Votul diasporei, o manipulare ca la carte!

Marea şmecherie cu votul diasporei, concepută la Cotroceni de fostul Băsescu Traian şi continuată de actualul Iohannis Klaus Werner, s-a dovedit a fi un fâs şi o manipulare ca la carte, după ce beneficiarii şi-au pus sacii în căruţă, sugerând apoi că “căpşunarii” (cacofonia e intenţionată!) i-au făcut preşedinţi, în 2009 şi 2014, pe ambii foşti candidaţi la fotoliul prezidenţial.

Aşadar, Parlamentul a votat înscrierea în Registrul Electoral şi Votul prin Corespondenţă, misiunile diplomatice şi-au făcut treaba de a-i informa pe românii din străinătate care sunt regulile începând cu alegerile parlamentare din toamnă, s-au cheltuit o grămadă de bani, dar rezultatul e unul catastrofal. Numai 719 români înscrişi în Registrul Electoral şi 2.371 la Votul prin Corespondenţă (până săptămâna trecută), adică 0,00000000…nu se mai ştie cât la sută din cele circa 4-5 milioane de români care trăiesc sau muncesc prin alte ţări. Dar să vedem cum s-a ajuns la această situaţie hilară, generată de incompetenţa Serviciilor, conducătorilor şi parlamentarilor rupţi complet de realităţile diasporei/ exilului româneşti.

  1. La parlamentarele din 2008, candidaţilor independenţi, reprezentanţii legitimi ai comunităţilor româneşti din diaspora, care cunosc în amănunt problemele cu care se confruntă românii din străinătate, li s-a impus imposibilul, adică strângerea de semnături de susţinere (între 4.000 şi 12.000 în funcţie de mărimea colegiului). Nu de acelaşi tratament au avut parte reprezentanţii partidelor politice, care s-au trezit, practic, fără concurenţă, unii câştigând cele 4 posturi de deputaţi şi 2 de senatori cu puţin peste 1.000 de voturi sau, în unele cazuri, cu câteva sute! Nu mai vorbesc de faptul că sunt unele ţări (precum SUA) unde legea interzice grupărilor politice să desfăşoare activităţi fără înscrierea prealabilă la Departamentul de Stat. În consecinţă, românii din străinătate s-au trezit reprezentaţi în Parlamentul României de 6 activişti de partid, aleşi în condiţii discriminatorii şi cu încălcarea legii (în cazul SUA)! Rezultatul acestei făcături a fost pe… măsura măsurii şi marionetele partidelor, ajunse mincinos să reprezinte diaspora, au dormit liniştite în băncile Parlamentului, preţ de 4 ani, cu prelungire încă 4, în 2012, ridicând mâna în funcţie de ordinul primit de la şeful de grup parlamentar! Ceea ce se va întâmpla, probabil, şi la parlamentarele din această toamnă.
  2. La prezidenţialele din 2009, Guvernul Băsescu (Boc) a trecut comisiile secţiilor de votare din străinătate de la comunităţi (care funcţionaseră impecabil 19 ani!) la diplomaţi. Rezultatul a fost tot pe… măsura măsurii şi este bine cunoscut: jaful de la Ambasada României la Paris, patronat de Theodor Baconschi, Băsescu Traian s-a trezit “reales” preşedinte cu votul diasporei, după ce Mircea Geoană câştigase alegerile în România şi rostise celebra frază “Mihaela, dragostea mea”!
  3. Scenariul s-a repetat în 2014, când tot diplomaţii şefi de comisii au decis cine va fi noul preşedinte al României, dar strategia a fost puţin diferită: numărul membrilor din comisiile secţiilor de votare a fost redus de la 8 sau 10 la 2 sau 3, deci înregistrarea şi votul în sine au durat mai mult, s-au format cozi interminabile la uşile ambasadelor şi consulatelor, oamenii s-au revoltat şi Iohannis Werner Klaus a ieşit preşedinte.

Da, votul diasporei a fost şi este o manipulare ca la carte, pusă la cale şi finalizată de către Servicii, în cârdăşie cu Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia. Deşi e prea târziu pentru a fi luat în seamă, îmi permit să ofer două soluţii, chiar dacă unii mă vor înjura fără să se semneze.

  1. Condiţii egale de concurs pentru candidaţii independenţi şi cei de la partidele politice în colegiile diasporei. Argument: actuala lege electorală este discriminatorie faţă de independenţii care vor să candideze în colegiile diasporei, în sensul că aceştia, deşi au legitimitate în comunităţile de români, sunt obligaţi să adune semnături de susţinere, în timp ce candidaţii partidelor sunt scutiţi de această corvoadă imposibil de finalizat în timp util. Deci, semnături de susţinere pentru toţi!
  2. Trecerea comisiilor secţiilor de votare de la diplomaţi înapoi la comunităţi. Argument: comisiile de votare formate din membrii comunităţilor de români au funcţionat fără probleme în perioada 1990-2009, au credibilitate şi nu se află sub presiunea impusă diplomaţilor de şefii lor de la Bucureşti.

În rest, să auzim numai de bine!

4 COMENTARII

  1. Sunt intru totul de acord cu opinia Domnului Valerian Stan, exprimata intr-un limbaj elevat, elegant, echilibrat,perfect motivat. Il felicit pentru aceasta.Cu umilinta marturisesc ca incerc de cel putin un an de zile sa linistesc macar putin agitatia creata la Bucuresti si nu numai, in jurul parasirii ANRM de catre Doamna Marilena Rotaru (din motive usor de inteles si pe care am indraznit sa o urmez ca gest), problema Medford-Mills, sgomotoasa si superficiala, si , din pacate, zvonistica desinformatoare despre grava suferinta a Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei, speculata si rascomentata nepotrivit de toata media, si de toti in grupurile monarhiste existente, atit cit credeau ca se pricep.Subliniez si eu, de cite ori pot ca vointa Suveranului Romaniei este imuabila, oricit s-ar discuta si de catre cine, dar adaug ca o simpla sugestie ca mai ales noi, sustinatorii monarhiei, supusii Majestatii Sale , NU avem caderea sa avem pareri si controverse in legatura cu hotaririle si vointa Suveranului, in Famila Sa si in Casa Sa Regala. Asta privind reactiile imediate ale grupurilor monarhice .In plus, imi exprim mereu parerea ferma ca in locul acestor discutii inutile, cu care se pierde timp si se tergiverseaza trecerea la actiuni militante efective, sa se incerce o coagulare a tuturor miscarilor promonarhice, o unificare a elitelor romanesti constiente ca singura salvare a tarii si poporului nostru in urmatoarea suta de ani este doar o Romanie Regala. Personal, daca asta are vreo importanta,sufar vazind disiparea inutila a energiilor, parca orchestrata , si aminarea sine die a trecerii la schimbarea Constitutiei cu una legala, sanatoasa, de ce nu monarhica, cu asezarea Majestatii Sale pe tron, acolo de unde prin santaj si forta a fost indepartat, si a recreerii unei clase politice demna, producind legi pentru popor, democratice si sanatoase. O, Romania mea draga, cit as dori sa te vad renascind !

  2. Felicitari. Interventia d-doastra pe cat de pertinenta si veridica era necesara. Argumentele sunt convingatore, clare si la obiect. Da avem si monarhisti autentici. Am citit cartea prietenului nostruCornel Jurju si m-am bucurat ca la emisiuneaTV Ora Regelui i s-a acordat atentia cuvenita printr-un amplu interviu. Traiasca Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei.

  3. Dragă domnule Valerian Stan, aveţi tot dreptul la opinie, nu şi la denigrare. Nimeni nu are dreptul să-mi pună la îndoială caracterul şi integritatea. Nu vă recunosc! E regretabilă superficialitatea cu care daţi sentinţe şi evaluaţi oamenii cu furca şi lopata. Şi e absolut hilară, dacă n-ar fi şi atât de revoltător de nedreaptă, acuzaţia dv. la adresa persoanei mele, în ciuda faptului că mă cunoaşteţi de atâta amar de ani şi până acum nu aţi avut decât cuvinte de încredere. Cu ce v-am greşit? Ar fi de râs pantagruelic, dacă n-ar fi şi deplorabilă acuzaţia de băsism pe care mi-o aduceţi tocmai mie, deşi ştiţi prea bine că nimeni nu i-a adus critici atât de usturătoare ex-piratului şi care au avut consecinţe dure, comparabile cu ceea ce aţi suportat dv. după fenomenul C.A.D.A., când nu aveaţi prea mulţi susţinători. Vă urez toate cele bune şi sper să vă daţi seama că aţi scris cu păcat. Cu foarte mare păcat. Trăiască Regele! Jos impostura. Asta am scris, în nume propriu şi personal, pe contul meu de Facebook şi voi continua, pentru că nimeni nu-mi poate reprima conştiinţa şi dreptul la atitudine, în ciuda şarjelor de discreditare pe care credeam că nu v-aţi preta să le purtaţi la adresa mea, după ce le-aţi suportat personal din partea altora, atunci când nu mai aveaţi prea mulţi apărători. Şi eu chiar sunt monarhistă, deci vreau monarhie constituţională, nu aberaţia de “monarhie în republică”, profitabilă material pentru camarilă. Vreau monarhie ca formă de stat, nu monarhie de butaforie. Nihil Sine Deo.

Lasă un comentariu