Grigore Culian într-un dialog necenzurat cu Doina Uricariu(10)

Grigore Culian Ați invitat-o pe Sanda Weigl care a susținut împreună cu formația ei un concert dedicat Mariei Tănase. l-ați invitat pe marele traducător al lui  Eminescu în limba engleză, Andrei Săhlean, care a venit de la Boston, cu spectacolul lui dedicat lui Eminescu.

D:U:Și l-am pus în legătură pe directorul Institutului Cultural Român de la Beijing cu traducătorul în engleză al lui Eminescu, în ideea unei colaborări cu traducătorul lui Eminescu în limba chineză.

Grigore Culian știu că v-ați făcut propria bază de date, căutându-i pe artiștii de origine română din toate statele americane. De ce?

 Doina Uricariu: Ca să-i cunosc. Ca să-i salut. Ca să multiplic numărul ambasadorilor culturii române. Ca să le arăt că-i respect. Ca să colaborez cu ei. Ca să diseminez promovarea valorilor culturale și artistice în toate statele americane. Dacă nu știi că ai un mare dirijor român în America, să nu te mai miri că nu se dirijează Enescu în America.

Grigore Culian: Ați adus în America și Canada creatori și maeștri ai artelor din Republica Moldova. Pe marele compozitor Eugen Doga, invitat  de onoare la Festivalul limbii Române în Canada și America.Îmi amintesc programul și mesajele de salut publicate în Programul evenimentului, semnate de Președintele României și Președintele Republici Moldova.Un proiect de mare anvergură, de viziune culturală și politică. Vroiam să vă întreb dacă ați întâlnit profesori ce continuă moștenirea academică a lui Mircea Eliade, a lui Ioan Petru Culianu?

DU: Cercetările lui Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu sunt continuate în toată lumea. Numele lor și cărțile lor fac parte din bibliografia de referință în domeniu.Ar fi enorm de vorbit pe acest subiect. Dar și despre încercările unora de a-l scoate pe Mircea Eliade și pe alți mari creatori români din circuit din motive de așa-zisă corectitudine politică. Aș vrea să vorbesc mai mult despre întâlnirile fericite. Am avut o mulțime de asemenea întâlniri fericite, privilegiate.Asemenea întâlniri te fac să te gândești la proiectele mari, de durată, ce depășesc un mandat într-o funcție, indiferent care ar fi. României îi lipsesc proiectele mari, precum au fost integrarea europeană și integrarea în NATO. Visez să existe asemenea proiecte mari, vizionare, în cultură.

Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu

Grigore Culian: Când și Cum s-a născut ideea ca să existe un Premiu Matei Călinescu?

DU:În 2014, i-am făcut această propunere Adrianei Călinescu. Cred că rolul Institutului Cultural este să implementeze internațional mari valori. America mi s-a părut locul în care personalitatea lui Matei Călinescu trebuia consolidată, promovată, adusă permanent în prim plan, ținând seama de prestigiul de care se bucura marele scriitor, prozator, poet, teoretician al literaturii și comparatismului, la nivel mondial.Prestigiu care a atins cea mai înaltă cotă, după 1973, anul în care Matei Călinescu s-a stabilit în America.Nu știu dacă vă amintiți discursul ambasadorului Klemm, care i-a adus un cald omagiu profesorului lui Matei Călinescu?

Grigore Culian: O idee strălucită. Ce s-a întâmplat cu acest premiu?

Premiul Matei Călinescu nu s-a mai acordat împreun împreună cu ICRNY sau ICR.Așa cum fusese ideea mea și proiectul pe care l-am agreat împreună cu Adriana Călinescu, datorită căreia am ajuns la decizia ca premiul să fie acordat de MLA alături de celelalte premii ce poartă numele unor filologi,scriitori și personalități în domeniul cercetării limbilor și literaturilor moderne, nume de rezonanță având o operă recunoscută, pe plan național și internațional. Puteți vedea lista premiilor, pe site, veți găsi printre ele și Premiul Matei Călinescu. Aveam nevoie de acordul Adrianei Călinescu, Curator Emeritus la Indiana University Museum, autoarea unor studii  și cărți despre istoria artei în Antichitate, între care a; aminti Ancient Jewelry and Archeology. Ea m-a pus în legătură cu Rosemary G. Feal, de la MLA pentru perfectarea contractului dintre MLA și ICR. Acest contract nu avea să se semneze niciodată.Din cauza ICR care dorea să modifice  modul de acordare al Premiilor conferite de marea Asociație mondială a specialiștilor în limbi moderne.  Fondată în 1883, în America, Asociația dedicată limbilor moderne, dezvoltării cercetării și metodelor de a preda, creării unui înalt nivel profesional, numără peste 24000 de membri, din 100 de țări, între care și România. 80 din membri MLA sunt implicați în procesul de selecție și jurizare care desemnează câștigătorii celor 25 de premii acordate de MLA anual. MLA deține numeroase reviste și publicații profesionale care prezintă premiile, asigurându-le o vizibilitate mondială. Institutul cultural Român ar fi alocat acestui premiu un buget de 4-5000 dolari anual. O sumă cu care nu plătești mai mult de două-trei rânduri de publicitate într-un ziar american. Această sumă ar fi acoperit cheltuielile de jurizare și premiul în sine, acordat după o perioadă intensă de lecturi, selecții și para-selecții. Conducerea ICR nu a înțeles importanța, semnificația și valoarea acordării unui Premiu Matei Călinescu în America. Un premiu cel puțin egal Premiului Marin Sorescu acordat de ICR Stokholm, în Suedia, sau Premiului pentru literatură francofonă Benjamine Fondane, acordat anual de ICR Paris. Deși anvergura Premiului Matei Călinescu este incomparabilă vizând un spațiu cât un continent și profesioniști din 100 de țări!!! Cele mai mari edituri americane trimit jurului de la MLA cărțile cele mai bune pe care le-au publicat într-un an, în domeniu.Premiul Matei Călinescu a fost acordat din 2016 doar de Modern Langages Association. În ediția din 2016, Premiul a încununat volumul Tense Future: Modernism, Total War, Encyclopedic Form, publicat la Oxford university Press de Paul K. Saint -Amour de la Universitatea din Pennsylvania. Același juriu a atribuit o mențiune pentru volumul Born Translated The Contemporary Novel in an Age of World Literature de Rebecca. Walkowitz de la Rutgers University din New Brunswick, publicat la Columbia University Press. Am pierdut o enormă oportunitate din cauza unei conduceri ICR total neprofesioniste.Dacă ai produce asemenea pierderi de oportunități și de imagine națională și internațională, într-o companie, ai fi dat afară pe loc. Gândiți-vă cât de mult am pierdut la nivelul publicității, măcar asta dacă-i sensibiliza, că nu cred că puteau să aprecieze cine e Matei Călinescu, autorul unor cărți traduse în zeci de limbi datorită valorii lor recunoscute, în atâtea continente, de  atâtea decenii.Mă gândesc la romanul Viața și opiniile lui Zaharias Lichter și la Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-garde, Decadence, Kitch, Postmodernism.Aș vrea să amintesc și alte cărți publicate de Matei Călinescu, socotit unul din cei mai importanți teoreticieni ai literaturii din lume:Titanul și geniul în opera lui Eminescu, Eseuri despre literatura modernă, Clasicismul european,  Conceptul modern de poezie de la romantism la avangardă și la cărțile lui Matei Călinescu publicate în America care s-au tradus și în limba română, Rereading, publicată la New Heaven și London Yalle University, în 1993, la Mathew’s Enigma…A Father s Portrait of his autistic Son , publicată la Indiana University, Eugene Ionesco Recherches identitaires, la Un fel de jurnal(1973-1981), la Amintiri în dialog, scris împreună cu Ion Vianu, la Mateiu I. Caragiale, recitiri, la cartea Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade, Amintiri, Lecturi, Reflecții, la volumul Exploring Modernism, scris în colaborare cu W. Fokkema, apărut la Amsterdam și în România, la cartea scoasă cu Vlad Georgescu, The Romanians:a History, publicată la State University, în 1991

Grigore Culian: E incredibil să nu înțelegi ce ar fi însemnat acordarea unui asemenea premiu anual, în perpetuitate, în America, prin colaborarea Institututului Cultural Român cu Modern Langage Association. Cum ați ajuns la ideea aceasta. Din păcate, ratată în modul cel mai penibil de ICR?

DU: Am mers la Indiana University pentru o sesiune de comunicări pe teme românești susținute de studenți, masteranzi, doctoranzi și profesori, invitată de profesor Maria Bucur. La Indiana există un grup de profesori remarcabili veniți din România, între care n-aș vrea s-o uit pe Cristina Zarifopol.La Indiana University, am reîntâlnit-o pe Adriana Călinesu, soția regretatului Matei Călinescu. Ne cunoșteam de mult, Matei Călinescu mi-a fost Profesor de teoria literaturii și literatură comparată la Facultatea de limbi romanice, Universitatea din București. L-am înâlnit prima oară ca elevă, mergând la Cenaclul Uniunii Scriitorilor, unde veneau oniriștii, moderniștii și scriitorii de la redacția României literare.Matei Călinescu era însoțit de prietenul lui Nichita Stănescu…Ne am revăzut după 1990. Ultima oară la Festivalul Zile și Nopți de Literatură de la Neptun. În 2007. Matei Călinescu a venit la mine acasă cu profesorul și scriitorul Ion Vianu.Am petrecut o seară atât de frumoasă vorbind despre cărțile noastre, rostul confesiunilor, povestea unei cărți  scrise în tandem. în 2014 i-am propus Adrianei Călinescu să se instuie un Premiu Matei Călinescu, prin colaborarea dintre Institutul Cultural Român și o mare universitate, precum Indiana University unde a predat Matei Călinescu. În final, am ales Modern Langages Association/ MLA.

Grigore Culian: La Chicago, l-ați cunoscut pe pictorul Alexandru Darida…  

DU: O să vă spun cum l-am întâlnit pe pictorul, portretistul Alexandru Darida care locuiește în Chicago, unde are un mare atelier. Ați văzut expoziția din Auditorium, portretele lui Eminescu, Caragiale, Brâncuși, George Enescu, Eugen Ionescu, George Palade… Portretul lui Eminescu, la Book Expo America, apoi expoziția pe care am translat-o, la ONU, la Misiunea Permanetă a României, unde a stat mai mult decât convenisem, așa că nu a mai ajuns, din păcate, la Montreal, unde ne fusese solicitată de Ambasada României și Ambasada Republicii Moldova, cu care am colaborat excelent.

Alexandru Darida

Extraordinary People:Portraits a fost o expoziție a pictorului Alexandru Darida care trăiește la Chicago. Artistul a avut zeci de personale în America, în Italia, Canada. La începutul lunii iunie, am avut vernisajul expoziției de pictură Alexandru Darida, lansarea celui mai recent catalog al artistului și recitalul de operă susținut de soprana Mariana Darida, la sala Auditorium a Institutului. Expoziția a rămas deschisă până la sfârșitul lunii iunie, fiind ulterior itinerată, până la finalul lunii august, în biblioteci publice din Queens, ca urmare a parteneriatului încheiat între ICR New York și Queens Library. La sediul Institutului au fost expuse 30 de lucrări semnate de pictorul de origine română Alexandru Darida. Cu prilejulvernisajului a fost lansat și noul catalog al artistului, Alexandru Darida: Master of Color (ediția a II-a), cuprinzând operele reprezentative ale carierei sale și o prefață semnată de mine.

Vernisajul a fost urmat de un recital susținut de soprana lirică Mariana Darida, care a interpretat arii din operele lui Giacomo Puccini: O mio babbino caro din opera Gianni Schicchi; Quando men vo, aria Musettei din opera La Bohème; Vissi d’arte vissi d’amore din Tosca.

Am translat expoziția de Portrete la Consulatul General din New York, la Sediul ONU, unde am dus multe evenimente organizate de ICRNY, inclusiv un recital al lui Alexandru Tomescu care a interpretat integrala Capriciilor lui Paganini, Balada lui Ciprian Porumbescu, Enescu. Alexandru Tomescu a interpretat la vioara Stradivarius integrala Capriciilor lui Pagani și Balada lui Ciprian Porumbescu, la Carnegie Hall, Kennedy Center, pe Millenium Stage,în Washington, la Preston Bradley Hall , în Chicago, și la sediul ONU, în New York.

Alexandru Tomescu

Mergând la catedra ce poartă numele lui Mircea Eliade am văzut un frumos desen semnat de Darida. Un portret al lui Mircea Eliade, expus pe un perete al catedrei Mircea Eliade de la University of Chicago, Divinity School. Recent, pe 25 iulie 2017, Alexandru Darida a primit Milano International Prize, care i-a fost înmânat la Teatro Dal Verne, o scenă pe care au avut loc premierele unor opere celebre, compuse de Pucini, Leoncavalo, Lehar.Președintele juriului care i-a conferit premiul este cunoscutul critic de art și istoric de artă Vittorio Sgarbi, curatorul pavilionului italian la Bienala de la Veneția din 2011, membru în Parlamentul italian, în mai multe legislaturi, autorul a zeci de cărți de referință  despre artiști italieni și arta universală. Recent, artistul a aflat că a primit și un Premiu Leonardo da Vinci , acordat picturilor sale, premiu care îi va fi conferit, în 2018, în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Villa Borghese.

Grigore Culian: știu că ați cunoscut-o bine pe urmașa lui Mircea Eliade de la catedra ce poartă numele ilustrului român.

DU:Am cunoscut-o bine pe Wendy Doniger, urmașa lui Mircea Eliade la catedra de istoria religiilor care poartă numele marelui istoric al religiilor și credințelor religioase. și un scriitor român de prim plan. Wendy Doniger mi-a povestit despre Ioan Petru Culianu, despre Mircea și Cristinel Eliade, despre starea de șoc produsă de tragedia asasinării lui Culianu. A repetat de câteva ori «Eu n-aș fi fost urmașa lui Eliade la catedră, dacă ar fi trăit strălucitorul Ioan Petru Culianu.».Mi-a vorbit despre generozitatea și cultura lui, despre felul în care Culianu a ajutat-o în găsirea unor referințe și cărți sau în contactarea unor autori, cu care a pus-o în legătură.

Wendy Doniger

Am avut ideea ca ICRNY să acorde anual un Premiu sau o bursă Mircea Eliade sau Ioan Petru Culianu. Dar pentru asta e nevoie de garanția continuității și de o angajare fermă a unei instituții din România. Să nu credeți că m-am dus la Wendy Doniger fără să-i fi citit o parte din cărțile ei publicate. O parte din cărțile care m-au interesat. Sunt zeci de titluri, volume de referință sub numele ei, cărți la care este co-autoare. Am renunțat la multe ore de somn pregătindu-mă pentru asemenea întâlniri, pentru a crea asemenea evenimente.Fișa de post în cultură este cultura.Parafrazându-l pe Camus, pot spune Culture is a full time job. Pentru cultură nu lucrăm doar opt ore pe zi sau timp parțial. Firește, putem să nu lucrăm sau să ne prefacem, să trăim pe salarii și funcții comportându-ne ca și cum am fi niște asistați social. Să dăm copy paste zilnic și să ne credem oameni de cultură.Să ne citim tacticos ziarul în birou. Consider parazitismul în cultură furt și grav abuz în serviciu.

Dar să revenim la Wendy Doniger, urmașa la catedra lui Mircea Eliade. Am scris în jurnalul meu american mai mult despre ea. Cartea ei de vizită, cu numele și informațiile despre ea era plină de imagini miniaturale de… căței. Când am întâlnit-o prima oară se întorcea fericită de la un consult unde fusese cu unul din cățeii iubiți. Verdictul doctorului veterinar o liniștise. Ce om inteligent, de o erudiție copleșitoare! Ce de cărți de referință a scrise despre hinduism, literatură sanscrită, mitologie…și ce om de o simplitate cuceritoare!

Asemenea contacte, au fost multe altele, mi-au dăruit o enormă energie pozitivă. Aș fi avut mult mai multe și toate în folosul promovării culturii române, dacă aș fi avut o echipă performantă, dacă nu ar fi trebuit să suplinesc zilnic neglijențe și indolențe, și să corectez la infinit greșeli și texte precare.În echipă, am avut, la cultură, doar doi colegi, pregătiți. și doi cărora le-am spus că nu corespund.Asta nu i-a determinat să lucreze, ci să mă… lucreze. Adjunctul a pregătit o conferință, The Seal of Romanian Empire: The Romanians de 5 minute, într-o lună, ocupându-se doar de asta.  și a făcut inventarul bibliotecii de la ICRNY, într-un an.Erau câteva sute de cărți noi de înregistrat și de verificat cotele și existența fizică a volumelor déjà înregistrate. Treabă de o lună.