Grigore Culian Luca într-un dialog necenzurat cu Dr. Doina Uricariu(4)

G.C: O expoziție pe care regretați că nu ați vernisat-o?
D.U:Am propus, în 2013, imediat ce am venit la post o expoziție regretatului maestru Marin Gherasim. Urma să expună și Alina Gherasim. A amânat-o din pricina stării de sănătate și unui proiect la Londra.Expoziția pe care am inițiat-o a avut loc după plecarea mea de la ICRNY. Expozițiile Câlțea, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Râmniceanu, pentru care nu s-a mai făcut nimic după ce am plecat, ar fi marcat momente de vârf. Lista nefăcutelor, după plecarea mea, e lungă.
G.C: Care au fost ultimele evenimente înainte de a decide sau când luaseți decizia că nu mai doriți să lucrați la ICRNY?
D.U: Concertele cvartetului SoNoRo, la Kennedy Center, Carnegie Hall, spectacolul de balet cu Alina Cojocaru, Johan Kobborg și prietenii lor, mari balerini și dansatori. Pe un alt palier, a impresionat expoziția de costume tradiționale din colecția Cristina Chiriac. Sub brandul Flori de Ie, cu un afiș superb pe care l-am conceput, expoziția a sărbătorea Ziua Națională a României. Am vernisat-o în ultima săptămână din luna noiembrie, în 2015. Am făcut mai multe proiecte și evenimente în luna noiembrie și decembrie, deși luasem decizia să plec de la ICRNY. Am împodobit bradul cu unul din referenți despre care știam de mai multă vreme ce-i poate pielea. Adjunctul era, ca de obicei, în stare de repaos și citea presa în biroul lui. Puțin,  acesta era răspunsul când intram la el în birou și-l întrebam ce face. Citesc presa. În 2015, am panotat expoziția cu desenele copiilor pentru Santa Claus sau Moș Crăciun, am scris diplomele și le-am semnat, aveam o mulțime de daruri, grație sponsorizării de la Societatea «Dorul».
Au venit mult mai mulți copii, noroc că tipărisem diplome în plus.
Nu le-am mai scris eu numele, cum procedasem cu diplomele copiilor din program, cu toți cei care aveau lucrări în expoziție. Aveam mulți oaspeți pe care i-am inclus în program. Trebuia să mă ocup de o mulțime de lucruri nu puteam să-mi atribui rolul celui ce stă cu mâinile în sân. Cel ce a scris diplomele în plus a făcut greșeli în transcrierea numelor. Caligrafia lui era jalnică.Vorbesc de același referent intrigant și calomniator. Părinții s-au plâns și, firește, am refăcut diplomele. Pe cele greșite le-am aruncat la gunoi, deși un părinte mi-a spus să le trimit la București, să se vadă cu cine lucrez. Aș fi avut de expediat multe colete, cu zecile de corecturi, făcute de-a lungul timpului pe infograme, news letters. Nu e productiv să obligi un director să devină …corector. În toate proiectele pe care le-am dat în lucru, cu tot scenariul pregătit și promovarea predată la cheie, de regulă, am dictat sute de pagini cuvânt cu cuvânt. Am primit atâtea reclamații la adresa acestui referent de la conducerea ICR București, de la colaboratorii institutului, din comunitatea românilor de la New York.La câteva zile după ce venise la post au început reclamațiile, venite din România. Rolul pe care l-a jucat cel mai bine acest referent a fost de calomniator, de intrigant și mitoman. A fost o curea de transmisie a răului. Nu a înțeles însă că este doar folosit și că va fi și el rejectat cu un raport negativ, trimis unde trebuie. Adjunctul și referentul calomniator au trecut la treabă, și ce treabă murdară!!!Și invitații evenimentelor ICRNY m-au prevenit. Dacă nu pe mine, pe prieteni ai mei, cum a procedat scriitorul Bogdan Alexandru Stănescu. Au fost multe momente în care mi-am propus ca să plec.Cu privire la adjunct, semnalele erau și mai grave. Invitații mi se plângeau, în cazul lui, de sabotaj.După o mulțime de de întârzieri în finalizarea unor lucruri simple, după greșeli făcute în cazarea unor invitați, eu i-am transmis că nu are ce căuta într-un institut de cultură și i-am cerut să-și dea demisia. Nici echipa care venise de la București nu era mulțumită de lipsa lui de performanță la Book Expo America. Adjunctul și referentul calomniator au trecut la treabă. Lumea minciunilor, lipsei de performanță și de loialitate nu e lumea mea. Într-o zi, când l-am întrebat pe referentul R.D cu ce se ocupă la ICRNY, de vreme ce refuza îndeplinirea unor sarcini; și-a îndoit brațele și și-a bătut umerii, sugerându-mi epoleții pe care-i avea, și mi-a spus sardonic:Mă ocup de tine. Obișnuia să se laude cu asemenea misiuni.Ce se întâmpla dacă-i făceam un raport la americani?Eu m-am adresat cu dumneavoastră tuturor membrilor echipei tot timpul.Dar devenise insuportabil să-l văd pe adjunct stând cu mâinile în sân la propriu, în timp ce nu ne mai vedeam capul de treburi.Îi lăsam ziarul The New York Times pe birou, a doua zi după ce-l citeam ca să-l ia acasă și să-l citească și nu venea să și-l ia. După câteva zile doamna Ivan lua alt teanc de ziare din biroul meu. Probabil aștepta să-i duc eu ziarele în birou. Cât mai trebuie să aștepte sediul ICRNY o nouă expoziție care să înlocuiască expoziția arhitecturii brâncovenești, dedicată Tricentenarului Constantin Brâncoveanu???Să se încheie mandatul adjunctului, director interimar de doi ani déjà.Tricentenarul l-am sărbătorit în 2014. Au trecut mai bine de trei ani de la vernisajul expoziției Constantin Brâncoveanu.
G.C:2015 fost ultimul an când s-a mai sărbătorit Crăciunul la ICRNY.O sărbătoare nelipsită în agenda tuturor institutelor culturale din lume. A tuturor companiilor, instituțiilor.
D.U: Nici înainte să vin eu la post nu s-a sărbătorit.De vină a fost mai întâi comunismul, apoi s-a lansat democrația originală, de pripas. Cultura unor străini de cultură. Niște venetici.Bine că se sărbătorește Crăciunul la Metropolitan Museum în New York. Să vedeți bradul de Crăciun de la ICR din Turcia!De la toate institutele culturale, din fața sediilor de bănci, a marilor companii!
G.C : Nu sunteți muzicolog dar ați inițiat, în 2013, și ați dezvoltat vreme de aproape trei ani o serie exemplară de portrete de compozitori români clasici, interbelici, contemporani
D.U:Cunosc bine lumea muzicală contemporană din România, compozitorii din toate generațiile.Mergeam săptămânal la concerte, la Ateneu, la Sala Radio. Sunt prietenă cu dirijori, violoniști, pianiști. Nu lipseam de la Festivalul de muzică clasică contemporană, de la Festivalul George Enescu. Îl cunosc foarte bine pe marele compozitor român Gheorghe Constantinescu, stabilit la New York, de peste 45 de ani. Am fost la sărbătorirea aniversării sale de la Kauffman Music Center. La împlinirea a 80 de ani. A fost sărbătorit de American Composers Alliance, Asociația compozitorilor americani care i-a adus toate onorurile. Am scris multe pagini despre acest eveniment, publicate în Cotidianul, care sunt incluse și în Jurnalul meu american.
G.C:Cotidianul, agențiile de presă, ziarele au inclus în știrile lor culturale toate evenimentele de la ICRNY.
D.U: Ecourile celor 540 de evenimente pe care le-am realizat în doi ani și nouă luni însumează mii de pagini.Există în plus, două caiete de impresii ale audienței, pe care le-am lăsat la ICRN, la plecarea mea. Un proiect excepțional a fost Enescu necunoscut.Meritul îi aparține lui Sherban Lupu care a colaborat cu pianista Martha Locker. Proiectele veneau unul după altul și anticipau evenimente, care urmau să se petreacă la nivel internațional.

Sherban Lupu

G.C:Seria de portrete de compozitori a fost impresionantă: Anatol Vieru, composer Portrait.Cu Sherban Lupu, Lena Vieru și soprana Micaela Mingheraș. O expoziție a Lenei Vieru, Paintings and Collages.
D.U: Cu sprijinul compozitoruluiși Prof univ. dr.Șerban Nichifor, soțul regretatei compozitoare Liana Alexandra, am realizat un concert extraordinar Honoring Liana Alexandra, la Hus Church, cu interpreți americani, japonezi, chinezi și ansambluri de muzică de cameră de top în America. Am pus un accent deosebit pe acest gen de evenimente prin care introduceam creația muzicală românească, dramaturgia, poezia, colaborând cu interpreți americani alături de cei veniți din România.

Liana Alexandru

Dan Dediu portret de compozitor a fost un eveniment prezentat la Klavierhaus împreună cu Dan Dediuși Prof.univ. dr. Valentina Sandu Dediu, muzicolog. Cei doi invitați au intrerpretat compoziții scrise de Dan Dediu folosind pianele de colecție de la Klavierhaus. Fragmente din opera lui Dan Dediu, O scrisoare pierdută, au fost prezentate în premieră, în SUA. Era acoloși pianul pe care a cântat marele pianist canadian Glenn Gould. Am atins câteva clape. Am avut un eveniment cu soții Dediu și, în Auditorium, o incursiune înșcoala modernă a creației muzicale românești. A venit de la Orchestra Simfonică din Boston o prietenă a lor, o violonistă remarcabilă de origine română, Irina Mureșanu căreia i-am propus organizarea unor recitaluri și mi-a promis un proiect. Am ascultat-o cântând cu Boston Trio, din care face parte, alături de Jonah Ellsworth, la violoncel și Heng-Jin Park, la pian și am ascultat-o interpretând strălucit câteva concerte pentru vioară și concertul pentru vioară de Thomas Oboe Lee, compus anume pentru Irina Mureșanu.Câte valori avem în America…  Lucram la baza de date și de proiecte. Am știut că Irina Mureșanu este invitată să cânte de multe orchestre din Europa sau la Festivaluri internaționale. Am înțeles de ce este atât de solicitată. Numele ei figura în proiectul ICRNY pe 2016. Am evocat sau ascultat în evenimentele ICRNY mulți compozitoriși muzicieni români.Mihai Jora, Octavian Nemescu, Paul Constantinescu, Myriam Marbé, Mihai Brediceanu, Tiberiu Olah, Dinu Lipatti, Celibidache, Constantin Silvestri. Lista mea e incompletă, din păcate.Am ascultat muzică de avangardă, compusă de Tristan Tzara și de Isidore Isou, dar și muzică scrisă de Dimitrie Cantemir, Anton Pann sau muzica unor celebri lăutari încluși în cartea muzicologului Viorel Cosma.Am avut un CD cu nouă piese, scrise de Dimitrie Cantemir, întitulat Cartea științei muzicii, înregistrat de cunoscutul muzician Jordi Savall care a cântat în anul 2013, pe scena Ateneului Român. Pe 20 septembrie 2013. Savall e socotit pe plan mondial, unul din numele de prim plan în interpretarea muzicii occidentale vechi. El a readus pe scenă viola da gamba. Am asociat muzica lui Cantemir la expoziția de arhitectură brâncovenească, într-un turneu al expoziției curatoriate de prof.univ.arhitect Sorin Vasilescu de la Ion Mincu. Un eveniment complex, dedicat tricentenarului Brâncoveanu. Tot în paradigma sărbătoriii tricentenarului Brâncoveanu am vernisat o foarte fumoasă expozție de pictură de Elena Murariu, intitulată Brancovan Roots.
Aș vrea să nu uit un proiect pe care nu am mai reușit să-l fac. Plecarea mea a anulat câteva zeci de proiecte la care lucram. Aveam un proiect cu Liviu Marinescu, un compozitor român, născut în 1970 care e și profesor universitar. Predă în California. Am ascultat mai multe compoziții ale lui, Echoes, pentru flaut, cântată în 2010, în Los Angeles. Sau Harmonic Fields. M-am gândit la un proiect în care să-i aduc împreună pe Ion Bogdan Ștefănescu, flautistul de aur, numit astfel nu doar pentru flautul lui de aur de la firma Muramatsu, pe care i l-a dăruit soția lui, o contesă pe care am cunoscut-o bine. Pregăteam un eveniment cu un compozitor de mare valoare, Gheorghe Costinescu…
Aș mai fi vrut să realizez un proiect important cu dirijorul Cristian Măcelaru, laureatul Premiului Solti pentru dirijorat, în 2014, an în care s-a decis că începând cu 2017 va fi directorul muzical și dirijorul Festivalului de Muzică Contemporană de la Cabrillo. Dirijorul de origine română și-a făcut o intrare triumfală în galeria marilor conducători de orchestră în februarie 2012, dirijând Chicago Symphony, când l-a înlocuit pe Pierre Boulez, la pupitru. L-am văzut dirijând Orchestra din Philadelphia și din Chicago și la New York, l-am văzut dirijând concertul susținut de Orchestra națională daneză, la Carnegie Hall. E un mare dirijor de origine română pe care instituțiile muzicale din România ar trebui să îl țină aproape.
G.C: Îmi aduc aminte de celebrarea Zilei Limbii Române cu mai multe recitaluri ale actorului Constantin Chiriac, un dialog, din monologuri, pe texte din Creangă și Eminescu și un recital de poezie religioasă. Și de succesul pe care l-au avut cei din formația lui Marius Mihalache. Marius Mihalache și Irina Sârbu, cu un concert răsplătit cu aplauze continue, pe care l-ați organizat, De la Maria Tănase la jazz, la Kennedy Center Millenium Stage, în Washington. A fost fiica mea Andreea cu soțul ei, era și ambasadorul României Excelența Sa dl. Iulian Buga, publicul umpluse toată sala, stătea și pe jos, ocupase căile destinate evacuării în caz de incendiu, era arhiplin.

Constanmtin Chiriac

D.U: Concertele lor de Ziua Națională, țambalul lui Marius Mihalache, vocea Irinei Sârbu și costumele ei, virtuozitatea instrumentiștilor au electrizat publicul la Kennedy Center, în Washington,și la Drom, la New York.

Am prezentat cu un succes imens, cvartetul lui Alexander Bălănescu venit de la Londra, și acel concert memorabil, Maria T, aplaudat minute înșir, într-o sală de mare prestigiu, la Michael Schimmel Center de la Pace University.Toate pliantele universității Pace din New York care are vreo 13000 de studenți, tot materialul de promovare și informare, tipărit în zeci de mii de exemplare a inclus informații despre concertul susținut de ICRNY.Am beneficiat de o imensă publicitate gratuită. Spre deosebire de echipa anterioară, eu am avut zero buget pentru publicitate.Dar ICRNY a avut o publicitate continuă, grație colabărării cu cele mai prestigioase universități, săli de concerte, biblioteci, săli de spectacole. Care știu să facă promotion și advertising și care includ, în toate materialele lor academice, evenimentele culturale.
G.C: Poezie, film, muzică simfonică, jazz, modă… Nu e greu pentru o poetă să schimbe atât de rapid și de des profilul evenimentelor? Care sunt poeții mai tineri care au beneficiat de rezidențele literare?
D.U Am adus doi poeți în cadrul unor programe de rezidențe literare, pe Răzvan Țupa, care a citit și la Bowery Poetry Club, pe Iulia Pană care a avut mai multe lecturi, în care și-a prezentat și filmele experiment de scurt metraj. Am anunțat Asociațiile de scriitori din România despre aceste rezidențe literare americane, unde admiterea se face pe bază de proiect personal.Sunt zeci de rezidențe, fundații care acordă burse, premii sau fac training literar.E păcat ca poeții tineri să nu beneficieze de asemenea oportunități. Dar nu pot să aplic în locul lor. Trebuie să fii rapid, trebuie să construiești proiecte. Apoi se lucrează intens în timpul acestor rezidențe.Ele reprezintă un training internațional, despre creație, autoafirmare, scenarii de relaționat cu diverse audiențe, colaborarea cu editorii și marketing-ul literar. Evantaiul de contacte internaționale pe care-l deschid e impresionant.Și apropierea literaturii de multi- media. Artistul acționează și ca un agent de promovare de sine. El joacă mai multe roluri și, în cazul echipei ce lucrează într-un institut cultural, trebuie să fii versatil, să treci ușor de la o artă la alta de la un format de eveniment la altul. Trebuie să ai imaginație. Puneți următoarele evenimente în perspectivă:
Filmul Puzzle for a blind Man cu Andrei Zincă, Ioana Pavelescu Skovran Tunde, invitați. A participat la Festivalul Filmului Independent și a luat o mulțime de premii.Au avut de peste trei ori mai mulți spectatorii, așa că organizatorii au fost obligați să le dea cea mai mare sală. A urmat expoziția Realms Openings, cu Vasile Tolan, Dorothea Fleiss și Andrei Budescu și Cultural Heritage of Transilvania, în cele trei evenimente derulate la Consulatul General al Ungariei, la Columbia Universityși în Auditorium, la ICRNY.

(va urma)