Lucian Parfene/Poezii

 Pe ţărm…

Ea

trăieşte

discret,
undeva la marginea stîngă a ochiului
de aia
dimineaţa
visul e întotdeauna neclar
de aia
pe dosul palmei
valuri.

Retropoem 1

Dacă

nu ai fi stat

agăţată
cu dinţii
de
buzele mele
atunci
aş
fi putut
şi
eu
să
zîmbesc.

Retropoem 2

Între noi

a rămas

o cameră goală
în care intrăm
pe furiş
din invidie,
din curiozitate

poate cineva a lăsat acolo
puţină speranţă
sau

poate unul dintre noi
a mîzgîlit
peste noapte
ceva
pe un perete.

Dans

Te învîrt, te ţin de mijloc,
te muşc încet,
de linia vieţii
căţeaua
scînceşte
în pieptul tău
blîndă,
înfrigurată,
e primul ei dans,
e prima
ei vînatoare…

Retropoem 3

Copilăria mea e despre

fiinţe mici şi neputincioase,

despre boturi umede de căţei,

despre poveşti nemuritoare.

Clipele de atunci

sunt colorate strident

şi miros puternic,

au ascunzători şi locuri magice.

Copilăria mea are îngerii ei,

piticii ei, zmeii ei,

îi simt cum se furişează

noapte sub pătură

şi o ţinem aşa

tot într-un vis…

tot într-o joacă…

***

Dacă cuvintele mele ar avea sex

inimă, nervi şi oase

unde

te-ai preface

vulnerabilă?

Femeile uită mereu

că sunt de fapt
nişte fetiţe care ţipă isteric
ori de cîte ori
un bărbat
intră dezbrăcat
pe uşa
din dos
a imaginaţiei.

Seism

Tu ai o singură vulnerabilitate
Ai traversat timpul
prin
falia mea
de singurătate.

***

Îmi doresc să mai trec odată
pe furiş,
printre degetele tale
ca un acord
disonant
să îţi ating
ca din întîmplare
nervul care duce
la inimă
iar tu
să crezi
că adie

vîntul…

Camera obscură

Developez inimi

le bag în revelaţie,

în apă,
în fixaţie
număr în gînd trei secunde
le prind cu penseta,
atărn pe sfoară cu un cărlig
clipe albe,
zîmbete pline de viaţă,
(aceasta este o amintire din copilărie cînd eu şi tata prindeam timpul pe bucăţi de hîrtie)
acum
singuratatea e un bec roşu
iar în camera obscură
nu mai rîde nimeni.

***

Eşti doar o femeie frumoasă
care se teme de altă femeie frumoasă
eşti
sîngele
care înalţă dimineaţa
esti
doar
o femeie frumoasă…

***

Mereu e ceva de uitat
într-un urs, într-o clepsidră…
astazi mi-am arătat dinţii oglinzii
m-am prefăcut că nu mă recunosc,
astăzi,

stau într-un picior

şi privesc
dezechilibrul.

Sunt zile cînd…

te gîndeşti doar la tine

şi tremuri de frică

pentru că
nu ai făcut tot ce era de făcut
ai încercat
să trăieşti în prezent
dar nu ai apăsat
mînerul uşii
care deschide
visul
ai trăit pur şi simplu
ca o şoaptă.