NIG – Prin poezia inimii mele, Florin Rădulescu

FLORIN RĂDULESCU
(București)

Recviem(11)

Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort și rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Și pielea grea se zbate sub rugină.

Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie
Și, sărutându-ți glezna ca o miere,
Îți dezbrăcam cuvântul de tăcere.

Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simți-vei boarea de tămâie,
Și crucea mea crescându-ți sub călcâie…
M-am giugiulit, temeinic, c-o băsistă (sonet prezidential)

M-am giugiulit , temeinic, c-o băsistă
Ce semăna la bip cu Woodrea Leana
Și etala, când unduia moșmoana,
Discursuri de sorginte populistă.

În cămăruța ei trona icoana
Eroului chelbos cu mină tristă,
Am întrebat-o, franc :-ești securistă
Că prea te rupi în pat ca amazoana.

M-a săgetat cu zâmbetu-i absent:
-Se vede în priviri. Ești uselist !
Apoi, precum un sexy terorist,
Mi-a tras, în stilul smuls, un acatist;

De-o candida la post de prezident
Eu o votez. Etern și permanent…
Condamnat

În lipsa ta
secundele trec prin mine
ca niște gloanțe
Freya
nu e durere
e mai mult decât îți poate povesti
carnea sfâșiată
de nostalgie
și totuși
ești aici
umbra ta mi s-a lipit de oase
la ce bun
să mă împotrivesc?
înghit durerea, mă gândesc la tine (sonet)

înghit durerea, mă gândesc la tine (sonet)

înghit durerea, mă gândesc la tine,
la coapsa ta-n amurguri anxioasă,
ce-și odihnea lehamitea pufoasă
sub umbra unei pofte levantine

și mi-a lăsat iubirea-n prag, borțoasă,
sedusă-n pârg de șoapte curviștine,
despoi concupiscențe de aldine
și încă te visez, intravenoasă,

nu mă urî, ți-am bulversat sticleții
din minte, cu o simplă ambuscadă,
te mușcă bleu de gleznă o șaradă,
când ești cu amintirea-mi goală-n cadă,

și când te strâng cu dragoste pereții
o să observi că azi sunt fiul ceții…

Serial Killer

să nu-mi vorbești despre singurătate
nu face asta
am sugrumat umbra ei
cu mâinile goale
sau
măcar am încercat
nu mă poți condamna
țin în brațe
amintirea ta
ucisă
în fiecare seară
somewhere in time
undeva
pe o plajă
într-un vis cu gust de femeie
amintirea ta aleargă desculță pe nisip
îmi zâmbește
ca și cum
inima mi-ar fi întreagă
ca și cum
n-aș fi murit atunci

Oblivion

uitarea îmi cade în brațe ca o prostituată
se încolăcește în jurul trecerii mele
zadarnic
Freya
lipsa ochilor tăi îmi rănește carnea
totul e atât de simplu
ca o primă noapte de dragoste
ca o ultimă lacrimă pe obraz
te păstrez captivă
undeva aproape de oasele astea obosite
încă îmi explodezi în vene
cu nonșalanța unei maladii fatale
număr scrâșnetul anotimpurilor
în odaia descărnată de amintiri
parfumul tău mi se agăță de umeri
fluture rătăcit în căutarea unui neon
Mr.Jack Daniel e singurul meu prieten
uitarea nu mi-a fost niciodată amantă
Freya
aproape că aș putea să-ți ating aerul
mersul
zbaterea
te păstrez captivă
undeva aproape de oasele astea obosite
undeva aproape de ce a mai rămas din
suflet

Și dacă
(parodie dupa poezia cu acelasi titlu de M.Eminescu)

Și dacă plozii-mi sparg vreun geam
Sau scrijelesc toți plopii,
Atât de iute fug că n-am
De ei cum să m-apropii.

Și dacă pescuiesc pe lac
Și-mi fură altul rândul,
De n-am să prind nimic, mă-mpac
Foarte ușor cu gândul.

Și dacă banii mei se duc
Până să treacă luna,
Atunci, prietenii mi-aduc
Covrigi, întotdeauna…
Poezia parodiată:
Si dacă…
de Mihai Eminescu

Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Si-ncet să te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninindu-mi gindul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntodeauna.

o selecție realizată de Nuța Istrate Gangan – Davie – FL-USA