Daniel Vasile Măcișanu/Dacă n-ar fi Eminescu..

Clasa a X-a/Colegiul Naţional “Spiru Haret” Tecuci

 Niciodată nu m-am întrebat ce-ar fi dacă n-ar fi Eminescu pentru că existența sa este o certitudine, dar și pentru că n-aș fi vrut să mă încumet la un asemenea exercițiu de imaginație în care ar fi posibilă o astfel de variantă a lumii. Însă am făcut-o și nu pot să zic că nu m-am întristat gândindu-mă la un asemenea scenariu chiar în timp ce scriu aceste rânduri. Despre Eminescu s-a scris și s-a vorbit mult, nenumărate litere i-au slăvit personalitatea, multe păreri s-au spus, și din această cauză mă simt îngreunat. Tot ce a însemnat el depășește limitele cuvintelor și provoacă pe cel ce încearcă să atingă universul eminescian.

„Dacă n-ar fi Eminescu…” este o tristă întrebare și o probabilitate dezolantă. Este evidentă amprenta pe care acesta a lăsat-o asupra lumii. Este evidentă nemurirea câștigată prin tot ce a creat. Este asigurată însemnătatea și intrarea în eternitate prin geniul său. Dacă n-ar fi Eminescu, am fi condamnați la deșertăciune, la singurătate spirituală și culturală. Eminescu nu este un fenomen trecător, un trend de moment, un curent efemer. Eminescu este o stare, o trăire permanentă, o revelație a poporului român, o dovadă supremă a încadrării în veșnicie. Eminescu este întruparea care ne face să ne pară rău de faptul că suntem muritori. Dacă n-ar fi Eminescu, tragedia de a fi om ar deveni mai greu de îndurerat.

Chiar dacă s-a întâmpla ca într-o zi poziția noastră de popor de graniță să-și piardă însemnătatea, un singur lucru nu s-ar mai putea întâmpla: dispariția creațiilor lui Eminescu, un poet care a suferit de sărăcie, foame și a murit într-un ospiciu, oferind astfel și o lecție de modestie. Eminescu este întruparea acestui pământ și cer, cu toate frumusețile, durerile și speranțele crescute din ele. Întreaga lume este în paginile scrise de el, păstrând ce-a rămas neîntinat din apele, cerul și din pământul românesc.

Dacă n-ar fi Eminescu este un gând amar, după rezistențele pe care le-a îndurat în timpul scurtei și chinuitei lui vieți. Opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerător neamului întreg. Tot ce s-a creat după el este influențat sau poartă pecetea geniului, cugetului sau limbii eminesciene.

Și cu toate acestea, cu siguranța faptului că existența poetului Eminescu a fost mai reală decât orice, decât toate științele realiste, și mai importantă decât toate bogățiile lumii, dacă n-ar fi Eminescu, aș face eu unul.

– eseu înscris la concursul „Dacă n-ar fi Eminescu” – organizat de Biblioteca Municipală „Ștefan Petică” Tecuci/Bibliotecar – Ionica Năsie