Grid Modorcea: Falsitatea pe sticlă

de Grid Modorcea

În acest context de derută politică, analizat anterior, a intrat şi presa. Ea, de fapt, a fost părtaşă la degringoladă. S-a ţinut aproape de putere, a hrănit-o pas cu pas. Cum a involuat puterea, a involuat şi presa. Această a patra putere în stat, cum se spune, a clacat cu fiecare nou post TV sau nouă emisiune.

De pildă, se înfiinţase Antena 3, cu atitudinea ei tranşantă, de opoziţie, care se opunea corupţiei, care voia să facă aerul din nou respirabil în România, să ne salveze de poluarea morală. Dar buba se afla chiar în interiorul ei, era capul cel mai corupt al ţării, Voiculescu, slujit de un lot impresionant, care se află acum după gratii, cu ani grei şi mulţi de temniţă. Iar ziariştii se află pe drumuri sau în noi angajamente.

Era o emisiune, a lui Mircea Badea, “În gura presei”. Avea prospeţime, era sarcastică, sub zâmbetul tânărului Badea se făceau dezvăluiri, se ridica poala popii, cum se spune. Dar încet-încet m-am îndepărtat de ea, n-am mai urmărit-o. Şi am revăzut-o acum, după vreo patru sau cinci ani. Şi am înţeles de ce am renunţat s-o mai caut. E pe Antena 1. Mircea Badea a îmbătrânit cu totul, adică şi la minte şi la port. Zâmbetul lui e prefăcut, fals. Am văzut un fragment din momentul “Andreea Marin”, cum el dădea citate de pe facebook-ul educatoarei neamului, şi repeta mereu “genial”, “formidabil”, dându-şi ochii peste cap, făcându-ne semne, adică să înţelegem noi că o spune la băşcălie, râdea mereu, de se crucea de enormităţile emanate de Marin, ca să ne crucim şi noi, chipurile. Femeia nu scrisese nimic pidosnic, ci literatură chioară, de genul, se lasă seara, vin ciorile. Dar Badea nu a fost în stare să analizeze citatele, să ajungă la miezul chestiunii, la adevăr, să ne spună că aceste citate definesc superficialitatea personajului. Pentru o astfel de analiză îţi trebuie cultură. Nu trebuie să fii critic literar, dar să ai intuiţia cauzei care generează un asemenea efect minor. O cauză de nimic, ca trasul la pistoale al unor cheflii, şi de efect colosal, ce revuluţiune, Miţo! Dar Badea a ajuns să râdă ca prostul, ar spune şi teverorista Marin despre el. A ajuns o caricatură a ceea ce era altă dată. Nu mai e incisiv, se alintă. Ştie că are succes la prostime şi o face pe clown-ul. O face atât de bine încât a devenit el însuşi clown. Băşcăliile lui sunt anulate tocmai de această calitate. În teatru, umorul nu-şi atinge scopul dacă e tratat neserios. Badea ar fi convingător dacă nu ne-ar mai da de subînţeles ce deştept este el şi că face băşcălie de proşti. Dacă faci băşcălie de proşti ca Marin, Udrea sau Băsescu, n-ai să mai fii convingător. Foarte mulţi “comentarori” politici au ajuns să-l imite pe Badea. Şi pe TVR e unul, un umflat roşcat, ca şi cămaşa lui.

De regulă, cum spunea Brecht în “Micul Organon”, ironiile sunt aplaudate tocmai de cei pe care îi critici. Lor le convine o astfel de presă, fiindcă e inofensivă. Cu băşcălia, Badea et co nu or să convingă pe nimeni niciodată că Udrea a fost sau este amanta lui Băsescu, că prostituţia a ajuns la vârful piramidei, că Andreea Marin este netalentată, model de falsitate publică, asemenea altor teveroriste uşoare, dezmembrate, ajunse educatoarele neamului.

Nu există în presa din România un consens legat de nonvalori, de urâciunea de pe ecrane, de gaşca imoralilor. Totul e varză. Se amestecă. Binele cu răul, urâtul cu frumosul. Se dă pe glumiţe. Şi Badea, şi Cristoiu, şi cei de la Bingo, şi comicii de la Divertis etc., spun acelaşi lucru, cu aceeaşi atitudine de superioritate, de atoateştiutori, care îi face să falseze. Cum la fel de fals este şi CTP, cu masca lui negativistă. El transmite prin definiţie energie negativă.  E la fel de demodat ca presa în general pe care el însuşi a păstorit-o, ca lider de opinie. N-ar mai trebui să se arate, fiindcă faţa lui e din filmele distopice.

Sunteţi falşi, domnilor! Nu avem nici o voce lucidă, care să spună lucrurilor pe nume la modul credibil. Adevărurile pe care cred analiştii că le spun nu mai au efect, le-au compromis ei înşişi. Oameni credibili altădată, ca Badea sau Cristoiu, au devenit marionete, jalnice trompete, degradate ca şi subiectele pe care le-au tot molfăit. Am văzut emisiuni longevive în America, precum cele ale lui David Letterman, Jay Leno, Oprah Winfrey, dar prin ce rezistă ele? Prin invitaţi, prin varietatea prezenţei în emisiuni a unor oameni de calitate, a unor mari actori sau vedete. Şi, desigur, prin calitatea lor, a realizatorilor, de oameni cultivaţi şi mobili, de adevăraţi parteneri plăcuţi şi informaţi.

Aşa încearcă să facă la noi Eugenia Vodă, dar ea nu are carismă, e prea imobilă, e la fel de falsă ca Andreea Marin. Apoi are emisiuni făcute, confecţionate, nu sunt live. Adică ea le filmează, apoi le cenzurează după cum o cer “enteresele” tagmei din care face parte. Nu aduce oameni noi, ci scoate de la naftalină tot felul de cadavre politice sau culturale. Ea face o emisiune pe aranjamente, de aceea e crispată şi constipată. Tragedia este că a pus emisiunii şi un titlu total fals, neadecvat la realitate, “Profesioniştii”. E ca nuca în perete. Dacă ţara avea atâţia profesionişti cu câţi defilează ea în această emisiune de peste 15 ani, România era demult la nivelul Suediei. Dar nu are. Profesioniştii sunt în altă parte. Realitatea i-a alungat. Am întâlnit zeci de medici români în America, care acum lucrează la spitale de vârf, cum este Lenox Hill Hospital.

Şi cine au rămas aici, la noi, profesioniştii? Neprofesioniştii, oamenii care au dus în groapă România. Cu cine defilează Vodă? Defilează cu lobodă, ca Vodă prin Lobodă, adică îi tot dă zor cu “intelectualii lui Băsescu”? Profesioniştii ei fac parte din gaşcă, din marea gaşcă din care face parte şi ea. Sunt aceştia modele de profesionişti? Pot fi nişte oameni imorali, nişte hoţi şi criminali morali, de talia lui Patapievici, Pleşu sau Liiceanu, repere pentru o cultură română sănătoasă? Nu mai insistăm pe aceste cazuri, cititorii noştri, de la ziarele la care scriem, le cunosc foarte bine.

Sau cazul lui Nicolae Balotă, un intelectual de soi, un cărturar care a trecut prin închisori, care ar fi putut să fie ca Vasile Voiculescu, martir, dar n-a fost, fiindcă a făcut pactul cu diavolul, a fost turnător. Şi acum ne dă lecţii, în emisiunea lui Papură Vodă, să ne împăcăm cu situaţia, să ne iubim răufăcătorii, să ne împăcăm cu teroriştii, cu cei care ne-au turnat. Adică un fel de creştinism primitiv. Vodă nu are un orizont cultural suficient ca să înţeleagă eroarea în care se află şi pe care o cultivă cu sârg, făcând emisiuni false, cu prafuri intelectualiste, cu tot felul de perdele străvezii după care se dă. Însăşi tehnica filmării, câmp-contracâmp, cu lumini prost puse, e sinistră. Nu-i capabilă de adevăr, de verticalitate morală, fiindcă face compromisuri. Iar compromisul cel mai mare este că îşi târăşte viaţa într-o instituţie falimentară, sălbatică, aculturală. Nu are tăria să se rupă de teverorism, să fie un intelectual demn. E mereu în flagrant conflict cu morala. Ea nu este o profesionistă în nici un domeniu, ca să ne vorbească despre profesionişti. Un amator, un diletant, faţă în faţă cu un profesionist! Dovadă că profesioniştii ei sunt unilaterali, stau într-o singură barcă, trag într-o singură direcţie, în barca spartă a lui Vodă, care nu mai poate să ajungă niciodată la ţărm.  

Nu există nici un ziarist de soi la posturile TV, care să fie credibil, să mergi cu el, să nu-l suspectezi că face jocurile politice ale vreunui partid sau altul. ProTV este cel mai compromis post, am arătat de ce într-un articol anterior. El este simbolul degradării morale la care a ajuns populaţia României. El a introdus băşcălia de poporul român. El a sfidat orice bun simţ, a făcut-o cu o răutate venită din Sionismul răzbunării, cu o agresiune soră cu marea falsitate telegenică pe care o afişează. Aşa ceva nu are poporul român în structura lui. Dar acest post a insistat, a mers în aceeaşi direcţie a diversiunii, în mod a priori, fără nici o adaptare la realitate, fără nici un ideal moral, fără nici o speranţă, fiindcă a vrut să demonstreze că nu există poporul român, că e o iluzie, că e alterat, că nu mai are demnitate, că poate fi folosit ca o cârpă cu care ştergi pe jos.