NIG – Prin poezia inimii mele

încăperea (Atila Racz)

11009975_973756702648371_127766325978941980_n

ce poate fi mai filosofic
decât zilele petrecute în casă
când tu abia ieșită de sub duș
pui cafeaua fierbinte pe masă
și îmblânzești orice lucru
pe care-l atingi
știi că
te privesc prin ochelarii poroși
lacom ca un străin
nu uiți să-mi pui în pipă
tabacul
cu miros de prune uscate
cu zâmbetul
prelins de pe buze
sfiosă
nu nu uiți
tu știi
atât de bine
cu gesturi de sălbăticiune
îți întizi ciorapii spre coapse
florile de cactus
de pe țesătura brodată
a rochiei
și nu uiți să închizi
ușa după tine
și să-mi lași un sărut
pe șervețelul alb ca o petală

echinocțiul vrăjit(Mihaela Moise)

10369911_762909883751542_6105710390821903616_n

nu te-am mai plîns
demult
iubire
nu am mai scrijelit
nicio piatră
în amintirea ta
pașii ți s-au pierdut
în iarba crudă și deasă
aud un singur ecou
un cîntec de leagăn nesfîrșit
izvorînd din inima mea
fantasmagorie a unui vis decent
cu rădăcini adînc înfipte în dragostea ta
consumînd din acest trup flămînd
care nu mai restituie nimic
din ceea ce a primit
oprește-te aici primăvară
doar pentru un ceas neucis

Tăinuitele dorinți(Sanda Nicucie)

1545014_484122008373165_2141869567_n

Să fug cu tine-n margine de lume
Şi nici măcar să nu ştiu cine eşti
Să nu imi pese dacă în fereşti
Îmi bate o poveste fără nume,

Nici dacă minţi, nici dacă nu gândeşti
Dacă nu cânţi şi nu ai scos albume.
Nu eşti artist şi versul nu-l iubeşti
N-ai opere de artă sau volume.

De n-ai habar de-i noapte sau e zi,
Dacă am toane sau mă ţin de glume.
Dacă nu-ţi place felul meu de-a fi

În schimb adori tocana de legume,
Hai să fugim în margine de lume
Numai aşa, de dragul de-a fugi.

 

Ți-am sădit magnolii sub ferestre(Dorin Croitor)

1075587_566165880088874_259602254_o

să mă poți ierta că sunt mereu plecat,
orice parfum este o iertare necerută,
una hermafrodită dar nu egoistă.
Iar acum, haimana credincioasă ce sunt,
am remuşcări colorate ,
că te-am lăsat unei colivii de flori
ca şi când mi-aş fi lăsat copilul să învețe a scrie
cu un stilou de ciocolată.

nevralgii…(Valeriu DG Barbu)

 

10897770_889441174420876_1368399834461764289_n

(…de-ai ști cât trifoi cu patru foi pasc vacile
în drumul lor spre abatoare!…)

te miri
că lumea ți-a rămas mică
ți-ar trebui una
cu cel puțin trei măsuri mai mare
nu te mai încape nici oglinda
își varsă apele ei
înapoi în toiagul lui Moise
planeta e un bob de nisip care
te jenează un pic în talpă
cerul ți-e glaucom
până și calea lactee
presărată cu hârtoape
precum asfaltul care leagă
prezumtivul tău apartament
de jobul infect
ți se pare
o biată înfundătură de mahala
și Dumnezeu devine din ce în ce mai mic
un punct neînsemnat –
cât de departe ai ajuns
te miri că nu se miră nimeni altul –
noroc cu poștașul care vine regulat
și-ți aduce facturile
momentul când
ai vrea să treci prin lanul de grâu străin
cifrele acelea tipărite
precum Moise prin Marea Roșie
tu secerând numai
prea multa neghină
ca pâinea să le fie impecabilă
stăpânilor
ce dacă vrerea acesta din urmă
te face și mai vulnerabilă

***

o selecție realizată de Nuța Istrate Gangan

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu