Două vorbe despre valul arestărilor
de Cornel Nistorescu
Hopa Mitică sau Free Mitică? România bălăcărelii duse la paroxism de Gigi Becali, Mitică Dragomir, Borcea, Giovani Becali și Corneliu Vadim Tudor tinde să își dea duhul. Se termină o epocă. Marii circari și tunari ai tranziției au intrat pe țeava Justiției și câțiva dintre ei au fost pompați direct în curțile interioare de la Mititica. și politicieni, și oameni de fotbal, și afaceriști veroși născuți peste noapte din cârnățari, valutiști și tablagii bâlbâiți. Au ajuns mascații să bată în porți la idolii proștilor și ai reporterițelor cu fustițele-n brâu și cu găletușe pe umeri. Gigi și Mitică, favoriții televiziunilor, autorii tuturor declarațiilor de spreiat zoaie pe micul ecran, au făcut din țara noastră o mahala întinsă între Curtici, Mamaia, Gura Humorului și Satu Mare, cu poieni și tăpșane deschise prin Guvern și Parlament.
Tolerarea acestor personaje în piața publică, așezarea lor pe scaune, fotolii, jilțuri și dregătorii au dus la o decădere continuă a vieții publice din România. Câțiva șmenari scăpați prin Europa sub pretextul persecutărilor din comunism s-au reîntors în țară după căderea comunismului și au făcut din libertate și din viața publică un soi de circotecă de care nu mai scăpăm încă multă vreme de azi înainte. și Mitică și Nețoiu, și cei trei Becali și Vadim au ajuns să joace rolul disidenței românești recompensate de democrație. Cât de stupidă și de fără criterii a fost media românească, de sport sau mai de dai Doamne, încât i-a băgat în seamă (ba unii s-au închinat sau le-au ciugulit din palmă!) pe acești caraghioși și mai apoi i-a gonflat până la condiția de vedete și de modele ale succesului. Mitică și Becali, Borcea și Vadim, dar și parlamentarii aflați la scuteală au molestat grosolan ideea de ierarhie și au poluat puținul bun-simț conservat pe meleagurile noastre carpato-dunărene.
La aceste făcături s-au adăugat și Coana Joițica, și Livache și nenumărate alte maimuțe politice. În comparație cu predecesorii, păreau de-a dreptul luminoase și progresiste.
De ce se produce această colectă grăbită de infractori? Parcă am asista la o condamnare pe bandă rulantă! Miniștri, parlamentari, găinari de top, șmenari și investitori de mucava capotează cu o viteză surprinzătoare. De ce? A fost deparazitată justiția? A scăpat ea de imixtiunile politice? Au crescut presiunile din exterior, mai ales de la Bruxelles și Washington? Avem de-a face cam cu aceiași procurori și judecători! De ce nu a fost cercetat Mitică Dragomir când a fost investigat dosarul RCS-Intact? De ce a durat atât procesul evaziunii fiscale din fotbal? De ce durează atât alte procese de politicieni și de șmecheri? și, în același timp, de ce nimeni nu-i întreabă de sănătate pe Mihai David și pe Adriean Videanu pentru afacerile cu energie? Pentru că îl deranjează pe Traian Băsescu? Sau pe Elena Udrea și pe Theodor Stolojan, pe Sorin Blejnar și Daniel Moldoveanu (fost consilier la Cotroceni)? De ce nu pune nimeni lupa pe Liviu Negoiță și pe Anca Boagiu?
Nu cumva am fost îndemnați să lătrăm la dosare amânate sine die pentru ca mai apoi, în încercarea unora de a-și cârpi imaginea șifonată, să ne trezim cu ele la baza unor spectacole, cu aceste descinderi și cu aceste arestări televizate, cu condamnări de băgat în sperieți și cu un simulacru de redresare și asanare a scenei publice?
Nu fac parte dintre cei care să fi strigat ”free Gigi”, n-am plâns nici pe umărul lui Adrian Năstase și nu vreau să-l apăr nici pe Mitică Dragomir. Presa românească, în cea mai cumplită perioadă de decădere a sa, joacă rolul unor bocitoare naționale și face campanii nici de ea înțelese. Dar nu pot să nu mă întreb de ce a trebuit să treacă atâta vreme? Sunt deja două decenii și jumătate de când în România se fură vârtos. Unii dintre țeparii neamului au distrus industrii și au ieșit la pensie, alții s-au și curățat iar copiii lor joacă rolul vlăstarelor nevinovate și continuă afacerile de parcă s-ar trage din dinastii cu sânge albastru, nu dintre coțcarii comunismului, dintre interlopii Capitalei și din marile secături ale periferiei.
Asta întreb: de ce a durat atât de mult? și de ce se simulează peste noapte o curățenie care nu-i atinge pe favoriți?
