“Cartea Șoaptelor” la Institutul Cultural Român din New York, o casă folosită Și abandonată!
Editorial de Grigore L. Culian
„Institutul Cultural Român de la New York are plăcerea de a prezenta: VARUJAN VOSGANIAN: «The Book of Whispers» / «Cartea Șoaptelor», lansare de carte și dialog cu autorul , 9 martie 2018, orele 19.00, ICR NEW YORK, Auditorium, 200 E 38th Street, New York, NY 10016. “
Așa suna invitația la evenimentul organizat de ICR New York vineri, 9 martie a.c., în sala Auditorium. Oferta părea incitantă, iar numele autorului și valoarea cărții semnată de Varujan Vosganian ar fi trebuit să asigure o sală plină cu români și americani dornici să asiste la un act cultural de primă mână, prin care un autor român să fie promovat în America. Asta e și misiunea Institutului!
Am ajuns la ICR New York puțin după ora 7 P. M. Eram puțin neliniștit de minutele pierdute în trafic, gândindu-mă că voi sta în picioare, fiindcă sala Auditorium nu poate acomoda mai mult de 100 de persoane. Îngrijorarea mi s-a risipit la intrarea în Institut, unde totul părea pustiu. Nu mai mult de 30 de persoane (în mare parte oficiali ai Consulatului și ai Misiunii Române la ONU, în frunte cu ambasadorul Ion Jinga, plus trei jurnaliști din presa scrisă și audio-vizuală româno-americană) își ocupaseră locurile, așteptând apariția autorului și lansarea în sine. Prima mare surpriză! Niciun american nu era în sală, cu excepția a doi reprezentanți ai Editurii Yale University Press, pregătiți să vândă câteva exemplare cu versiunea în limba engleză a volumului Cartea Șoaptelor! Mai mult, directorul-adjunct al ICR New York, dl Mircea Suciu, referentul Eduard Andrei, autorul proiectului și Varujan Vosganian au vorbit numai în limba engleză, deși în sală se aflau numai români!
Directorul-adjunct susține că e susține “istoric”, dar o simplă căutare pe Google ne arată că nu are nicio lucrare publicată! Mai mult, dl Mircea Suciu își permite să comenteze – într-un ziar românesc local – probleme comunitare care nu îl privesc! Am să-i reamintesc dlui Suciu că statutul de diplomat nu-i permite să se amestece – sub nicio formă! – în problemele unei comunități, mai ales că „fișa postului“ de conducător al unei instituții românești de cultură din străinătate conține instrucțiuni foarte precise în acest sens. A te alătura (în necunoștință de cauză!) unui grup de indivizi care nu a înțeles nimic din valorile democrației americane și care acceptă și/sau încurajează xenofobia și antisemitismul, încalcă grav atât regulile diplomației, cât și legile acestei țări! Atenție, dle Mircea Suciu, vă jucați cu focul!
Într-un târziu, am aflat că echipa ICR New York stă cu bagajele la ușă, urmând să fie înlocuită în curând. Asta nu justifică apatia și lipsa de interes în promovarea proiectelor aflate în derulare a unei echipe care a mâncat cozonac preț de câțiva ani (salarii uriașe, locuință gratuită și multe alte beneficii!), lasând în urmă un dezastru și o instituție de cultură care arată ca o casă părăsită! Adevărul e că demisia din 2016 a Doinei Uricariu, fosta directoare, a făcut ca audiența ICR New York să scadă dramatic (sub 8 la sută!) în 2017 Și 2018. „Lucrată“ din interior de câțiva funcționari submediocri, care nu au/avut nimic în comun cu fenomenul cultural românesc Și cu cultura în general, Doina Uricariu a avut o singură „vină“: a derulat peste 500 de proiecte culturale în America (în mai puțin de trei ani), fapt care i-a deranjat pe angajații ICR New York, puși să muncească pentru banii publici (deloc puțini) aruncați pe geam!
New York, 13 martie 2018
