Romeo Aurelian Ilie/Poezie

Zaruri

Sunt tupeist.
vreau să mă opun hazardului
cu orice preț.
așa că îmi propun
să arunc zarurile
și să dau zero-zero.

Am încercat cu zaruri albe.
nimic.
am aruncat cu zaruri rotunde.
nimic.
cu zaruri masluite n-am vrut.
am zis să fiu cinstit.

într-un final am lăsat timpul
să arunce zarurile în locul meu.

A dat exact zero-zero.

Vis 1

Maşina de scris s-a visat Dumnezeu
şi-n loc de litere a creat din “nimic”,
perechi de mâini, de ochi şi de picioare,
un ficat, o inimă, şi doi rinichi,

un nas cu două nări egale,
o gură cu buze deprinse a rosti
şi două urechi cu tot ce trebuie:
scărită, ciocan, nicovală si trompa cui o fi.

Apoi fire de păr fără număr

şi piele cu pori din belşug,

şi le-a predat spre ziua cea de-a şaptea,
vecinei de alături, maşina de cusut.

Aceasta s-a uitat profund mirată,
şi fiindcă citise intr-o carte veche, pe la început,
a spus maşinii de scris ce aştepta infrigurată:
era destul de produceai
doar o grămadă de pământ,

pe care o predai roții de-olărit
şi iti facea un om
cum nici n-ai fi gândit

Vis 2

A fost odată un vis criminal
ce se purta numai în lanțuri de Husvarna
și-și atârna la brâu macete
și de umeri baionete.

acest vis m-a vizitat, firește,
și mi-a tocat mărunt luciditatea,
dar l-am iertat, așa e omenește,
și drept dovadă, i-am legat la gât cravata.

Pune-mă la punct

Pune-mă la punct
Pune-mă la două puncte
Pune-mă la puncte puncte

Ridică-mă la pătrat
Ridică-mă la cub
Ridică-mă la infinit

Tranteşte-mă pân’ la absurd
Pân’ la pământ
Pân’ sub pământ

Fă-mă lavă de vulcan
Când te văd să şi erup.

Atenție, se-nchid ușile

Atenție, se-nchid uşile
ca rănile spălate cu h2o2
date apoi cu baneocin

şi betadină
înfășate cu tifon steril
şi prinse cu leocoplast
de se vinde 2 cutii la un leu
în tramvaiul 41

de ultimii contrabandişti

de mărunțișuri.

Dar de ce această comparație purulentă

mă veți întreba…

Pentru că anul trecut pe vremea asta
v-am spus că se închid drugile
că urmează stația “eroii fericirii”

cu peronul pe partea-ailaltă
şi nu v-ați bucurat deloc.

Rețetă de nereușită pe facebook

Postezi în intervalul oral 00. 23 – 00.32
oră la care toți posibilii cititori
fie dorm
fie fac dragoste
fie citesc
fie se uită la televizor
fie ascultă muzică
fie își taie unghiile
fie beau o bere
un suc
o cafea,

conform cazurilor insomniacilor

auto-induși (cu pluta)
fie fac pluta
fie înoată stilul fluture
braț
spate
fie fac față populațiilor migratoare

de pe fața de masă din bucătărie.
fie triunghiul ABC

în care AC este ipotenuza

iar AB și BC câte două perechi de litere.

În orice caz nimeni nu este pe facebook

în intervalul 00. 23 – 00.32

iar în zori nimeni nu va mai vedea postarea
pentru că între timp insomniacul care a postat-o
se va fi lăsat năpădit de frustrare și o va fi șters.
un soi de chiuretaj al prostiei.

Fie și așa!

Amin!

Vis 3

Se lasă noaptea peste noaptea minții,
Copiii-şi leagănă a somn părinții,
Luna urlă la câinii din visul unui cal
Marş funeral. Marş! Funeral?

Anti-lansarea de carte

Mâine,

la târgul vieții,

la ora sării,

se va lansa cartea mea

pe care nu am scris-o încă.

Vă invit pe toți, fireste.

Prețul cărții: o coadă de peste.

Intrarea liberă.

Iesirea, prin racul unui clește.

Gata

Am executat militărește
și ultimul duș cu dușii.
Ar urma,
în mod firesc,
prima dușcă cu dușchii.
Dar dușchii nu bufniță.
Nu cârtiță.

Eu au venit de mult
în rând cu toți veniții vineții
au văzut că nu e nimic de văzut
au trăit ce nu mai era de trăit
și gata.

Și nici măcar nu au lăsat în scris
cum se gătește un gata.

Așa că eu nu voi merge cu gata lor
voi rămâne cu cealaltă gata
să o consolez până se întoarce el gato
din lumea celor programați să se întoarcă.

Logodna luminii

Gătită-n cioburi de sticlă arzând
Rana se plimba pe strada liliacului.
Pe urmele ei se iveau imediat
Ouă ochiuri prăjite-n febra racului.

Fiii mormintelor adulmecă cu poftă
Dar câinii onirici sunt deja la masă,
Din limbile lor se sapă o fântână
Iar din priviri se-ntețeşte-o fereastră.

Prin care lumina va păşi glorioasă
Spre a se logodi cu scâncetul de coasă.

Între vise si mize

În visul vecinei de aparențe
nu sunt decât un zid de beton
în miza vânzătoarei de absențe
sunt ciorba aburindă din castron.

în visul iederii din geam
sunt somnul greu ucis de-o rază
în miza somnului viclean
sunt un coșmar de pus în vază.

în visul tău mustind a noapte
sunt carnea de tun la ceaun
în miza vieții transpirând a moarte
sunt scara de incendiu la casa de nebuni.