• ingtorrent.com
  • abouttorrent.com
  • storytorrent.com
  • Natalia Gavriliţa, ministrul Finanţelor din Republica Moldova

    Natalia Gavriliţa s-a născut la 21 septembrie 1977 în Chişinău, Republica Moldova. Studiază la Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău (licenţă în drept, cu specializare în drept internaţional, 2000). Este titulara unei burse academice de doi ani (Edmund S. Muskie Graduate Fellowship Program, 2003) prin care îşi continuă studiile la Harvard University, John F. Kennedy School of Government din Cambridge, Massachusetts (masterat în politici publice, 2005).

    Lucrează în calitate de asistent politic (Biroul de Afaceri Politice şi Economice al Ambasadei Statelor Unite al Americii în Republica Moldova, 2000-2003), consultant (Biroul Vicepreşedintelui pentru Europa şi Asia Centrală de la Banca Mondială, Washington, DC, Statele Unite, 2005; Direcţia Generală de Afaceri Economice şi Financire, comisia Europeană, Bruxelles, Belgia, 2005-2006), şef de departament (Departamentul pentru Politici şi Dezvoltare Macroeconomică, Ministerul Economiei şi Comerţului al Republicii Moldova, 2007-2008; Departamentul de politică şi coordonare a ajutoarelor, Guvernul Republicii Moldova, 2008-2009), consultant superior (Programul de Finanţare şi Management al Sectorului Public, Oxford Policy Management, Oxford, Marea Britanie, 2009-2011), manager de portofoliu (Metode de evaluare, Programul de Statistici, Dovezi şi Responsabilitate, Oxford Policy Management, Oxford, Marea Britanie, 2011-2013), şef de stat major (Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, 2013-2014), secretar de stat (Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, 2014-2015) şi director general (Fondul Global pentru Inovare, Londra, Marea Britanie, 2015-2019).

    Natalia Gavriliţa devine ministru al Finanţelor al Republicii Moldova (8 iunie 2019 – până în prezent).

    În perioada 18-19 septembrie 2019 doamna ministru Natalia Gavriliţa face parte dintr-o delegaţie a Guvernului Republicii Moldova, condusă de doamna prim-ministru Maia Sandu, care a efectuat o vizită în Statele Unite. La 18 septembrie 2019, în contextul vizitei în Statele Unite a delegaţiei, a avut loc la Washington, la sediul Congresului SUA (Rayburn House Office Building) o întâlnire cu diaspora. La sfârşitul acelei întâlniri, doamna ministru al Finanţelor al Republicii Moldova, Natalia Gavriliţa, a avut amabilitatea să îmi acorde un interviu în exclusivitate.

     

    1. Doamna ministru Natalia Gavriliţa, sunteţi ministrul Finanţelor al Republicii Moldova. Spuneţi-ne, care sunt obiectivele vizitei dumneavoastră în Statele Unite?

    Am venit împreună cu doamna prim-ministru [Maia Sandu] pentru ca să avem o serie de întrevederi cu oficialii americani. Şi, pe de-o parte, să informăm despre provocările şi oportunităţile cu care se confruntă guvernul Republicii Moldova şi, pe de altă parte, să cerem susţinerea şi asistenţa Statelor Unite pentru reformele sau programul de reforme iniţiat de această administraţie.

    2. Şi pe linie financiară?

    Pe linie financiară avem, am avut întrevederi şi cu Treasury, cu Ministerul Finanţelor Statelor Unite. Acolo am solicitat, pe de-o parte, considerarea asistenţei în relaţiile, în investigarea furtului miliardului [de dolari din Republica Moldova] şi pedepsirea celor care se fac vinovaţi de această fraudă bancară şi, pe de altă parte, asistenţa tehnică pentru dezvoltarea sectorului financiar şi sectorul pieţii de valori mobiliare de stat al Republicii Moldova.

    3. Foarte interesant. Care sunt provocările cu care se confruntă acum Republica Moldova pe linia domeniului dumneavoastră de activitate?

    În primul rând, am avut o provocare de termen scurt, de stabilizare bugetară şi relansare a relaţiilor cu FMI şi Uniunea Europeană, pentru ca să beneficiem în continuare de suport direct bugetar. Pe de altă parte, avem nevoie de surse de finanţare a deficitului bugetar. Dar pe viitor avem câteva provocări majore. Deci, este formularea unui buget pentru anul 2020, care ar orienta resursele spre priorităţile de dezvoltare ale guvernului şi creşterea unor programe, ceea ce presupune să găsim din nou surse adiţionale de finanţare. Şi avem şi priorităţi în ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie a Moldovei pentru fondurile care sunt disponibile, transparentizarea modului în care se cheltuie banul public, responsabilizarea celor care, deci, cheltuie banul public. Şi cam astea sunt priorităţile.

    4. Ultima întrebare, doamna ministru. Cum vedeţi, în opinia dumneavoastră, rolul României în îndeplinirea dezideratelor pe care Republica Moldova şi le-a propus?

    România este un partener foarte important pentru Republica Moldova. Avem relaţii foarte bune. În special, avem priorităţi pe domeniul cooperării energetice, pentru a asigura independenţa energetică, sau a creşte gradul de independenţă energetică a Republicii Moldova. Pe dimensiunea Ministerului Finanţelor suntem în discuţii pentru accesarea unor împrumuturi pentru finanţarea deficitului bugetar. Şi, de fapt, avem o serie de programe de cooperare pe toate domeniile. Ministrul de Externe [Nicu Popescu] a vorbit chiar astăzi despre discuţia noastră în privinţa eliminării tarifelor pentru roaming. Avem proiecte comune în educaţie, în cultură, în cercetare, în sănătate. Deci, de fapt, pe orice dimensiune a lucrului acestui guvern, atât colaborarea cu România, cât şi asistenţa României şi împărtăşirea experienţei de integrare europeană este crucială pentru noi.

    5. Este foarte îmbucurător ceea ce îmi spuneţi. Vă mulţumesc mult, doamna ministru.

    Da, mersi mult.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Nicolae Popescu, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova

    Nicolae „Nicu” Popescu s-a născut la 25 aprilie 1981 în Chişinău, Republica Moldova. Studiază la Universitatea de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova, Federaţia Rusă (licenţă în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale, 2002) şi Universitatea Centrală Europeană din Budapesta, Ungaria (masterat în relaţii internaţionale şi studii europene, 2003; doctorat în ştiinţe politice magna cum laude, 2009).

    Lucrează în calitate de cercetător (Centrul pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, Belgia, 2005-2007), şef de programe şi cercetări (Biroul Consiliului Euorpean de Relaţii Externe/ECFR din Londra, 2007-2009, 2011-2012), consilier pe politică externă şi integrare europeană (Cabinetul Prim-ministrului Republicii Moldova, 2010, 2011-2012), analist principal (Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate, 2013-2016), lector universitar (Institutul de Studii Politice din Paris, Franţa, 2016-2019), director de program („Europa Extinsă”, Consiliul European pentru Relaţii Externe, 2018-2019).

    Nicu Popescu devine ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova (8 iunie 2019 – până în prezent).

    În perioada 18-19 septembrie 2019 domnul ministru Popescu face parte dintr-o delegaţie a Guvernului Republicii Moldova, condusă de doamna prim-ministru Maia Sandu, care a efectuat o vizită în Statele Unite. La 18 septembrie 2019, în contextul vizitei în Statele Unite a delegaţiei, a avut loc la Washington, la sediul Congresului SUA (Rayburn House Office Building) o întâlnire cu diaspora. La sfârşitul acelei întâlniri, domnul ministru al Afacerilor Externe şi Integrării al Republicii Moldova, Nicu Popescu, a avut amabilitatea să îmi acorde un interviu în exclusivitate.

     

    1. Domnule ministru Nicu Popescu, sunteţi ministrul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene din Republicii Moldova. Care sunt obiectivele vizitei dumneavoastră în Statele Unite?

    Avem un parteneriat strategic cu Statele Unite. Avem o relaţie excelentă, avem sprijin enorm din partea Statelor Unite, atât în plan politic, cât şi economic, financiar, educaţional şi vrem să dezvoltăm această relaţie. Anterior, Moldova şi Statele Unite au trecut prin nişte etape, relaţii mai dificile. Anul trecut USAID-ul, Agenţia americană pentru asistenţă, a suspendat sau a îngheţat mai multe proiecte de asistenţă pentru Moldova. Uniunea Europeană anul trecut a suspendat asistenţa oferită Moldovei. Acum suntem în poziţia de a redeschide uşile la Washington, la Bruxelles şi această vizită se înscrie în aceste eforturi diplomatice de a reconecta Republica Moldova la spaţiul vestic.

    2. Foarte încurajator. Vă mulţumesc. Care sunt provocările cu care se confruntă acum Republica Moldova pe linia domeniului dumneavoastră de activitate?

    Deci, domeniul meu de activitate nu este izolat de alte domenii. Principala sfidare cu care se ciocneşte Republica Moldova este corupţia, un grad enorm de corupţie, care creează riscuri economice, demografice, geopolitice. Pentru că ştim bine că nişte instituţii corupte sunt, inclusiv, deschise unor influenţe geopolitice nefaste. Şi în acest sens, corupţia este principalul flagel de care se ciocneşte Republica Moldova. Şi pe plan diplomatic, evident, suntem într-o regiune în care există mai multe clivaje geo-politice pe care trebuie să le gestionăm.

    3. Ultima întrebare, domnule ministru. Cum vedeţi, în opinia dumneavoastră, rolul României în îndeplinirea dezideratelor pe care Republica Moldova şi le-a propus?

    Avem o relaţie excelentă cu România, este cel mai mare partener comercial. 27 la sută din exporturile Republicii Moldova se îndreaptă spre România. România ne sprijină atât în plan bilateral. Avem mai multe proiecte de interconectare a infrastructurii. Scopul nostru, scopul guvernării de la Chişinău este să trecem, să nu ne limităm doar la comunitatea de limbă, cultură şi istorie cu România, dar să dezvoltăm o comunitate de infrastructură. România construieşte un nou gazoduct în Republica Moldova. Ne dorim construcţia mai multor poduri. Vrem să conectăm Republica Moldova la Autostrada Unirii, care se construieşte. Deci, avem o sumedenie de proiecte care vizează beneficii concrete pentru cetăţenii de pe ambele maluri ale râului Prut şi vizează, într-o ultimă instanţă, reconectarea Republicii Moldova la spaţiul european prin România şi cu România.

    4. Vă mulţumesc, domnule ministru.

    Vă mulţumesc.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Maia Sandu (Prim-ministru al Republicii Moldova)

    Maia Sandu s-a născut la 24 mai 1972 în Risipeni (Făleşti), Republica Moldova. Studiază la Academia de Studii Economice (licenţă în economie, 1994) şi Academia de Administraţie Publică (masterat în relaţii internaţionale, 1998) din Chişinău, Republica Moldova şi Harvard University, John F. Kennedy School of Government din Cambridge, Massachusetts (masterat în administraţie publică, 2010).

    Lucrează în calitate de consilier (Ministerul Economiei, 1994-1998), economist (Biroul Băncii Mondiale în Republica Moldova, 1998-2005) şi consultant (Proiect TACIS PCA, 2006-2007; Biroul Băncii Mondiale în Republica Moldova, 2008; Guvernul Republicii Moldova, 2008-2009) în Chişinău, Republica Moldova, apoi în calitate de consilier (World Bank, 2010-2012) în Washington, DC, Statele Unite ale Americii.

    Ca politician, Maia Sandu devine ministru al Educaţiei (Guvernul Republicii Moldova, 2012-2015), preşedintă de partid (Partidul de Acţiune şi Solidaritate/PAS, liberal-populist, 2016 – până în prezent), deputat (Parlamentul Republicii Moldova, 2019 – până în prezent) şi prim-ministru al Republicii Moldova (2019 – până în prezent).

    În perioada 18-19 septembrie 2019 o delegaţie a Guvernului Republicii Moldova, condusă de doamna prim-ministru Maia Sandu, a efectuat o vizită în Statele Unite. La 18 septembrie 2019, în contextul vizitei în Statele Unite a delegaţiei, a avut loc la Washington, la sediul Congresului SUA (Rayburn House Office Building) o întâlnire cu diaspora. La sfârşitul acelei întâlniri, doamna prim-ministru Maia Sandu a avut amabilitatea să îmi acorde în exclusivitate un interviu.

     

    1. Doamna prim-ministru Maia Sandu, care sunt obiectivele vizitei dumneavoastră în Statele Unite?

    Sunt aici pentru a comunica autorităţilor americane despre viziunea şi priorităţile guvernului pe care îl conduc. Sunt aici pentru a mulţumi pentru sprijinul pe care l-am obţinut de la independenţă [de Uniunea Sovietică, la 27 august 1991] încoace. Da, şi pentru sprijinul care a fost acordat guvernului pe care îl conduc din primele zile [din 8 iunie 2019]. Şi sunt aici pentru a obţine sprijin pe domenii importante pentru noi, cum ar fi reforma justiţiei, combaterea corupţiei, pe probleme de securitate, pe probleme care ţin de crearea oportunităţilor de dezvoltare economică. Şi astăzi am avut un şir de întâlniri foarte bune, inclusiv cu vicepreşedintele [Mike] Pence, chiar a fost o vizită bună, cum am spus deja.

    2. Cu Prima Doamnă, aţi menţionat.

    Am vorbit despre întâlnirea cu doamna Ivanka Trump, întâlnire la care am discutat…

    3. Cu Prima Fiică.

    Exact, întâlnire la care am discutat eventuale proiecte de susţinere a femeilor în politică şi în business. Şi mâine vom fi aici pentru un alt şir de întrevederi.

    4. Deci, a doua zi. Vă mulţumesc. Care sunt provocările cu care se confruntă acum Republica Moldova?

    Republica Moldova, în primul rând, trebuie să îşi convingă propriii cetăţeni să rămână acasă, să recuperăm încrederea oamenilor în statul Republica Moldova şi pentru asta trebuie să facem multe lucruri. În primul rând, să reformăm justiţia, oamenii să ştie că justiţia le va face dreptate. Să construim instituţii de luptă împotriva corupţiei, astfel încât toţi cei care au fost implicaţi în acte de corupţie mare, în special, să fie sancţionaţi. Să încercăm să recuperăm o parte, cel puţin, din banii care au fost furaţi de la stat. Să creăm aceste oportunităţi economice, să îmbunătăţim mediul de afaceri, pentru că doar prin dezvoltare economică putem să asigurăm locuri de muncă, salarii mai mari şi, respectiv, să creştem standardele de viaţă ale cetăţenilor. Să avem soluţii pentru riscurile externe şi problemele de securitate cu care ne confruntăm. Am discutat, inclusiv aici, la Washington, despre conflictul transnistrean şi despre provocările pe care le avem din cauza acestui conflict îngheţat. Şi, evident, cel mai important pentru noi este să avansăm pe calea integrării europene.

    5. Aţi menţionat şi despre reforma pe justiţie. Câteva cuvinte, ca provocare internă.

    Aceasta este cea mai mare provocare la moment. Justiţia, de-a lungul timpului, a fost folosită de către grupuri de interese, de către anumiţi politicieni. S-a pierdut total încrederea cetăţeanului în justiţie şi asta înseamnă, în primul rând, neîncredere în stat şi, doi, înseamnă că investitorii, atât cei locali, cât şi cei străini, nu vor vrea să investească în Republica Moldova pentru că nu au siguranţa că banii lor le aparţin sau [că] vor fi apăraţi de această justiţie. Există rezistenţă în sistem. Schimbările se produc cu greu. La nivel politic nu este uşor să promovăm aceste reforme. Dar suntem determinaţi şi vom insista. Este cea mai importantă prioritate a guvernului pe care îl conduc.

    6. Ultima întrebare, doamna prim-ministru. Cum vedeţi, în opinia dumneavoastră, rolul României în îndeplinirea dezideratelor pe care Republica Moldova şi le-a propus?

    Avem o relaţie foarte bună cu guvernul României. Din primele zile ale acestui guvern am primit tot sprijinul. Am reuşit să întreprindem câteva vizite la Bucureşti şi să iniţiem discuţii pe mai multe paliere. Am vorbit despre urgentarea implementării anumitor proiecte iniţiate în trecut. Şi aici mă refer, în primul rând, la Gazoductul Iaşi-Chişinău. Am iniţiat discuţii pe proiecte noi, de exemplu Podul de la Ungheni. Vorbim despre sprijin în domeniul justiţiei, în domeniul educaţiei. Şi ne dorim ca lucrurile să se întâmple foarte repede. Şi pe proiecte de durată, dar şi pe proiecte care pot să demonstreze rezultate pe termen scurt.

    7. Puteţi să elaboraţi puţin, pentru cititorii revistei, latura aceea tehnică, cu gazoductul, cu ţevile mai subţiri şi cele mai largi?

    Se lucrează de mult la acest proiect, la gazoductul Iaşi-Chişinău (Iaşi-Ungheni şi acum Iaşi-Chişinău). Înţeleg că au existat în trecut anumite impedimente create de guvernările de la Chişinău. Şi putem doar să suspectăm de ce s-a întâmplat acest lucru pentru că e cunoscut faptul că monopolul a fost folosit pentru a genera venituri ilegale pentru anumiţi politicieni. Noi credem că acest gazoduct ne va permite să scăpăm de monopolul Rusiei asupra furnizării gazelor naturale în Republica Moldova. Şi, pe partea moldovenească, proiectul va fi finalizat, construcţia va fi finalizată până la sfârşitul acestui an calendaristic. Pe teritoriul României înţelegem că proiectul sau construcţia va fi finalizată la mijlocul anului viitor. E important ca să se realizeze lărgirea ţevilor astfel încât, prin acest gazoduct, să putem să obţinem capacitatea maximă de un miliard şi cinci sute de milioane de metri cubi de gaze naturale, ceea ce ar reprezenta jumătate din consumul Republicii Moldova, un volum foarte important pentru noi.

    8. Vă mulţumesc mult, doamna prim-ministru.

    Cu plăcere.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Nicolae Raţiu

    Nicolae Rațiu s-a născut pe 7 mai 1948 în Davos, Elveția. Este cel mai tânăr dintre cei doi fii ai fostului politician român Ion Rațiu. Studiază la Colegiul Marlborough din Marlborough, Wiltshire, Anglia, la mai puțin de 80 km de Londra (1965) și la Colegiul maritim de la State University din New York (licenţă în transport maritim și economie, 1971).

    Domnul Rațiu este director al companiei Regent House Properties Ltd. (din 1971 până în prezent), care face investiții și dezvoltare imobiliară în Marea Britanie și România, precum și președinte al Școlii de Afaceri Pilkington Rațiu (din 2012 până în prezent) din București, România.

    Este, de asemenea, președinte al Fundației de caritate a familiei Rațiu, președinte al Centrului pentru democrație Rațiu și consilier principal al grupului de companii Bellerive din Marea Britanie, Franța și România, cu un portofoliu important în dezvoltarea și investițiile imobiliare.

    Ca om de afaceri și filantrop, domnul Rațiu este, de asemenea, administrator al mai multor alte organizații de caritate din România și Marea Britanie, printre care Centrul Cultural Român din Londra, Pro Patrimonio (The National Trust of Romania), ADEPT și The Relief Fund pentru România.

    Domnul Rațiu locuiește în prezent la Londra, în Marea Britanie.

    L-am cunoscut pe Nicolae Rațiu la 17 noiembrie 2018, la Ambasada României la Washington, DC, în cadrul unei gala-simpozion despre probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de ALIANȚA (Alianța – The Alliance Fundația Prietenilor Alianței Româno-Americane).

    Cu acea ocazie, domnul Rațiu a fost amabil să îmi acorde un scurt interviu.

    1. Domnule Rațiu, România urmează să încheie Anul Centenarului din 2018 de la Marea Unire din 1918. Cum caracterizaţi anul 2018 pentru România și români?

    Ei bine, este anul marii sărbători, aceasta este sărbătoarea unității care a avut loc acum o sută de ani. Presupun că există o unitate între români, astăzi, dar există, ca și în mai multe părți ale lumii, o polarizare a oamenilor. Există cei care susțin guvernul actual și sunt cei care se îndreaptă împotriva actualului guvern. Adică, este un… nu există ceva mai apropiat… ceva de centru în acest moment, din păcate. Și vedem acelaşi lucu şi în SUA, vedem acelaşi lucru şi în Marea Britanie, şi în Franța sau în Italia, acest fenomen s-a extins peste tot… Asta nu va fi în România, dar este o perioadă dificilă și nu sunt deloc sigur cât timp va dura. Dar, între timp, desigur, putem sărbători o sută de ani de la crearea României Mari.

    2. Vă mulțumesc mult. Cum caracterizaţi, pe scurt, relațiile anglo-americane cu România în timpul administrațiilor actuale, Iohannis, May, Trump, știți, cu valul naționalismului, Brexit-ul, imigrația și alte fenomene?

    Cred că… Se pare că relațiile dintre SUA și România sunt, la nivel prezidențial, la un nivel înalt, sunt foarte bune. De asemenea, din punct de vedere al securității, de cooperare în cadrul NATO, relațiile dintre România și SUA probabil că nu ar putea fi mai bune. Există o înțelegere actuală, există un respect reciproc legat de rolurile dificile ale acestor națiuni și cred că, în special, SUA respectă România și legătura cu România. Faptul că ea, România, este în NATO, este în beneficiul NATO, în beneficiul SUA. Și, pe de altă parte, cred că românii sunt acolo, statistic. Aproximativ optzeci la sută dintre români, atunci când li se pune întrebarea „Care este cel mai bun aliat al vostru?”, răspunsul este „SUA”. De aceea cred că relațiile sunt bune. Relațiile dintre Marea Britanie și România sunt destul de silenţioase, deoarece Marea Britanie s-a distanţat atât de mult cu acest argument al Brexit-ului. Nu mai este suficient timp ca să se gândească şi la altceva. Patrioții de acolo nu scriu altceva decât pe acest subiect. Ei nuu știu ce este bine și favorabil pentru România. Nu văd că Brexit-ul este bun pentru Marea Britanie sau bun pentru România. Și nu va fi bine nici pentru românii care locuiesc în Marea Britanie pentru că există persoane acolo într-o situație destul de precară pentru viitorul lor. Ele nu știu cu adevărat care le sunt drepturile, încă nu e clar, și cât timp pot rămâne acolo. Și, ca studenți, cum își pot finaliza studiile. Dacă există atât de multe situaţii neclare, acest lucru s-a făcut doar dintr-o prostie.

    3. Cu ce provocări se va confrunta România în viitorul apropiat, în opinia dumneavoastră?

    Guvernul român a fost criticat recent cu duritate şi se iau voturi împotriva lui în Parlamentul European cu o mare majoritate, sancționându-se acțiunile pe care acesta le-a întreprins în domeniile justiției și a statului de drept, care au demontat atât de mult separarea puterilor și independenței sistemului judiciar. Și acest lucru se referă la o scădere mare de încredere în România, probabil în restul UE, în Statele Unite şi la alți parteneri comerciali, întrucât pentru a face afaceri în România trebuie să se aibă protecția unei legi independente. Acum, impresia și acea realitate, care sunt create de către partidele de la guvernare, elimină tocmai această siguranţă. Prin urmare, nu este surprinzător că a existat o scădere în ultimele opt sau nouă luni. Este o scădere a investițiilor în domeniul extern, există o anumită stare de neliniște în România că poate veni nu o criză, ci o criză foarte mare. Iar celelalte măsuri recente luate de guvernul român pentru a crește drastic salariul minim, eu nu le văd decât ca o distrugere totală a avantajului, a avantajului comercial pe care România l-a avut în tranzacțiile sale cu alte națiuni. De fapt, în industrie, acțiunile întreprinse de guvernul român vor decima o mulțime de fabrici industriale, iar oamenii vor fi concediaţi, fabricile se vor închide, iar oamenii vor fi scoși de la locurile lor de muncă. Deci, teoretic, ei au un salariu minim mai mare, dar nu mai au serviciu.

    4. În concluzie, domnule Rațiu, puteți împărtăși câteva dintre proiectele de viitor ale Fundației Rațiu?

    Ei bine, avem două proiecte specifice, de fapt programe, aici, în SUA, Unul este cu Centrul Woodrow Wilson, care se numeşte „Programul Ion Raţiu de decernare de burse de cercetare în domeniul democraţiei”, iar al doilea este Catedra „Ion Raţiu” de studii românești de la Universitatea Georgetown, care continuă. Este posibil să mai adăugăm nişte cercetători bursieri la ele, nu știm, vom vedea. Acestea sunt în SUA. În România dezvoltăm „Centrul Rațiu pentru democrație”, cu sediul în oraşul Turda. În Turda, în judeţul Cluj, ne intensificăm colaborarea cu alți parteneri, cum ar fi London School of Economics și UCL [University College London]. Mai există şi diverse centre de cercetare și unele organizații care pregătesc conferințe pentru studii, discuţii şi dezbateri de subiecte precum importanța statului de drept, importanța jurnaliștilor de investigare independenți, măsuri și programe de includere a tinerilor în societatea civilă. Deci, cum ar fi responsabilitatea civică și democrația locală („la firul ierbii”), avem intenția de a crește volumul acestora, deoarece considerăm că există un vid, în special la generația tânără, de a discuta capacitatea de înțelegere de a fi productiv, concret şi pozitiv pe viitor.

    5. Vă mulțumesc.

    Cu plăcere.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Dr. Dennis Deletant

    Dennis John Deletant s-a născut pe 3 mai 1946 în Norfolk, Marea Britanie. Deține un doctorat în Istoria europeană de la Universitatea din Londra și a fost distins cu doctorate onorifice la diverse universități din România (Sibiu, 1996; Cluj, 2001; Târgu Mureș, 2010; Iași, 2013).

    Este profesor doctor docent de studii românești la University College din Londra, unde a predat la Facultatea de studii slavice și est-europene (1969-2011). Dr. Deletant a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic pentru servicii aduse relațiilor britanico-române (OBE, 1995) și a primit „Ordinul pentru merit” cu rang de comandor pentru serviciile aduse democrației române din partea Președintelui României, Dr. Emil Constantinescu (2000).

    A fost bursier Rosenzweig la Centrul pentru Studii Avansate ale Holocaustului de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite (Washington, DC) și a fost numit un cercetător ştiinţific principal pentru Proiectul de istorie internațională privind Războiul Rece, finanțat de Centrul Woodrow Wilson din Washington, DC (2000-2001). A fost profesor de studii românești la Universitatea din Amsterdam (2003-2009). Dr. Deletant este actualmente profesor de studii româneşti (cu o bursă de la Fundaţia „Ion Rațiu”) la Universitatea Georgetown din Washington, DC (din 2011 până în prezent).

    Dennis Deletant a publicat câteva zeci de cărți
    de istorie și cursuri de limba română.

    L-am întâlnit pe Dr. Deletant în mai multe rânduri, din 2001, la Biblioteca Congresului din SUA, Universitatea Georgetown, Centrul Woodrow Wilson şi Ambasada României la Washington, DC, unde a avut diverse discursuri și prezentări pe teme de studii românești.

    Am avut ocazia să îl întâlnesc din nou pe 17 noiembrie 2018, la Ambasada României la Washington, DC, în cadrul unei gala-simpozion despre probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de ALIANȚA (Alianța – The Alliance Fundația Prietenilor Alianței Româno-Americane).

    Cu acea ocazie, dr. Dennis Deletant a avut amabilitatea să îmi acorde un scurt interviu.1

    1. Domnule doctor Deletant, România urmează să încheie în 2018 Anul Centenarului de la Marea Unire din 1918. Cum caracterizaţi anul 2018 pentru România și români?

    Este, bineînţeles, un an de sărbătoare deoarece în anul 1918 se votează împreună de la o singură rădăcină politică, românii din zonele în care au fost dispersați, unii sub stăpânire străină: românii din Basarabia de sub dominația rusă, românii din Transilvania de sub dominaţia austro-ungară, românii din Banatul de sub dominaţia austro-ungară, precum şi românii din Dobrogea de sub dominaţia bulgară. Așadar, românii vin acasă, dacă doriți, din diaspora, vin acasă, în sfârșit, după atâtea secole, uniți cu patria-mamă, cu Regatul României.

    2. Vă mulțumesc mult. Cum caracterizaţi, pe scurt, relațiile anglo-americane cu România în timpul actualelor administrații Iohannis, May și Trump?

    Cred că ambele ţări, Statele Unite şi guvernul britanic, la fel ca majoritatea guvernelor din Uniunea Europeană, sunt foarte îngrijorate de ultimele evoluții din România, unde există încercări de a crea o imersiune de către elitele politice de acolo, pentru subminarea, realmente, a statului de drept și legalizarea corupției. Și, desigur, acest lucru aduce România în conflict cu angajamentele sale atunci când a semnat Tratatul de aderare în 2007, Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Și, cu siguranță, în cancelariile Europei au apărut o serie de semnale de avertisment cu privire la performanțele recente ale României în ceea ce privește, în special, problema corupției, precum ş la faptul că, din păcate, există mulți politicieni români care nu par să respecte statul de drept.

    3. Vă mulțumesc, domnule profesor. Cu ce provocări se va confrunta România în viitorul apropiat, având în vedere Brexit-ul din Marea Britanie, valul de naționalism din Europa și Statele Unite, imigrația şi alte fenomene?

    Cred că o problemă majoră pentru România va fi una economică din cauza dispersiei rapide, a plecării rapide a multor tineri români. Și știm, potrivit celor mai recente cifre, că aproximativ patru milioane de români şi-au părăsit ţara de când România a intrat în Uniunea Europeană. Aceasta, desigur, are implicații economice uriașe, deoarece înseamnă că proporția tuturor cetățenilor din România față de cei mai tineri crește, iar tinerii sunt obligați să suporte mai multe impozite pentru a sprijini persoanele mai în vârstă. Dar dacă există o diminuare a numărului de tineri, atunci povara bugetului românesc pentru susţinerea serviciilor sociale, în special, devine și mai grea. Și cred că orice guvern din România va aborda această problemă într-o manieră foarte serioasă într-un termen foarte scurt.

    4. Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor. În concluzie, aveţi şi proiecte personale de publicaţii privind România pe care doriţi să ni le împărtășiţi? Ați menționat ceva despre un proiect din luna ianuarie.

    Tocmai am completat un volum de șase sute de pagini despre România sub comunism, care se numește România sub comunism: Paradox și degenerare. Și, deci, sunt…

    5. Cred că la editura Routledge.

    La Routledge, da, publicat de Routledge, iar data publicării sale oficiale este ianuarie 2019. Deci, în acest moment mă culc pe lauri, trebuie să mă odihnesc înainte de a pregăti următorul meu proiect.

    6. Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor.

    Cu plăcere.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Dr. Ileana Marin

    Ileana Marin (născută în 1969) este originară din Constanţa, România. Este absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţă, 1991; doctorat, 2000) şi a University of Washington din Seattle (doctorat în literatură comparată, 2011). Lucrează la Universitatea Ovidiu din Constanţa ca asistent universitar (1997-2003) şi conferenţiar (2003-2011), apoi ca profesoară de limba engleză la Seattle Pacific University (2014-2015) şi lector la University of Washington din Seattle (din 2012 până în prezent). Este bursieră Fulbright (2004). Din anul 2005 îşi continuă studiile în Statele Unite, iar în anul 2010 se stabileşte în oraşul Seattle, Washington.

    Ileana Marin este specializată în literatură comparată, studii textuale, multiculturalism şi societăţi post-comuniste. Este autoare a cinci cărţi de literatură, artă şi estetică. Este co-fondatoare şi preşedintă a asociaţiei non-profit Societatea Culturală Americano-Română (American-Romanian Cultural Society/ARCS) (2013).

    În prezent, Ileana Marin locuieşte şi lucrează ca lector la University of Washington în oraşul Seattle din statul Washington.

    Am avut ocazia să o întâlnesc pe doamna Ileana Marin la 16 noiembrie 2018 la Ambasada României de la Washington, DC, în cadrul unei gale-simpozion pe probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de organizaţia ALIANȚA (Alianța – Prietenii Alianței Româno-Americane). Cu acea ocazie, doamna Ileana Marin a avut amabilitatea să îmi acorde un scurt interviu.

    1. Doamna doctor Ileana Marin, sunteţi specialistă în literatură comparată şi studii textuale la Universitatea Washington din Seattle. Ce loc ocupă limba română în acest context?

    De când am început să predau la University of Washington, şi am început cu cursurile de literatură comparată, am integrat, am încercat să integrez în fiecare un text, o referinţă, un film, o referinţă către un artist român pentru că, de fapt, cultura română a produs genii ca Brâncuşi, ca Tristan Tzara, ca Victor Brauner, ca Fundoianu, Cioran, Eliade, care trebuie cunoscuţi într-un context internaţional mult mai larg, cu atât mai mult cu cât există interesul în spaţiul academic american. Însă, să ai acces la aceste valoroase opere prin traducere, cum, de altfel, toţi aceşti autori se bucură de traduceri, chiar foarte bune, este diferit de accesul nemediat la textul original. Dorinţa mea e să pot furniza un acces, chiar şi uşor limitat, la textul în limba română şi, mai ales, la limba română, în general.

    2. Vă mulţumesc. În anul 2012 aţi iniţiat fundarea studiilor româneşti la universitate. De asemenea, vă număraţi printre iniţiatorii organizaţiei non-profit American-Romanian Cultural Society (ARCS). Ce programe aţi desfăşurat în trecut şi ce agendă de programe aveţi pe viitor? Pe scurt.

    Da, în 2012 am organizat un eveniment pentru a strânge fonduri în scopul deschiderii acestui, de fapt, cont, e un cont sub University of Washington, care se cheamă Romanian Studies Fund, în care oamenii, fie din comunitatea românească, fie americani care sunt îndrăgostiţi de Europa de Est şi chiar de România, pot contribui prin a dona fonduri direct către universitatea din Seattle. Cu acest fond anul acesta subvenţionăm cursul de „One Hundred Years of Cultural Transformations: Romanian Literature, Art and Film” la University of Washington. Fără acest fond acest curs nu va fi avut loc. Deja avem doisprezece studenţi înscrişi, mai e loc până la cei douăzeci şi cinci câţi i-am preconizat. Ori astfel, vocea culturală românească se va auzi şi în spaţiul academic de la University of Washington, care, trebuie spus, e una din universităţile americane proeminente, locul 13 în SUA.

    3. Foarte frumos. O ultimă întrebare. Care sunt, în opinia dumneavoastră, pe scurt, cele mai bune practici în predarea limbii române în şcoli?

    Depinde de audienţa şi de spaţiul cultural în care se află şcoala. Experienţa noastră, a Otiliei Baraboi şi a mea ca instructori de limbi străine în alte spaţii culturale, este că fiecare spaţiu cultural are un orizont de aşteptare care trebuie împlinit, atât prin metodă, cât şi prin conţinutul textelor, modalităţilor în care se predă. De aceea, noi suntem extrem de atente la reacţiile elevilor noştri, studenţilor noştri şi încercăm să creăm o metodă comprehensivă, aşa cum am spus şi astăzi în prezentarea mea, metoda integrativă în care, aţi văzut, gramatica nu are loc. Gramatica se predă interactiv, se predă prin proiecte, se predă prin activităţi, nu prin drill-uri plictisitoare sau prin exerciţii de memorare. Atâta timp cât limba nu se predă pintr-un context viu, o punere în context, limba nu poate fi învăţată într-un mod alert de către studenţi sau elevi.

    4. Vă mulțumesc mult pentru acest interviu.

    Cu plăcere.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Dr. Otilia Baraboi

    Otilia Vieru Baraboi s-a născut în anul 1976 în oraşul Iaşi, România. Este absolventă a universităţilor din Iaşi, România (Facultatea de Litere, licenţă, 2000), Geneva, Elveţia (Facultatea de Litere, masterat, 2004) şi University of Washington din Seattle (masterat, 2003; doctorat, 2010).

    Otilia Baraboi este specializată în literatura franceză din România, ideologie lingvistică, bilingualism şi studii ale diasporei. Este co-fondatoare şi directoare executivă a asociaţiei non-profit Societatea Culturală Americano-Română (American-Romanian Cultural Society/ARCS) (2013).

    În prezent, Otilia Baraboi locuieşte şi lucrează ca lector asociat la University of Washington în oraşul Seattle din statul Washington.

    Am întâlnit-o pe doamna Otilia Baraboi la 16 noiembrie 2018 la Ambasada României de la Washington, DC, în cadrul unei gale-simpozion pe probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de organizaţia ALIANȚA (Alianța – Prietenii Alianței Româno-Americane). În cadrul evenimentului doamna Otilia Baraboi a avut amabilitatea să îmi acorde un scurt interviu.

    1. Doamna doctor Otilia Baraboi, sunteţi preşedinta Asociaţiei Culturale Americano-Române (ARCS). Prezentaţi pe scurt pentru cititori cum a luat naştere această asociaţie şi ce obiective are.

    Asociaţia noastră s-a înfiinţat în 2013 cu scopul de a promova cultura română, nu numai pentru comunitatea de români, ci şi pentru americanii care sunt interesaţi de România.

    2. Cu ce provocări s-a confruntat şi se confruntă asociaţia în prezent şi cum încercaţi să le depăşiţi?

    În primul rând, suntem o asociaţie bazată pe muncă voluntară. Este foarte greu să motivezi echipa să vină la evenimente, să fie prezentă la toate evenimentele noastre de-a lungul anului, pentru că avem evenimente în mai multe sectoare, facem evenimente în muzică, educaţie şi festivaluri de film, despre care aţi auzit probabil. În medie, avem nevoie de cel puţin douăzeci de voluntari. Şi aceşti oameni sunt ocupaţi, au familii, au profesiile lor. Este foarte greu să îi motivezi să vină în timpul liber să voluntarieze pentru ARCS. Dar cred că, pentru că misiunea noastră este coerenţa, este o misiune bine articulată şi rezonează în mod profund cu comunitatea de români şi de americani, de fapt, cred că acest lucru ne-a adus împreună şi ne va duce departe împreună şi în viitorii ani.

    3. Ultima întrebare. Asociaţia a fost foarte activă în promovarea de filme româneşti în Statele Unite. Ce alte proiecte de viitor are asociaţia?

    Asociaţia noastră îşi doreşte să adapteze programele educaţionale noilor tehnologii. Din acest motiv vom crea programe educaţionale care să integreze artele vizuale şi filmul, aşa cum a fost prima tabără de vară ARCS anul acesta la University of Washington, în colaborare cu Asociaţia Control N şi [având ca instructoare pe regizoarea] Iulia Rugină şi [actriţa] Ioana Flora. Ne dorim să creăm, la fel, o metodă de predare a limbii române pentru copiii de origine română, o metodă interactivă şi integrativă care să fie plasată pe proiecte, pe proiecte de film, pe proiecte audio pentru a crea o ancorare în interesele actuale ale generaţiei de români-americani.

    4. Vă mulțumesc foarte mult.

    Mulţumesc.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Consulul onorific Iulian Calinov

    Iulian Calinov s-a născut în anul 1967 la Bucureşti, România. Este absolvent al Universităţii Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică (licenţă, 1992) şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (masterat, 1997). Studiază la Loughborough University din Leicestershire, Marea Britanie (bursier, 1991-1992). Este asistent universitar la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi, în paralel, lucrează ca inginer de sisteme software la diverse companii din România (1992-1998). Ulterior lucrează ca director de programe pentru compania Microsoft în Redmond, Washington (1998-2018) şi apoi ca director de programe tehnice pentru compania Facebook (din 2018 până în prezent).

    Iulian Calinov îndeplineşte funcţia de preşedinte, apoi cea de secretar al Societăţii Româno-Americane din statul Washington (2010-2018). Ulterior lucrează pentru Fundaţia Alianţa ca director de programe şi membru în comitetul de conducere (din 2016 până în prezent). Domnul Calinov îndeplineşte şi funcţia de Consul Onorific al României în oraşul Seattle din statul Washingon (din 2016 până în prezent).

    L-am întâlnit pe domnul Iulian Calinov la 16 noiembrie 2018 la Ambasada României de la Washington, DC, în cadrul unei gale-simpozion pe probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de organizaţia ALIANȚA (Alianța – Prietenii Alianței Româno-Americane).

    În cadrul evenimentului am avut un scurt interviu cu domnul consul onorific.

    1. Stimate domnule Iulian Calinov, sunteţi consul onorific al României la Seattle, statul Washington. Ce atribuţii aveţi pe această linie privind comunitatea românască de pe coasta Pacificului?

    Vă mulţumesc pentru posibilitatea de interviu. Oficial, practic, nu am… nu sunt angajat al statului român, toată activitatea mea este voluntară. Ideea noastră la Seattle este să urmăm modelul folosit de alte comunităţi etnice din Statele Unite, un model de succes dacă ne gândim, să spunem, la irlandezi, la italieni, să nu spunem şi alte naţii, dar au un succes extraordinar în promovarea propriei comunităţi, în a-şi face vocea auzită, atât în Statele Unite, cât şi în ţara de origine. Asta nu se face peste noapte pentru că, din păcate, există o istorie destul de dureroasă pentru unii. Şi ce încercăm noi să facem este să construim ideea asta pe termen lung, da, de a uni comunităţi împreună, atât în beneficiul comunităţii aici, cât şi în beneficiul României. Cam asta vrem noi să facem.

    2. Mulţumesc mult. Sunteţi, de asemenea, şi secretar al Societăţii româno-americane din statul Washington. Ce realizări are societatea pe linia promovării culturii româneşti în Statele Unite?

    Da, deci asociaţia ROAS [Romanian American Society/Societatea româno-americană], de care menţionaţi, s-a unit acum un an cu ARCS [American Romanian Cultural Society/Societatea culturală româno-americană] şi aţi văzut astăzi realizările ARCS. Da, programul de limba română pentru copii la liceu, avem patruzeci de copii care au limba română pe diploma oficială emisă de statul Washington. Asta cred că e o realizare cu care ne mândrim pentru că e o realizare cumva pe termen lung în scopul pe care l-am menţionat anterior. Iar acei copii, pentru tot restul vieţii lor, vor avea limba română şi se vor gândi la lucrul ăsta. Da, de asemenea, foarte important, [avem] cinci festivaluri consecutive, cinci ani la rând Festival de film românesc. Începem să extindem mult mai multe programe de limba română pentru copiii mai tineri, tabere româneşti. Astea sunt doar câteva, avem foarte multe, dar astea probabil sunt cele mai importante.

    3. Vă mulţumesc mult. Ultima întrebare, care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai bune practici de voluntariat şi de construire a comunităţilor?

    Cele mai bune practici sunt legate de motivarea comunităţii. Şi comunitatea se motivează, în principiu, foarte uşor dacă le dai [comunităţilor] această oportunitate. Şi, de multe ori, e legat, pur şi simplu, de recunoaştere. Da, deci în calitatea de consul onorific n-am ezitat niciodată să dau recomandări tinerilor care s-au implicat. Părinţii sunt foarte recunoscători pentru asta. Efectiv, [referitor la] activităţile pe care le facem cu limba română cu toată lumea [din comunitate], n-am primit niciun fel de critică la adresa acestor activităţi şi toată lumea este foarte pornită să voluntarieze. Deci, practic, vino în întâmpinarea comunităţii şi comunitatea îţi va răspunde foarte pe cuprins.

    4. Vă mulțumesc mult, domnule consul.

    Cu mare plăcere.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Daniela Kammrath

    Daniela Fugaru Kammrath (născută la 30 iunie 1967) este originară din Bucureşti, România. Este absolventă a Liceului „Ion Neculce” şi a Universităţii Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii (1990). Lucrează ca inginer şi jurnalist la Radio România (1990-1994).  Este absolventă a unui curs BBC de jurnalism radio şi conduce activitatea Fundaţiei Shoah a lui Steven Spielberg în România, perioadă în care coordonează filmările unui documentar cu supravieţuitori ai Holocaustului din România (1998-1999).

    Doamna Kammrath este membră fondatoare a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor, filiala din România (1998-2000) şi co-fondatoare a unui site despre comunitatea femeilor senzaţionale, www.212.ro (2001). Este partener fondator şi director executiv al companiei MK Co., specializată în publicitate, marketing, concepte şi iniţiative digitale (1994-2015), apoi devine director executiv la Fundaţia Alianţa (2015-2018). Ulterior lucrează ca director de proiecte comunitare la această fundaţie (din 2018). În prezent locuieşte şi lucrează în Washington, DC.

    Am avut ocazia să o întâlnesc pe doamna Daniela Kammrath la 16 noiembrie 2018 la Ambasada României de la Washington, DC, în cadrul unei gale-simpozion pe probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de organizaţia ALIANȚA (Alianța – Prietenii Alianței Româno-Americane). Cu această ocazie, doamna Daniela Kammrath a avut amabilitatea să îmi acorde un scurt interviu.

    1. Domnul Bill Avery este acum director executiv al organizaţiei ALIANŢA şi dumneavoastră sunteţi director de proiecte comunitare. Puteţi prezenta pe scurt organizaţia pentru cititorii revistei?

    Suntem o organizaţie non-profit care activează pe teritoriul Statelor Unite şi care îşi doreşte să consolideze legăturile dintre America şi România, să promoveze România aici în toate modalităţile posibile – economic, cultural, social, business – şi suntem implicaţi în diverse proiecte şi organizăm în fiecare an această gală, prin care recunoaştem diverse persoane care au contribuit substanţial la acest parteneriat româno-american.

    2. Vă mulţumesc. De când aţi devenit director de proiecte comunitare, ce proiecte a avut ALIANŢA până acum?

    Acum consolidăm proiectele comunitare pe cultură, proiectele de limba română – de şcoli de limbă română – şi proiectele  de festivaluri de film. Am făcut o cercetare extinsă să vedem care sunt acestea pe teritoriul Statelor Unite. Sprijinim celelalte proiecte, noi susţinem că, având ca misiune să sprijinim proiectele care deja au transmis un prim acces pe informaţie, acces la comunitate, să creăm astfel de întâlniri în care oamenii se pot conecta şi se pot ajuta unii pe ceilalţi şi sprijinim proiectele pe care le au.

    3. Ultima întrebare. Ce planuri de viitor aveţi?

    În general, după ce se întâmplă aceste întâlniri şi gala, se întâlneşte întregul board al organizaţiei – funcţionăm pe baza deciziilor luate de board – şi facem strategia pentru anul viitor, acum se va stabili această strategie după gală şi voi fi în măsură să vă spun mai multe detalii probabil spre sfârşitul anului [2018], la începutul anului 2019.

    4. Foarte interesant. Vă mulțumesc mult de tot.

    Mulţumesc.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în INTELLECTUAL CONSERVATIVE şi MEDIUM.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Ambasadorul Mark Henry Gitenstein

    Mark Henry Gitenstein s-a născut în anul 1947 în oraşul Montgomery din statul Alabama. Este de origine româno-evreiască, bunicii săi fiind emigranți din orașul Botoșani, din nordul României. pe la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. A urmat cursuri la Duke University și Georgetown Law School.

    Gitenstein a ocupat funcția de ambasador al Statelor Unite în România de la 28 august 2009 până la 14 decembrie 2012. În timpul mandatului său a lucrat la consolidarea relațiilor cu România pe probleme de luptă împotriva corupției, îmbunătățirea transparenței și consolidarea statului de drept. El a încurajat, de asemenea, o mai mare implicare a sectorului privat în întreprinderile de stat. Acordul de apărare împotriva rachetelor balistice SUA-România a fost semnat și negociat în timpul mandatului său la București.

    Am avut ocazia să îl întâlnesc pe domnul Gitenstein la 16 noiembrie 2018 la Ambasada României de la Washington, DC, în cadrul unei gale-simpozion pe probleme de politică, securitate, management și cultură, eveniment sponsorizat de organizaţia ALIANȚA (Alianța – Prietenii Alianței Româno-Americane).

    În cadrul evenimentului am avut un scurt interviu cu fostul ambasador.

    1. Domnule ambasador, ați fost ambasador al Statelor Unite în România în urmă cu un timp. Acum, România urmează să îşi încheie Anul Centenarului din 2018 de la Marea Unire din 1918. Cum ați caracteriza anul 2018 pentru România și români?

    Cum aș caracteriza anul?

    2. Anul Centenarului.

    Bine…

    3. Cu bune şi cu rele, cu plusuri şi cu minusuri …

    Păi, știți, problema cu România este că, uneori, așteptările sunt nerealiste. Trebuie să le spun românilor: „Voi încercați să faceți în douăzeci de ani ce le-a luat Statelor Unite o sută de ani ca treburile să meargă” (râde). Știţi, la o sută de ani după ce ne-am adoptat Constituția și am creat o democrație funcțională şi tot trebuie să urmărim resorturile prin care sunt conduse partidele politice și presa și, știţi, a fost şi multă concentrare economică şi ne-au mai trebuit treizeci de ani să depăşim şi asta. Deci, România a făcut progrese extraordinare de la Revoluție, în special din 1989, iar acum sunt foarte optimist relativ la ce face România.

    4. Vă mulțumesc mult. Cum ați caracteriza, pe scurt, relațiile SUA cu România în timpul actualelor administrații ale preşedinţilor Trump și Iohannis?

    Ei bine, relația românească este între două țări, nu între doi oameni. Și, pe termen lung, nu contează cu adevărat cine este președintele vreunei țări cât timp relația este de la popor la popor. Iar răspunsul nostru este acela de a construi și a reafirma această relație. Iar eu mă simt foarte bine relativ la ceea ce facem cu evenimentele ALIANȚA aici, la Washington. Sunt foarte apropiat de președintele Iohannis, cred că face o treabă foarte bună. Așadar, sunt optimist în ceea ce privește direcţia de mers. Ambasadorul dumneavoastră este aici, îl avem şi noi pe ambasadorul nostru în România, aşa că putem avea o relație foarte strânsă. Deci, o să fie bine.

    5. Vă mulțumesc. O ultimă întrebare. Cu ce provocări se va confrunta România în viitorul apropiat, în opinia dumneavoastră?

    Ei bine, toate țările din Europa se confruntă în mare măsură cu incertitudinea economică și politică, deoarece se pare că în prezent există prea mult haos în Europa,legat de Brexit și de presiunile politice și economice care apasă asupra tuturor domeniilor din Europa, de la vest la est. Dar asta se va rezolva prin intermediul unor forțe chiar mai mari decât Uniunea Europeană. Va depinde de dezvoltarea economiilor din aceste țări. Și, în general, tendința este în direcția potrivită. Deci, dacă sistemele politice pot ține pasul cu aspirațiile, în special ale tinerilor români, va fi bine.

    6. Mulțumesc foarte mult, domnule ambasador.

    Vă mulțumesc.

     

    NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

    Variante ale articolului au fost publicate în MEDIUM şi INTELLECTUAL CONSERVATIVE.

     

    TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

     

    *****

     

     

    Ne gasiți și pe

    557FaniLike
    19FollowersFollow
    Skip to toolbar