Grigore Culian într-un dialog necenzurat cu Doina Uricariu(16)

Grigore Culian: Publicul a fost puternic impresionat de prestația corului de copii „Alegretto“ .

Doina Uricariu: Turneul corului de copii „Alegretto“ a  fost organizat împreună cu Festivalul Internațional „The Rhythms of One World 2015“ și cu Misiunea Permanentă a României la ONU din New York. Concertele susținute de corul „Alegretto“ au avut loc la General Assembly Hall,  de la Sediul ONU, la New York University – Eisner & Lubin Auditorium, și la Lincoln Center – Alice Tully Hall.              De asemenea, corul a susținut un concert și la sediul Institutului Cultural Român de la New York, în data de 30 iunie 2015. Corul este condus de dirijorul prof. Adriana Codreanu și de maestrul de sunet Gherasim Chiriță, având în componență 23 de copii. Corul are un repertoriu internațional și românesc admirabil, iar toți acești copii  au fost aplaudați minute în șir la scenă deschisă. Textele                   cântecelor pe care le interpretează sunt în peste zece limbă străine, incluzând și limba chineză. Corului i s-a alăturat și UN Rocks Music Group, un grup muzical creat de câțiva ambasadori ai misiunilor permanente la ONU, în care cânta și doamna ambasador Simona Miculescu.

Grigore L. Culian: Ați avut multe evenimente care au fost prezentate și în Canada, acoperind spațiul nord-american în limba engleză, pe care Institutul Cultural Român din New York le-a organizat – în colaborare cu mai multe    asociații culturale canadiene și americane – la inițiativa Ambasadelor României și Republicii Moldova din Canada.

Doina Uricariu: Ziarul dvs., New York Magazin, pe care l-ați fondat împreună cu fiica dvs., Andreea Maria Culian, menționează spectacolul de poezie românească, muzică și film documentar organizat în data de 15 august 2015   în sala mare Côte-des-Neiges din Montréal, în data de  16 august 2015 la sala Centrepoint Studion Theatre din Ottawa,  și în data de 18 august 2015 la sala Auditorium  de la sediul Institutului Cultural Român din New York. Spectacolul a cuprins prezentarea producțiilor Studioului „Flacăra Film“- Chișinău (Luminița Dumbrăveanu și Teodor Guțu), lansarea cărții-document Eugen Doga. Muzica este prima și ultima mea iubire de Luminița Dumbrăveanu, un recital de nai în interpretarea lui  Vasile Iovu, cuprinzând muzică românească și creații ale lui Eugen Doga, interpretate în duet cu compozitorul (nai și muzicuță), proiecția filmului documentar Eugen Doga (realizatori Luminița Dumbrăveanu și Teodor Guțu), recital susținut de Eugen Doga, cuprinzând lucrări din creația proprie, majoritatea făcând parte din patrimoniul muzical românesc. Ala Mândicanu, președinte al Comunității Moldovenilor din Quebec, a susținut un recital de poezie românească din creația poeților Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, A. Mateevici și Grigore Vieru.

Grigore L. Culian: Fiind scriitoare și având experiența  cursurilor susținute la universitate, ați dat o strălucire unică evenimentelor având în centrul lor literatura.  La ICRNY s-a vorbit cu o înaltă ținută academică și cu  o căldură umană care insufla dialogul intelectual. Au dispărut limbajul de lemn, expresiile bombastice de genul Luceafărul poeziei, geniul Carpaților, am scăpat   de provincialismul superlativelor absolute. Spiritul critic, judecățile estetice, argumentele și documentarea foarte serioasă au devenit pârghiile folosite în construcția fiecărui eveniment. Îmi amintesc de expoziția  „De la avangardă la modernitate și marii poeți români din perioada interbelică“, expoziție organizată la sediu, cuprinzând volume din fondul Bibliotecii Institutului Cultural Român de la New York, precum și panouri cu reproduceri după portretele și manuscrisele scriitorilor români Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Barbu, B. Fundoianu ș. a. Proiectul a fost dedicat, de asemenea, sărbătoririi Zilei Limbii Române. Au fost seri de mare  cultură care au impresionat audiența. Vorbiți cu aceeași ușurință despre toate artele, nu doar despre literatură.  Îmi amintesc discursul  pe care l-ați ținut în limba engleză la Carnegie Hall. Atât de emoționant. Sau cum ați vorbit        de atâtea ori despre artele vizuale la  expoziția „Unborn Nursery“ a artistului vizual Dan Voinea, organizată la Slag Gallery din New York, prima expoziție personală   a artistului în New York, cuprinzând opt lucrări de mari dimensiuni, executate în ulei pe pânză, într-o manieră originală.

Doina Uricariu: Aș vrea să amintesc expoziția unui artist vizual de al cărui nume veți mai auzi. E vorba de Reszegh Botond  și de expoziția lui intitulată NightFall și deschisă   la MC Gallery în 2015. Artistul a fost  reprezentat de Lena  & Roselli Gallery, iar curatorul expoziției a fost Debra Vandenburg Spencer, cu care am colaborat excelent. Foarte bine am colaborat și cu Consulatul General al Ungariei de la New York, unde erau lăsate în custodie lucrările artistului, cu Balassi Institute sau Hungarian Cultural  Institute pentru un film difuzat la Rural Route Festival Center. O mare bucurie mi-a produs expoziția lui Sasha Meretz din 2014, intitulată Domestic Ceremonial Artifacts From The Lower Hudson Valley. Ingeniozitatea acestui artist care sculpteză păsări, mașinării ale  viitorului, piese de vestimentație,  arhitecturi insolite, reciclând obiecte menajere, în marea tradiție creată de Rauschenberg, este mereu memorabilă, ludică și poetică. Expoziția Ceremonial Domestic Artefacts from the Lower Hudson Valley/Obiecte de ceremonial din valea râului Hudson, a artistului Sasha Meret, la sala Auditorium a Institutului. Expoziția a cuprins 20 de lucrări de sculptură și asamblaje realizate din metal, plastic și lemn. Majoritatea lucrărilor din acest proiect a fost deja   prezentată în cadrul unor importante expoziții colective desfășurate la New York Armory Week, Art Hampton, Art Week San Francisco, Art Basel Miami Week și Barbarian Art din Zürich. Expoziția a fost însoțită de o prezentare realizată de Roxana Focea, care a cuprins sute de fotografii ale unor lucrări realizate de Sasha Meretz, ale desenelor și sculpturilor. Pentru expoziția lui Sasha Meretz am selectat lucrări din  atelierul artistului și imagini din expozițiile internaționale colective la care a fost invitat, filmări ș.a.   La vernisaj au susținut prelegeri și comentarii  importanți critici de artă, curatori și scriitori americani: David McFadden (curator-șef la Muzeul de Artă și Design New York), Allen Graubard (scriitor și critic de artă), Tod Thilleman (scriitor, critic de artă și editor). A fost   ultima expoziție deschisă pentru o scurtă perioadă în   Galeria East-West care s-a închis pentru a intra în   reamenajare ca Spațiu Schengen. Era în februarie 2014. Editura ICR ar trebui să-i facă un catalog. Muzeele și colecționarii îi urmează toate simezele cu un interes care crește de la an la an. Sper ca Sasha Meretz să se adreseze Editurii ICR și doamnei Președinte ICR, Liana Suroiu,       în acest sens. Îmi pun toate speranțele în noua echipă  de la București.

Grigore Culian: Știu că ați fost impresionată de modul în care ofițerii și soțiile lor care reprezintă România la marea bază navală din Norfolk, Virginia, au organizat acel SOPC LUNCHEON, al cărui amfitrion a fost România.

Doina Uricariu: Știți bine că sunt fiica unui ofițer   român, invalid din cel de-al Doilea Război Mondial,  grav rănit la Oarba de Mureș. Am fost crescută în spritul respectului pentru Armata României și am dorit foarte mult ca România să le ofere celor 28 de misiuni NATO, reprezentate la Norfolk, un program artistic memorabil, cum s-a dovedit a fi recitalul pianistului Matei Varga din   10 decembrie 2014 de la Norfolk Yacht and Country Club. Era în anul când se împlinea un deceniu de la integrarea României în NATO. M-am bucurat că ICRNY a putut să-i ofere un mic sprijin cultural și artistic domnului colonel, azi general de brigadă, Daniel Petrescu și soției lui,    doamna Adina Petrescu, atât de neobosită și generoasă gazdă, care a organizat cu sprijinul celorlalte soții de  ofițeri români  o adevărată sărbătoare de înaltă ținută. Matei Varga a strălucit  cu un program care a pus în valoare compozitori celebri ai unor piese scrise pentru pian din atâtea țări. Am transmis un scurt mesaj și am recitat și eu un poem în engleză și română. A fost una dintre cele mai frumoase seri în care ospitalitatea românească, muzica și poezia au adus un omagiu țărilor și misiunilor NATO.

Grigore L. Culian: Cum ne putem da seama că ocuparea locului într-un post a devenit mult mai importantă decât promovarea culturii românești?

Doina Uricariu: Să pornim de la ideea pe care v-am  mai spus-o și în 2015. Eu am dăruit capital Institutului Cultural Român. Am crescut enorm valoarea, audiența și contactele ICR. Câțiva funcționari ICR au încercat în schimb să-mi știrbească realizările și valoarea mea, așa  cum fac cu toate valorile românii mediocri, ce se cred puși pe soclu de diverse funcții. Nu am să uit stupoarea americanilor care, în loc să audă numele unui funcționar ICRNY, auzeau funcția cu care se prezenta respectivul.                      Și acum vă răspund. Nu e mare filosofie. Și se pun bețe în roate. Ești hărțuit, ești pus să explici ore în șir ce  vrei cu Premiul Matei Călinescu. După ce explici cum funcționează și dai toate informațiile despre MLA (Modern Languages Association), primești un draft de contract complet greșit, care aruncă proiectul în aer. Dau un alt  exemplu. Sărbătorirea Zilei Naționale a României în 2015 avusese inițial, ca proiect, trei recitaluri ale cvartetului Alexander Bălănescu, care urmau să aibă loc la New   York, Washington și Chicago în săli de mare prestigiu: Carnegie Hall în New York, Millenium Stage – Kennedy Center în Washington, D.C., și Preston Bradley Hall în Chicago. Cvartetul urma să prezinte în premieră mondială o nouă versiune a Octetului pentru coarde Op. 7 – compus în 1900 de George Enescu. Muzicienii consideră Octetul enescian o compoziție de foarte mare valoare,  așezând-o          împreună cu Octetul pentru coarde Op. 17 al lui Niels Wilhelm Gade în succesiunea renumitului Octet Op. 2  al lui Felix Mendelssohn. Era un proiect admirabil. Am rugat o fundație să ne plătească suma necesară închirierii sălii Carnegie Hall , sub formă de împrumut, am rezervat Millenium Stage de la Kennedy Center,   am discutat cu domnul George Predescu, pe atunci Consulul General de la Chicago, care a rezervat superba sală Preston Bradley Hall, unde a cântat și Alexandru Tomescu integrala Capriciilor de Paganini. Cu un an înainte și tot de Ziua Națională a României. O sală cu o arhitectură de dom, cel mai mare plafon Tiffany  care există în lume, aflată în Chicago Cultural Center, unde urma să avem și o parte din evenimentele literare    de la Book Expo America 2016. Proiectul cu Octetul lui George Enescu, interpretat de cvartetul Alexander Bălănescu, a fost respins, Președintele ICR București comunicându-mi că Alexander Bălănescu „nu e cine știe ce“. Am aflat că proiectul – îndelung discutat de mine cu Alexander Bălănescu – a fost mutat la Berlin. Rezervasem săli, discutasem și corespondasem cu toți cei implicați    în sărbătorirea Zilei Naționale prin trei recitaluri de gală. Mi s-a comunicat că vor cânta cei de la SoNoRo, un cvartet pe care-l prețuiesc, dar despre care nu-mi spusese nimeni nimic. Am aflat de SoNoRo după multe insistențe, ca și cum proiectul era secret major de stat. Dacă nu aș fi               intervenit, nu ar fi existat afișe, preluarea muzicienilor de la aeroport, asigurarea transportului lor de la New York la Washingtom și Chicago, cazarea la hoteluri în trei orașe. Pentru mine era foarte clar sabotajul la care eram supus, chiar și cu riscul compromiterii unei Sărbători Naționale  Ce să mai vorbesc de muzicienii care nu aveau rezervări, bilete de avion, totul făcându-se … la plezneală. Singurul lucru pe care Președintele ICR îl pregătise pentru Ziua Națională fusese să trimită două doamne în control,             care erau foarte fâstâcite și care au ratat, din pricina ambuteiajului, concertul SoNoRo de pe Millenium Stage. Au ajuns la concertul de la Kennedy Center, care a avut loc cu sala arhiplină, când se terminase și elegantul lighting design al celor trei culori ale Drapelului României fusese stins. Nu l-au văzut pe ambasadorul României și m-au rugat să le mediez o întâlnire cu George Maior a doua zi. Am rezolvat solicitarea. Firește că le propusesem să vin  să le iau de la hotel cu mașina ambasadei, care mă luase        și  pe mine să mă ducă la Kennedy Center. Ar fi ascultat un concert extraordinar, foarte bine organizat, ar fi văzut reacția publicului. Au preferat să ia altă mașină și nu au mai ajuns. Bine măcar că au ajuns la Carnegie, unde E. S. Domnul ambasador Ion Jinga și cu mine am susținut alocuțiunile dedicate Zilei Naționale a României. Una  din doamne a fost promovată, la întoarcere, directoare la ICR. În același timp, realizam că este sub demnitatea mea să îmi pierd vremea cu un Președinte de ICR fără carieră artistică, fără CV, interesat de exerciții și de acrobații în politică. Cât lucrasem împreună, câțiva ani, la Teatrul   Ion Vasilescu, nu pusese niciun spectacol în scenă. Ținea nesfârșite lecturi ale textului la masă, Mișu Dobre, actorul, apărea în toate distribuțiile, toată lumea știa de ce, actorii refuzau să intre în distribuțiile acestui regizor fără spectacole, de la Adina Popescu, la Hamdi Cerchez. Mi-am adus aminte într-o fracțiune de secundă bătălia pe care am dus-o alături de directoarea teatrului, doamna Sorana Coroamă Stanca, și câțiva actori, ca Teatrul Ion Vasilescu să nu fie mutat la Giurgiu. Audiențe, memorii, statistici ale numărului de reprezentații ce se puteau susține într-un oraș ca Giurgiu cu mulți navetiști și în orășelele și căminele culturale din jur. Audiență la Suzana Gâdea. În vremea acestei lupte pentru a salva teatrul, în care un instrumentist și actorul Boris Olinescu au murit,   Marieta Luca și alte actrițe au plecat din țară, dl regizor Radu Boroianu, cel fără spectacole în portofoliu,   vizita județeana de partid și își asigura directoratul la … Giurgiu. Îmi repetam un text pe care-l scrisesem în jurnal:                     „Niciodată să nu lucrezi cu superiori pe linie ierarhică, dacă îți sunt inferiori pe toate planurile.“

Grigore L. Culian: Ce alte evenimente ați mai dedicat Avangardei?

Doina Uricariu: A fost seara literar-muzicală dedicată poetului suprarealist Gherasim Luca, în seria „Romanian Avant-garde/ American Avant-garde/ World Avant-garde“. Evenimentul s-a desfășurat ca un happening literar și muzical, fiind însoțit de un recital de pian, în interpretarea lui David Cieri, director la The Alchemical Theater Laboratory. Evenimentul a fost realizat împreună cu  poetul suprarealist Valeriu Oișteanu și cu Allan Graubard, redactorul revistei Hyperion. La acest eveniment au                      fost prezentate un slide-show cu manuscrise, coperte, corespondență între avangardiști, extrase din reviste și video-proiecții de arhivă.

Grigore L. Culian: Ați adus și spectacole solicitate de comunitățile românești cu multă insistență, dat fiind că, de câte ori ajung în țară, aceste spectacole sunt sold out. Precum acelea în care joacă Rodica Popescu-Bitănescu.

Doina Uricariu: Spectacolul Viața de cimitir, o comedie scrisă de Rodica Popescu-Bitănescu, având în distribuție actorii Rodica Popescu-Bitănescu, Radu Solcanu, Ioana Mărcoiu, Irina Cărămizaru, Răzvan Hâncu,  prezentat în SUA. Spectacolul Viața de cimitir a avut   o reprezentație în data de 21 februarie 2014 în sala Auditorium a Institutul Cultural Român de la New York,  iar în zilele de 22 și 23 februarie 2014 a fost prezentat comunităților românești din Queens, New York, în două săli de spectacole cu capacitate de 600 de locuri fiecare. Actrița Rodica Popescu-Bitănescu și-a delectat publicul interpretând fragmente din rolurile ei în atâtea spectacole, inclusiv în cele care se joacă la Teatrul Național din București cu casa închisă.

Grigore L. Culian: Ați susținut tineri actori și regizori   de teatru împlicați în proiecte importante.

Doina Uricariu: Am vorbit de Olivia Grecea, învitată la Lincoln Center Directors Lab în iulie 2014, o tânără  regizoare și doctorandă pe care ziarul Jurnalul Național  o declara „Omul zilei“. Am colaborat cu multe centre   de artă și departamente dedicate teatrului. Am sprijinit material, logistic și promoțional spectacolul  Two of us/ Doi dintre noi. Scenografia, regia și interpretarea  au  purtat semnătura Ana Pepine și Paul Cimpoieru, invitați la festivalul QuestFest, Washington D.C., și la festivalul DUTF în New York. În cadrul festivalului QuestFest, spectacolul a avut  patru reprezentații și am  organizat un masterclass susținut de cei doi actori. Two of us a fost selectat de   Down Town Theater Festival. Din cele 140 de aplicații, organizatorii au ales 30 de finaliști, pentru ca doar 16 spectacole să fie prezentate în festival. Reprezentația din cadrul New York DUTF a avut loc în data de 5 aprilie 2014. La invitația Institutului Cultural Român New York, cei doi actori au susținut o reprezentație și la sala Auditorium        a Institutului în data de 4 aprilie. A fost o demonstrație de talent și profesionalism.

Olivia Grecea