Nora Iuga/Poezie

ţii minte atunci la München

ce ai prefera să fii o femeie moartă sau o căţea vie
lasă-mă să perseverez pînă la capăt
încăpăţînarea e meseria mea
lasă-mă să te erodez încetul cu încetul
vreau să te ucid pe strada colecţiilor nr. 5
o poetă şi un borfaş în văzul tuturor
am ştiut că numai în somn şi în dragoste suntem ca animalele
şi tu nu crezi că învăluirea scoarţei într-un abur de alcool
te face mai adevărat decît luciditatea punitivă
dar mă exprim elegant
mi-a spus că sînt inteligentă
şi eu am înţeles că am picioare frumoase.

e cineva sau poate mi se pare

cîte feluri de normalitate încap sub aceste calote craniene
care acoperă viermuiala cu o aură de distincţie şi extincţie
cum se suprapun sub balcon o caleaşcă şi un dric
şiruri de maşini de rase diferite pe malul lacului ohrid
faţă în faţă cu munţii şi norii gemeni
copilul care plînge mereu în macedoneană
sînt altare în grote mărunte
mîinile mele tremură mîinile mele sînt flăcările lumînărilor
simt vîntul înainte de a începe să bată sau să aplaude
spune buza de iepure într-un zîmbet continuu înşelător

alături de el un gheţar

tot ce ne putem reprezenta e normal spuneai
şi ochii mereu după chelneriţa poloneză crupa caldă catifelarea brună
şi-acum o lolită băiat un copil crupa caldă catifelarea brună
aşa-mi trebuie că ţi-am băgat în cap îngerul anusian al lui tournier
nu tot ce ţi se potriveşte îţi seamănă
trebuie să parcurgem toate experienţele spuneai şi cînd m-ai văzut
alături de el un gheţar în nordul cel mai extrem şi acolo
înăuntru un prăpădit de peşte congelat era normal să iei toporul
să spargi trupul ăla fără milă că tot nu simte şi chiar dacă simte
eşti obligat să ucizi pentru o înviere posibilă în mările sudului
plăcerea acoperă remuşcarea cerneala sepiei e foarte eficientă

în întuneric acelaşi geamăt

cînd a fost asta cînd era cînd fuse ca vîrstele
le localizezi tot mai greu cu cît viitorul îţi place mai puţin decît aripa unui fluture roşu
e ora morţii lui a celuilalt i-am găsit un caiet cu poezii din 1964
scria „din strigăt smuls e omul nu-l lăsaţi să moară” şi a murit în 1994
ne scoseserăm paşapoartele să plecăm la viena şi acum mă gîndesc la el
imaginea ta se suprapune peste imaginea lui în patul meu
sînt mediul umed şi alunecos în care vă împerecheaţi mai cumplit
decît copiii mei avortaţi păcatul de a vă amesteca imaginea
într-un pahar torni vin alb peste vin roşu o licoare sălcie decolorată
apa în care ai spălat carnea
nu poate fi un panaceu universal împletirea subpămînteană a rădăcinilor celor doi copaci
smochinul şi gutuiul în lumină neasemănarea şi în întuneric acelaşi geamăt acelaşi suspin
şi aceeaşi perlă de sudoare picurată de pe fruntea ta pe buzele mele
desenele făcute cu fumul ţigărilor tale

iadul începe totdeauna comic

pe geamul care desparte balconul meu de al vecinilor văd umbrele
brune despuiate ţopăind amestecă într-o cutie mare cu clei
vine un miros urît de oase putrezite sub pămînt umed şi frunze alerg
la closet borăsc şi dacă totuşi iadul începe totdeauna comic
se lasă caricaturizat ca orice trecut îi spuneam lui octavian în a treia zi după beţie
ai intrat în normalitate sau ai ieşit din ea nu ştiu glumele sînt mai serioase
ca un recurs la metodă prefer şepcuţa roşie dimineaţa în oglindă
mi-o pun pe cap revăd mereu adolescentul de 14 ani m-a sărutat pe furiş în tren
cînd bărbatul de lîngă mine dormea

mă ustură gîtul de aerul tău

după toate succesele şi celelalte accesorii de seducţie
un ins anonim se întoarce în ascunzătoare aştepţi
fără să fii îţi tremură mîna vreau şi nu eşti
îmi deschei rochia vreau şi nu eşti nu pot să ajung
mă ustură gîtul de aerul tău cînd văd crîngul mă depărtez
storurile sînt trase între euforie şi dezolare uşa batantă
îmi trece înainte o fată frumoasă mă loveşte
în moalele capului unde doarme creierul dus sub plăpumi
de carne vorba dulce a unui bărbat se strecoară binişor
octogenara îndoaie piciorul se întoarce pe burtă şi începe să toarcă
sub calota mea o mare erogenă valuri uriaşe mă împiedică
să-mi găsesc ochelarii care mă constrîng la normalitate

nu se miră nimeni

uite-o mereu scapă
aşa numai în furoul de milanez mîncat de viermi
are dîre pe picioare şi falca aia de cal
parcă vine de sub pămînt
are dreptate florica doarme la ghenă
pe saci burduşiţi cu gunoaie eu şi ea
nimeni nu poate să spună cine moare înainte
gogu n-a venit unde-i gogu goguleee
hai de mă ia acasă se opinteşte pe picioare gata să cadă
ca un copil de un an nu-i întind mîna
are palmele mînjite pute cu toată ploaia
gogu cine-o fi gogu

limba după zăbrele

pisica dracula se lasă închisă
cînd e în călduri tu cultivă-ţi relaţiile
cu patul cu boschetul cu stiloul legănaţi-mă
adormiţi-mă spun fiziologiile mele
eu v-am iubit vegheaţi
libertatea e un săpun de rufe după asediu
vin dejecţiile dictatura organelor
libertatea nu e niciodată intimă
la grădina zoologică grilajul dintre leu şi leoaică
limba după zăbrele noi în estul ăsta
dispreţuim codul manierelor din tată-n fiu
din mamă-n fiică totul din vremea fanarioţilor
e normal au bani

totdeauna vin singure

întind mîna spre raftul din stînga
iau o carte la întîmplare
prostituţia de witold gombrowicz deschid
provoc semnul să-mi recapăt curajul
scenele nu trebuie să le cauţi ele vin singure
uite „un blond sălbatec un animal de pradă
desculţ de la ţară respirînd frumuseţe
un zeu superb şi murdar
îşi pune în mişcare corpul aici pe podea
seducţiile primitive corpul ăsta? corpul ăsta?
ce caută aici corpul ăsta
întins pe jos aşa sau aşa
brusc în odaie tinerii s-au înmulţit

selecție realizată de NIG(Florida)