Sorin Olariu

GASTRONOMIE GEOPOLITICĂ

Românii noștri, plini de zel,
Se-ntorc cu fața spre Apus:
Mai bine Varză de Bruxelles
Decât Salată a la Russe.

DIVORȚ AMIABIL

Să divorțăm civilizat
Că doar niciunul nu-i mai breaz:
Tu nu mă suferi când sunt beat,
Eu nu te sufăr când sunt treaz.

EPIFABULĂ MIORITICĂ

Țara noastră de-o cutreieri
Nu-i nici mare, nu-i nici mică,
Însă are-atâția greieri
Că de-a dreptul te furnică.

PARADOX ROMÂNESC

Când românii sunt pe-afară
Se topesc din dor de țară,
Iar în țară se ususcă:
Se topesc din dor de ducă.

MUNȚII NOȘTRI

Munții noștri aur poartă,
Însă fir-ar ea de soartă,
Că îl poartă, cum se pare,
Tot la alții-n buzunare!

PROMISIUNI RESPECTATE

Aleșii-au spus odinioară
Că ajutați de UE, NATO,
Ei vor dura o nouă țară.
Și uite că au terminat-o!

FEMEILE

Ființe ce ne-au fost lăsate
Ca leacuri la singurătate.
Necazu-i că sunt leacuri care
Produc efecte secundare.

POLIȚIA LA DATORIE

Azi, tâlharii toți sunt varză,
I-am închis pe mii și mii,
Ba am arestat și-o barză
Pentru trafic de copii.

MOTIV DE EMIGRARE

De-aceea emigrai
Și nu o mai ascund:
Piciorul meu de plai
Mi-a dat un șut în fund.

POLITICIENII ROMÂNI

Cinstiți și drepți din cale-afară,
Ei sunt un leac de nota 10:
De câte ori mi-e dor de țară
Mă uit la poza lor și-mi trece.

CATÂRUL

Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale şi un catâr de rasă.
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte şi ţi-l luă cam tare:
– Aşa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneţea şi nu produci nimica!

Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi şi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.

Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar şi cocoşul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.

Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruţă, la vale şi la deal.
De-aceea-ţi spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ţi iei şi tu un job.

Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puţin cam diferite.
Să tragi şareta nouă ce-o vezi lângă hambar
Sau peste animale să fii parlamentar.

– Stăpâne, rog mă iartă, ţi-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal
Și nici nu mă calific să fiu parlamentar…
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar măgar!

TĂURAȘUL

La ferma lui Matache din margine de sat
Trăia un taur mândru, la fel de lung cât lat.
L-au poreclit Spartacus, că prea era rebel
Și nimenea din fermă nu se punea cu el.

Îl admirau văcute și îl priveau cu jale,
El le dădea cu tifla, zicând că sunt nasoale.
– N-am timp de mărunțișuri, sunt tare ocupat,
Stăpânul nostru mâine mă duce la castrat.

– Tu știi ce vrea să-nsemne? Îl scoase din țâțână
Cu întrebarea asta o vacă mai bătrână.
– Normal că știu, băbuțo, doar nu mă-nveți pe mine:
E-un loc cu pajisti grase și multe vaci virgine.

Și-acolo toată ziua, ascultă bine ce-i:,
Am să le fac la toate-o mulțime de viței!
– Desigur c-ai dreptate, succesu-i garantat!
Dar află, spuse dânsa, că prea te duci montat.

…

Morala-i spusă bine de vaca cea bătrână
Privindu-l pe Spartacus cam dup-o săptămână,
O săptămâna-n care, lucrat mai pe la spate,
În viața lui Spartacus destule-au fost schimbate:

– Ia uită-te la ăsta: i-au pus în nas belciug,
Se uită-n gol, sărmanul, și trage greu în plug.
Iar dac-auzi vreodată câte-un cuvânt mai nou
Întreabă-ntâi ce înseamnă și n-ai sa pici de bou!