Florin Rădulescu/Poezie

 

 

Ți-am molestat cu patos gărgăunii-soneat

Ți-am molestat cu patos gărgăunii,
Era-ntr-o seară. Luna, făr-un dinte,
Își dezbrăca lumina de veșminte
Și ne pândea, cât ne smuceam, ca hunii,

Cum ne băteam frisoanele în ținte,
Și ne zburau prin sânge toți lăstunii
Iumbirii, sub mirozna de petunii,
Acum suntem orfani de simțăminte…

Da, c’est fini, te doare grav în dudă,
Te doare dinspre cot spre Babadag
Și nu mai pasc din ochii tai de iudă,
Plictisul ți-e sinistru sarcofag…

Voi scufundă acest arhipelag
De nostalgie, doar să-ți fac în ciudă!

 

POC-soneat

Așa de crâncen, beibi, mi-am dorit
Să-ți gust, lihnit, din borșul de văcuță,
Tu, viespe convertită-n albinuță,
Spre stupul Meu, de autentic MIT,

Vei bâzâi, deși ți-am dat cu flit,
Când m-a sedus, pe feisbuk, o maimuță,
Voi aresta, în leasing, o căruță
Și o să vin cu masca de bred pit,

Ți-oi bulversa, sub streșini, un pistrui
Și nurii tăi, toți nurii strânși în coc,
Voi fi așa de dulce-amărui,
Că o să faci, ca floriceaua, POC!

Iar comunista care zace-n tine,
O să-mi șoptească: Stai. Rămâi. Mi-e bine!

 

Tom Cruz-soneat

M-a prins de mână moartea. M-a cuprins,
Purta furou’ negru de cocotă,
N-a spus nimic. Nici eu n-am scos vreo iotă,
Dar m-am privit. Și părul mi-era nins.

M-a prins așa, la șto, de redingotă,
Ea, moartea, EA, dar nu m-am dat învins,
I-am tras un cap în gură. S-a prelins
Ca un destin ucis, peste ciubotă.

S-a proțăpit în mine moartea asta ,
Chiar nu se lasă, vrea niscai colivă,
O să-i donez ce n-am avut, nevasta
Și-o mie de regrete puse-n stivă;

Hai moarte, hai, mai vino-n cucuruz,
Să-ți torpilez toți nurii, ca Tom Cruz!

 

Soneat rural

Te voi visa, în puii mei, la noapte,
Într-un decor cu mici și frigărui ,
Atât de rubicondă alta nu-i,
Când te urnești cu țâțe grele, apte

De mulgere totală. Le expui
Pe miriște. Dar cum să trec la fapte?
Mata îmi crești producția de lapte ,
Și n-o să spun, probabil, nimănui,

Că de n-ai fi, ar scrie faliment
Pe fruntea mea de crescător de ouă,
Te-aș trece chiar acu’ în testament,
Dar, ghinion. Notaru’ doarme. Plouă….

Ești unica văcuță din prezent
Ce-ngăduie s-o mulg la ora 9!

 

Axinte-soneat

Șopteai:- Te voi seduce cu plăcinte,
I0 o să-ți spăl neabătut izmana,
Și voi planta petunii în Botswana
Doar să observi cât te iumbesc, Axinte!

Dar uite, azi, mi-a decedat un dinte,
Și-a fost cu mine, solo, damigeana
Cu vișinată. Unde e spartana
Ce-mi sabota oceanul de cuvinte?

Verdictu-i clar. Ți s-a pleoștit amoru’,
Nu mai zâmbește galeș,din trifoi,
Promit să nu-ți mai pișc posterioru’,
Că tu preferi să pescuiești baboi.

De-acuma știu că voi ara ogorul
Singurătății. Inima mi-e sloi!

 

Ca un cotor de măr sunt fără tine-soneat

Ca un cotor de măr sunt fără tine,
Și fără tine suflul mi-e zbanghiu,
Aș vrea să-ți spun că te…dar e târziu,
Un altul, azi, îți grohăie prin vine.

Dorința din copite dă-n pustiu,
Zăbală-i pun. Mai sparg niște vitrine
Și mă întreb, iumbirea ce conține,
CUM m-a făcut din pașă sufragiu?

Mi-ai alăptat speranța preț de-o clipă,
Și ți-ai ascuns plictisu-n torpedou,
Acum, că joci c-un hamster în echipă,
Lehamitea te prinde în lasou.

Când nostalgia-mi curge din aripă,
I-aplic, să uit de tine, un garou…

 

Iumbirea e de-a dreptu’ o fiară absolută-soneat

Iumbirea e de-a dreptu’ o fiară absolută,
Îți hăcuiește porii ca să te-nalțe-n rai,
Cu suflul rupt, nevolnic, de ce-o implori: mai stai?
Când ea te face vraiște , de ce-o mai vrei, acută?

Și uiți de vremi în care, tu, macho samurai ,
Îți împlântai katana în orișice derută.
Acum, năuc paria, rămas fără redută,
Te duelezi cu-angoase pe-o creangă de bonsai.

Teleportează visu’ departe de coclauri
Prin care tocul fiarei hălăduiește des,
Hai, luptă-te cu știme, cu gnomi sau cu balauri,
Mai lesne-i vei învinge . Iumbirea nu. E-un stres!

În cerebel simți triluri, c-or fi sticleți ori grauri,
E clar. Fomistă, fiara, te-a înhățat de fes!

 

Cum să te uit? Mi-ai concasat busola-soneat

Cum să te uit? Mi-ai concasat busola
Din prima, c-o privire torpilantă ,
Și m-a hrănit iumbirea ta crocantă
Din Văscăuți de-a dreptul spre Angola.

Ce demn creștea, așa luxuriantă,
Pădurea unui vis ce-și bea fiola
De dragoste cu gust de coca-cola,
Acuma visul zace pe servantă.

Te-aș vrea sub plopi, să-mi defrișezi destinu’,
Vorace, ca în vremuri ancestrale,
Dar tu, my love, îți explorezi vecinu’
Ce poartă-n boxeri chestii colosale,

Și uite cum, perplex, ca babuinu’,
Rămân p-aci, cu gandu’ la matale…

 

A mea

Iluzii curg ca dintr-o cișmea,
sunt limpezi, așa cristaline,
îndur că nu, nu ești doar a mea
speranța-clopot surd, bate-n mine.

Rotundă ca un măr ionatan
e dragostea noastră perplexă,
te pierd. mă pierzi ,mai trece un an,
și visele devin o anexă.

Când spui că-ți sunt eu unic reper
în viață aceasta sașie,
trimit la dracu’ sfinții din cer,
ca tu să-mi aparții numai mie…

 

Cometă-sonet

Nu plânge, beib. Am fost doar o cometă
Trecând prin jindul tău c-o dâră șuie,
Acuma bat și ultimele cuie
În glezna sentimentelor de cretă .

Am răstignit șarada cea căpruie
Din ochii grei, duioși ca o anchetă ,
Pe crucea unui cearcăn de egretă
Când deliram că mărul e gutuie

Și ne turtea iubirea pe faleze,
Și ne dădea frumos de toți pereții,
De-acum, kaput. Am ciuruit sticleții,
Iubirea nu mai stă pe metereze;

Din buza mea ce-a vrut să andocheze
În buza ta, azi, ciugulesc ereții …

 

Scoci-soneat

Mă iar provoci și când nu mă provoci,
Nu te privesc, n-am cum, ca Blândul Ben,
Iumbirea și-a luat bilet de tren,
Degeaba ai lipit-o tu cu scoci,

S-a sufocat. De unde oxigen,
Ne despărţim, doi îngeri univoci,
Voi pescui la copcă foci de foci,
Că poate-așa îmi va prii la ten,

Nu știi de unde sare iepuroaica,
Mă voi trezi cu pipota vibrând
De năbădăi, pe-o plajă în Jamaica ,
Precum Adam, c-o frunză drept veșmânt;

Dar cine- o să-mi mai coasă, frate, gaica,
Că nu-mi mai ești, și, culmea, nu-ți mai sunt…

 

Mi-ai dislocat speranța de din încheietură-sonet

Mi-ai dislocat speranța de din încheietură,
Și m-a durut, proscriso, amarnic m-a durut,
Întemnițez in suflet un ultim, fad, sărut,
Și ultima privire, cu ghimpii ei de ură.

Cum aș strivi sub talpă, nemernic și acut,
Imboldul de-a-ți așterne săruturi peste gură,
Dar uite,-n loc de șoapte, mai molfăi o prescură,
Și mă transform cu râvnă în înger surdo-mut.

Uitarea va înfige toți colții ei, feroce,
În mintea jupuita de orice-nchipuiri,
Chiar dacă suflu’ ăsta nu vrea să se sufoce,
Sub opinteala clipei, când tu o sa te miri.

Osândo, fără tine, eu unde urc sau cad,
În raiul cu verdeață sau în hidosul iad ?

 

De Niro-soneat

De mi-ai fi tu răscrucea, ți-aș faulta candoarea,
A liniștii busolă aș da-o de pereți,
Mi-ar defila prin devlă o gașcă de sticleți,
Și poate că m-ar prinde de glezne înserarea,

Cu gândul că ești dusă la recoltat scaieți,
M-aș opinti zadarnic să eludez strânsoarea
Unei iubiri senile. Nu i-aș simți savoarea,
Și iar singurătății i-aș pune eghileți;

Aș sparge-n dinți sămânța iluziei că-mi ești
Sau că mi-ai fost în vene precum o ambuscadă,
Cu gloanțele speranței m-ai ciurui în noadă,
Și-apoi mi-ai da papucii în trenul spre Ploiești;

Arhanghelul De Niro cu rânjet mafiot
Ți-aș fi, dar tu, nefasto, preferi să-mi faci compot…

 

***

selecție realizată de NIG(Florida)

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu