Grigore Culian: Cum i-a țepuit Ponta pe românii din Diasporă folosind armele lui Băsescu
de Grigore Culian
Timp de 19 ani (1990 – 2009) secțiile de votare din străinătate au fost alcătuite din membri ai comunităților locale de români, reprezentanții partidelor erau observatori, iar angajații ambasadelor și consulatelor aveau doar calitatea de asistenți, nefăcând parte din comisii.
Lucrurile au mers bine 19 ani, nu s-au semnalat fraude sau alte ilegalități, fie că alegerile au fost câștigate de Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, deși votul Diasporei a fost unul mai mult simbolic și întotdeauna împotriva PSD.
Au urmat prezidențialele din 2009 și strategii puterii portocalii au pus la cale un jaf de proporții, trecând controlul comisiilor de la comunități la angajații ambasadelor și consulatelor. {tim cu toții ce a urmat: fraude la ambasada din Paris, dar și în Italia, Franța sau Germania, Geoană pierde pe mâna Diasporei, deși câștigase în România, Băsescu e declarat președinte și le mulțumește „căpșunarilor“ și Exilului Românesc că au votat contra PSD.
Speriați de o posibilă repetare a scenariului din 2009, strategii de campanie ai lui Victor Ponta au găsit o metoda legală – dar nu și morală! – de a obstrucționa votul Diasporei în primul tur al alegerilor de duminică, 2 noiembrie 2014. Mecanismul a fost simplu, dar folosit invers, mai ales că strategia trecerii secțiilor de votare sub controlul diplomaților fusese exersată în 2009, comisiile nu au avut în componență niciun membru al comunităților, iar reprezentanții partidelor nu s-au prezentat. La New York, de exemplu, au fost numai doi funcționari care completau listele (în loc de cel puțin 7 înainte de 2009), ceea ce înseamnă că nu au putut vota decât doi oameni la fiecare 3-4 minute (media timpului necesar pentru completarea declarației și a datelor personale pe liste), adică 50 sau 60 de voturi pe oră, rezultând un total 728 de voturi, în loc de câteva mii, cât se înregistraseră la alegerile prezidențiale anterioare. |n aceste condiții, sute de oameni veniți să voteze din statele învecinate (New Jersey, Connecticut, Pennsylvania – unii cu copii în brațe) au stat în frig la o coadă interminabilă, așteptând să le vină rândul, iar alte câteva sute au renunțat. Scenariul s-a derulat într-un mod asemănător și în Europa, unde mii de români au fost împiedicați să voteze de deciziile aberante ale unor diplomați aserviți politic, care nu au solicitat Biroului Electoral Central un număr de oameni corespunzător solicitărilor, care să completeze listele – fie ei și voluntari.
15 ani am fost președinte, vice sau simplu membru în comisie la secția de votare New York și pot da câteva soluții care să evite repetarea bătăii de joc la care au fost supuși românii din Diaspora pe 2 noiembrie 2014: trecerea comisiilor sub controlul comunităților și solicitarea la BEC a cel puțin 10 oameni la secțiile de votare cu afluență mare (eventual voluntari). Faceți un calcul simplu: 10 oameni la completarea listelor înseamnă că pot vota 10 alegători deodată, la 3-4 minute, adică o medie de 150 la fiecare oră și peste 2.000 de oameni în cele 14 ore – cât sunt deschise secțiile de votare. Mișcați-vă repede, altfel mai luăm o țeapă, pe 16 noiembrie, la turul 2 al prezidențialelor, când se va decide cine e noul Președinte al României!
