George G. Asztalos/Poezie
estremecimiento de vivir enamorado
mottor:
”arriba, arriba !” – Speedy Gonzales
ohoo am supravieţuit în uragane Enamorade
încins cu şase săbii de Toledo
subţiate spre vîrf
în corzi de chitară
cîntam frumos ca un orfeu infernal
şi ele dansau toţi dracii
dansau toţi dracii
botezat şi rebotezat
de răvăşitoare epifanii şi resurecţii
de ură amorezabilă cu
vîrtejuri întoarse pe dos
amazoane învolburate şi
feline cu gheare duioase
rătăcit prin pustiuri hăituite
de oazele unor delire umede
am avut
de băut
balşoi
doar dumnezeea aceea iubita definitivă
mă mai aşteaptă
soţ sau amant sau amîndouă deodată
tu balerină a veşniciei
eşti tot ce-a mai rămas de cucerit
din cazematele tandre
ale neîndurării
nu sunt nebun de nimic. sunt de tot
ce-mi place de mine e că deşi
aş putea să servesc patria
cu scumpele şi dragele de taxe şi impozite
la modul strict intelectual
n-o fac decît fizic eventual sensibil
cu mîini pricepute să facă şi să dreagă
lumea să se simtă mai bine
nu mi-a rămas decît să lansez happy-endul
şi să ne facem poze re-fericibile cu realitatea
această Lelea Floarea fără dinţi
căreia îi dăruim un sul de prezervative
şi rîde cu noi că nu ştie ce-i aia
ştiu io aş putea să-mi investesc neuronii
la bursele solitudinii
pentru un serviciu post-mortem
pentru vremea cînd toţi mă vor iubi
pentru că nu mai sunt printre ei
dar afacerea asta miroase a sapă de cauciuc
e un fel de cefereu lovit de streche
şi dus de rîpă
cu turma lui de naşi cu tot
aşa că m-am gîndit să profit
de ce mi-a rămas deştept din viaţă
să-mi beau minţile cu voi
la modul îndrăgibil
pe urmă să ne luăm la trîntă cinstit
pentru dreptul meu fundamental
de a nu fi iubit
momentele alea când
mă gîndesc serios să-mi zbor
o jumate de creier şi cu jumatea ailaltă
să văd în sfârșit ce pot zbura mai departe
desigur că o femeie bună e rău de găsit
dar la mine e furtună de zăpadă în neuroni
nu ştiu să apreciez o zi liniştită de vară
fac bine şi le găsesc mereu pe alea rele
sunt ca orbul acela voluntar care o ia
şontîc pe întuneric curios ce-o să-l oprească
dar ea nicăieri
ehee îmi fac nişte nervi aiurea mereu
schizofrenezia mă-sii şi întunericul plînge
ca un copil
pe umărul meu
Zăpada roșie
Era în iarna comunistă într-un sat din Ardeal
Pe lîngă frigul dement umbla și rabia pe ulițe
Se auzea că niște cîini au rupt în bucăți o vulpe turbată
Ca să prevină o epidemie în masă
Autoritățile au ales Soluția Comodă
Să omoare toți cîinii satului
Pînă la ultimul
Cu sodă caustică injectabilă
Io eram un puști amărît nu știam ce se întîmplă
Mi-am luat și io cățelul și hai sus pe deal
La vaccinat
Acolo vaiete urlete și lătrături
Ceva ardea cu mult fum într-o groapă mare
Oamenii stateau la o coadă interminabilă
Cîinii erau teribil de speriați
Era un peisaj de groază de la capătul lumii
Unul din baieții mai mari susținea că nu
Nu-i vaccinează ci dimpotrivă
Omoară toți cîinii
Credeam că-și bate joc de mine
Era să ne luăm la bataie
Cînd am ajuns aproape în față
Unde nenea doctoru veterinar injecta cîinii
Un dulău nervos tocmai îl mușcase de mînă
Zapada era roșie ca la tăiatul porcului
Și asistentul pansa doctorul vădit îngrozit
Dulăul era mort toți cîinii erau exterminați la grămadă
Apoi aruncați și arși în groapa comună
Cu Bambi a mers repede era un cățel cuminte
Abia lătra a plîns un pic și gata
Mult mai tîrziu am aflat că acel regim odios
Venise la putere cu aceleași practici teroriste
Aplicate pe oameni
În rest toate bune și faine bine c-am scăpat
Bine că eu și cu Bambi al meu
Ne-am dat copilăria la vaccinat
Zîmbeşte.E o nebunie
maxi-taxiul citadin opreşte la staţia Oropsiţilor
un el şi o ea rebegiţi deschid uşa întreabă şoferul
“sara bună nu mereţi la Cutare?” e stupoare
se răspunde că “nu că merem la şcoala de hanalfabeţ”
“aha noa bine” zic ei “de fapt” zice omul cu volanul
“scrie şi aicea pe tabla asta…vedeţ?””lasă-i dom’le”
zice o deranjată cu ruj “nu vez’ că o mîncat bureţ’?”
se rîde sunt excedat de vulgarismele astea educate
îi spun şoferului “stai dom’le numai un minut că am
o treabă şi revin” cobor apoi şi îi îmbrăţişez
mai întîi pe băiat pe urmă fata le urez “să fiţi iubiţi”
respectiv “nu vă pierdeţi speranţa” sunt uluiţi
treaba lor mă întorc în maşină ofer explicaţii savante
“e fratele meu şi sora mea” zic “o să moară amîndoi”
“au un cancer terminal cu autor necunoscut e o belea”
zic şi adaug “e jalnic dar
toate vor fi bune şi frumoase”
ciudat obicei spun unii dar eu sunt berbec
faptul că îmbrăţişez mulţi oameni aproape străini
e stupefiant îi bulversează efuziunile mele
şi cum să nu te bage ciuda asta în toţi dracii
dacă şti clar că nu-i vei mai vedea niciodată?
dacă se vor înstrăina definitiv ca moartea
cum să nu fi dureros de diliu
cu tot ce ţi-a rămas mai viu?
aha moartea dă speranţe s-ar spune
măcar atît în morţii ei
de oaie turmentată de streche
măcar atît cititorule
anonimule şi şmechere
fratele meu
cred că în fiecare zi
sunt pretutindeni
tot mai mulţi oameni vii
şi aici lîngă sperietoarea asta
lîngă care leşin că e musai
într-o fericită de zi să mor
aici lîngă apocalipsele călare pe cai
tupeul nostru e tot mai nebun
şi tot
mai zîmbitor
-selecție realizată de Nuța Istrate Gangan-
