Răzvan Constantinescu: Salvați Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie!

de DR. RĂZVAN CONSTANTINESCU

Așa cum arătam în numărul 813 din 4 decembrie 2013, Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie (IGH) din Iași, unitate de elită ale cărei performanțe și condiții de spitalizare abia acum le apreciem – din păcate retrospectiv – la adevărata lor valoare, a fost distrusă prin decizia cretină (consfințită de Emil Boc în HG 85/2011) a unui ministru – Attila Cseke – care habar nu are de organizare sanitară (domnia sa, notar de profesie, se ocupa cu vânzarea de produse culinare pentru pisici înainte de a deveni Ministru al Sănătății), nu a călcat în viața lui în această instituție, iar de-a lungul mandatului a mai luat și numeroase alte măsuri inepte, uneori hilare, în privința ei, încă de la începutul anului 2009. Această decizie-furuncul a puroiat literalmente peste noapte! Cu o zi înainte de fatidica dată de 2 februarie 2011, IGH nu se afla pe lista unităților vizate (propuse spre dezbatere pe site-ul MS, timp de 30 de zile, așa cum au fost celelalte unități sanitare și așa cum cere legea) pentru comasare. Așadar, nici vorbă să fi fost respectată Legea 52/2003 a transparenței decizionale. Nota de fundamentare, făcută în pripă, este de-a dreptul nesimțită, plină de greșeli, omisiuni, minciuni, are obiective nerealizabile și o logică de tip colhoznic de urmărire a îndeplinirii lor.

Au trecut deja trei ani și proba timpului a arătat că atât obiectivele, cât și promisiunile care au fost asociate „comasării” IGH nu au fost respectate. Motivele vehiculate la vremea respectivă care să justifice ceea ce eu am numit, încă de atunci, „o crimă sanitară”, au fost în număr de trei. Primul: s-a postulat că această „comasare” va fi în beneficiul bolnavilor, simplificând circuitul acestora și al actelor. Nici vorbă! Asistența medicală s-a degradat grav în loc să se constate vreo urmă de îmbunătățire, circuitul pacienților este același, iar cel al documentelor este mult, mult mai complicat. Al doilea: s-a argumentat necesitatea unor economii rezultate din salariile personalului administrativ. Nici pomeneală! Atât directoarea economică a fostului IGH, cât și contabilele, secretara etc. au fost redistribuite către alte unități sanitare din oraș și deci au în continuare salarii plătite din exact aceleași fonduri ale CAS. Alte economii nu am sesizat, poate doar neaprovizionarea intenționată cu medicamente sau materiale sanitare, ori limitarea accesului la explorările de vârf prin prelungirea aberantă a intervalului de timp de așteptare. Spre răul bolnavului deci, nu spre binele acestuia! Al treilea: s-a explicat că, în urma „comasării”, nivelul de competență al spitalului „Sf. Spiridon” va crește prin căpătarea unei noi specialități. Minciună! Doar gastroenterologia nu poate crește nivelul cuantificat deoarece spitalului îi lipsesc alte 15 specialități (boli infecțioase, neonatologie, pediatrie, dermatovenerologie, nefrologie, pneumologie, psihiatrie, balneologie, reumatologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie pediatrică, chirurgie toracică, neurochirurgie, ginecologie, urologie) pe care nici nu le poate dobândi vreodată, precum și 8 linii de gardă (boli infecțioase, neurologie, pediatrie, pneumologie, psihiatrie, chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie și ginecologie dintre care doar două externe sunt permise, la mai puțin de 5 km de spital). Interesant este că nici măcar categoria III nu poate fi îndeplinită, lipsindu-i 9 specialități și 3 linii de gardă. Putem avea acum o imagine mai limpede asupra haosului și incompetenței care domnesc în sistemul sanitar, pornind de la ministerul de resort. Adică cel mai mare spital din Moldova este de categoria IV, iar „înghițirea” unui Institut performant de gastroenterologie nu crește nivelul de competență reglementat (conform OMS 323/2011). Asta în condițiile în care IGH ar fi obținut fără probleme clasificarea I M (monospecialitate)!

O altă minciună grosolană a fost aceea că, pentru ușurarea circuitului pacienților între clinicile spitalului pavilionar “Sf. Spiridon”, se vor construi pasaje aeriene (!) între clădirile respective. În locul lor, însă, după trei ani, au apărut niște culoare acoperite și strâmte, extrem de… terane, ca un fel de umbrele continue (că altă utilitate, în afară de protecția față de ploaie, nu au!), extrem de urâte, între diverse puncte ale spitalului, prin aceeași curte cu asfalt crăpat și plin de dâmburi. În loc ca un Institut care mergea perfect să constituie modelul de urmat pentru celelalte unități spitalicești, el a fost dat înapoi, printr-o simplă decizie pe hârtie, cu douăzeci de ani. Un ministru care nu a călcat în viața lui – măcar de curiozitate, să vadă cum trebuie să arate o unitate sanitară în România secolului XXI – în IGH și pe care nu l-a interesat binele bolnavului, ci binele (aparent) al bugetului prin bifarea cu unghia de la degetul mic al competenței a unor comasări și desființări haotice, nu a ținut seamă nici măcar de faptul că la IGH era în derulare o învestiție de peste 800 de miliarde de lei vechi pentru renovarea, reconsolidarea, recompartimentarea și reamenajarea corpului adiacent de clădire din partea de sud a spitalului, care stătea dezafectat de vreo 15 ani și care urma să fie destinat specific profilului de gastroenterologie al Institutului, dar și cu secție de chirurgie și compartiment imagistic (care necesită o structură specială a pereților). După „comasare”, proiectul a fost reluat (cu ce costuri? cu ce pierderi?), refăcându-se întreaga compartimentare în concordanță cu o viitoare altă destinație.

Dacă în cazul spitalelor din localitățile mici motivația a fost lipsa de performanță, ne întrebăm care au fost rațiunile care au condus la desființarea unor unități sanitare emblematice. Nu există spital în România care să aibă sau să fi avut indicatorii de performanță pe care IGH îi avea: cel mai mare ICM dintre toate clinicile de profil, cel mai bun indice de utilizare a paturilor, cel mai mic procent al cheltuielilor salariale din totalul bugetului (33%, în condițiile în care oricare alt spital ieșean are peste 75%) etc. Despre faimă ce să mai spun? Majoritatea tehnicilor specifice gastroenterologiei au fost realizate în premieră la Iași, IGH deservea nu numai toate județele Moldovei, dar veneau pacienți și din celelalte provincii pentru că auziseră că, pe lângă înaltul profesionalism, existau din belșug și componentele umane ale profesiunii noastre: căldura sufletească, compasiunea… Dar de unde să știe domnul ministru despre toate acestea dacă la fiecare vizită la Iași a evitat să viziteze Institutul? El pur și simplu ne-a ras de pe harta spitalelor românești în totală necunoștință de cauză. Aș fi înțeles dacă s-ar fi făcut o evaluare preliminară, un studiu de impact, o apreciere a consecințelor comasării, ceva…

După trei ani, efectele prostiei mândre și ignorante, așa cum le resimt bolnavii din clinică și personalul medical, se conturează net: sporirea birocrației, discontinuități în aprovizionarea cu medicamente, accesorii pentru laboratorul de endoscopie, materiale pentru igienizare, întârzieri nepermise în primirea rezultatului unor analize și în programarea unor explorări de vârf care altădată se făceau în 24 de ore, lipsa oricărei șanse de a mai achiziționa aparatură endoscopică de ultimă generație (atât timp cât spitalul are acum datorii, deci nici vorbă de fond de dezvoltare).

O altă victimă a luminatei politici sanitare a cuplului Cseke-Boc, Institutul Inimii din Târgu Mureș, a fost reînființat prin redobândirea personalității juridice, în iunie 2013. A renăscut. și efectele favorabile s-au văzut imediat. Domnilor guvernanți, remediați greșeala făcută de regimul anterior, respectați-vă promisiunile electorale, reparați nedreptatea, redați Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași vieții medicale românești, bolnavilor noștri!