Cazul Onea – Portocală, o piatră de hotar?/Cornel Nistorescu
Oricît încearcă Iohannis și Binomul să ignore valurile scandalului, degeaba. Scandalul de la Ploiești, mai ceva ca republica de la Ploiești, va intra și el în istorie. De ce? Pentru că a izbucnit într-un moment în care DNA se credea pe cai mari și cînd era luată ca model și prin alte țări. Și pentru că Laura Codruța Kovesi, sprijinită de Binom, de președintele Iohannis, de ambasadele țărilor europene reprezentate la București, se afla în culmea gloriei. Unul dintre cei mai rafinați oportuniști și lingăi de putere din ultimii 28 de ani, Gabriel Liiceanu, a lansat chiar ipoteza unei candidaturi la președinția României! Toate argumentele erau în favoarea succesului internațional al anticorupției desfășurate în România cu o baschetbalistă în fruntea instituției, ridicată la rangul de eroină de televiziuni, ziare și diplomații țărilor europene cu firme nebăgate în seamă de DNA.
De-aia scandalul generat de dezvăluirea modului cum se fac anchetele de la DNA Ploiești a ajuns pe buzele tuturor. Pentru că înregistrările sunt clare (mult mai clare decît cele efectuate de SRI, pe care le-am și urmărit reproduse în diverse procese desfășurate la ÎCCJ), pentru că orice om care are un răgaz de 20-30 de minute înțelege cum se producea măsluirea unui proces. Pilotarea lui Vlad Cosma de către o procuroră tot de la Ploiești, căzută și ea în aceeași patimă a dresului de dosare, a picat ca o locomotivă căzută de pe un viaduct într-o baltă înțesată de gîște și rațe sălbatice. Efectul este unul covîrșitor. În mintea oricui a plescăit gîndul că și lui i se poate întîmpla. Că la cea mai mică mișcare în front poate păți la fel. Că victoriile anticorupției din România ar putea să fie drese în cea mai mare parte. Adică obținute cam în același stil. Că mîine, dacă se supără prședintele Iohannis sau Laura Ciodruța Kovesi, pot să ceară anchetarea nu știu cui pentru nu știu ce contract, deși nimeni n-a avut curajul să cerceteze achiziția prin negociere directă de rachete din Germania. Și că succesele anticorupției sunt obținute fără să se fi săpat cîtuși de puțin la afacerile RCS-RDS, ale lui Bebe Kovesi sau ale frățiorului Sergiu Lascu. Oamenii au înțeles din această investigație rudimentară, aproape băbească, făcută de Vlad Cosma, că procurorii pot deschide dosare unor candidați care incomodează politicieni favoriți, că pentru unii legea este mumă și pentru alții ciumă.
Dacă peste niște abuzuri atît de evidente se poate trece atît de ușor, cu un nu știu, n-am făcut, nu-i adevărat, am mai răspuns și altă dată, atunci se va putea orice.
Scandalul ăsta simplu, enervant de băbesc, în care nu mor de dragul clanului Cosma și nici de gloria sau insuccesul Laurei Codruța Kovesi, este o piatră de hotar. Dacă trecem peste el ca și cum n-ar fi existat, ne putem aștepta la abuzuri mult mai mari. Și chiar dacă ele nu se vor produce, încrederea cetățeanului în oamenii care instrumentează aflarea adevărului și stabilirea dreptății va scădea pînă la genunchiul broaștei. Poate să ne laude UE și Gunther Krichbaum pînă ne îngroapă în premii, flori și considerație, românii vor trăi cu sufletul năclăit de neîncredere.
Nu mă preocupă debarcarea nimănui. Nici promovarea altcuiva. Esențiale mi se par recunoașterea abuzurilor comise, atît de evidente în acest moment, și sancționarea celor care le-au comis. Restul este politică. Dar dacă scandalul de la Ploiești va rămîne scăldat în vorbe goale și autoritățile nu vor lua nici o decizie, și Iohannis și Kovesi riscă să treacă pe primele locuri de pe lista inamicilor publici.
Oricît ar părea de ciudat, deocamdată Onea și Portocală enervează mai mult decît Dragnea și Kovesi. Tocmai pentru că golăniile lor au ajuns subiect de înjurătură pentru orice român de la Satu Mare sau de la Mangalia.
