GRIGORE L. CULIAN: Afacerea Antena 3 văzută de peste Ocean
Gealaţii de la ANAF intră în forţă peste antenişti, îi somează să-şi facă bagajele şi le ordonă să dispară în 5 zile. Nu mai contează că aveau contract de închiriere cu statul (sau nu), că banii încasaţi din chirie se duc la buget, adică reintră în buzunarul românului contribuabil, că nu exista un chiriaş mai bun, care să plătească mai mult, deşi asemenea tranzacţii nu se fac în ultima secundă, că, că, că. Important e ca locul să rămână gol, chiar dacă 5 televiziuni nu se pot muta în 5 zile (ce coincidenţă de cifre!). Banii nu mai contează. Nici cei proveniţi din chirie, nici cei din taxele neîncasate de stat de la o afacere care nu mai funcţionează. Iată o acţiune tipic românească, în care toată lumea pierde!
Să fim înţeleşi: nu e vorba de Antena 3 şi/sau de sateliţii ei. Putea fi alt post tv că(l)cat de Fisc. Important e că statul pierde bani. Banii românilor! Soluţia era simplă: vânzarea sau prelungirea contractului de închiriere, fiindcă ambele variante aduc bani la buget. Cui i-ar conveni să vină Fiscul şi să-l arunce din casă în 5 zile, fără o înştiinţare prealabilă şi fără să răspundă la solicitările de negociere?! Plus că un chiriaş care investeşte în imobilul închiriat are întotdeauna prioritate în faţa unui (potenţial) nou-venit, deşi aici nu e cazul. Şi cum se poate recupera prejudiciul dacă locul nu e nici vândut, nici închiriat?! E la mintea cocoşului! Se vede (şi) de peste Ocean că avem de a face cu o încercare de a pune tălpi unui post tv, oricum s-ar numi el, că nu banii sunt problema.
Trăiesc în America de 28 de ani, fac presă pe cont propriu de peste 20 şi toată povestea asta mi se pare o făcătură prost regizată şi pusă în aplicare la fel de prost. Îndrăznesc să fac o comparaţie între ANAF-ul românesc şi IRS-ul american (care nu e atât de idiot încât să execute pe cineva care aduce bani la buget!). Să zicem că IRS-ul recuperează o clădire prin hotărâre judecătoarească şi proprietatea are chiriaşi. Prima soluţie – cea mai simplă – e scoaterea la vânzare şi anunţarea chiriaşilor că trebuie să-şi caute altă locuinţă într-un termen rezonabil (câteva luni, niciodată 5 zile!). Asta numai dacă se vinde imobilul şi cumpărătorul îl vrea gol. Dacă statul proprietar optează pentru închiriere, prioritate au chiriaşii deja existenţi, se negociază un nou contract (la preţul pieţei) şi se ajunge la o înţelegere pe câţiva ani. Toată lumea are de câştigat şi americanii califică o asemenea afacere drept “win-win situation”. Mai există o situaţie (rară) în care chiriaşul nu plăteşte chiria şi trebuie evacuat. Acţiunea durează câteva luni, un judecător hotărăşte eliberarea imobilului şi emite un ordin de evacuare, care, dacă nu e respectat, se ajunge la ultima fază: executarea cu USMarshall! În concluzie, în cazul Antena 3 & Co, statul român nu a vândut nici proprietatea şi nici nu mai încasează chiria. Treabă românească marca ANAF, adică “lose-lose” în loc de “win-win”!
P.S. Vuvuzelele propagandei băsiste au înroşit deja Feisbucu’ cu postări care mai de care mai idioate, “uitând” să le spună românilor că vor plăti din buzunar acţiunea în forţă a ultraşilor de la ANAF în cazul Antena 3. Semn că prostia românească e greu de vindecat. Păcat că nu doare!
