Delia Feraru/Poezie

Triumful gândului asupra celulelor.
Sunt făcută din carne
pe oasele mele sunt scrijelite cu litere mari
poezii scrise de Dumnezeu la tinerețe
când fuma și bea cafea
pe ascuns de îngeri.
Nu sunt făcută din carne
din gânduri sunt toată un spin
ce păzește intrarea în iad
câinii n-au voie aici
doar corbii sunt demni să mănânce din cancerul cărnii
gândul se așează pe tron
îmi anulează Adn-ul
se mănâncă pe sine
iar lumea devine ușoară
atât de ușoară încât
Dumnezeu abia se mai ține

 

tadalafil generic 29.2

http://sildenafilcitratetablets20mgtablet.accountant http://sildenafilcitratetablets20mgtablet.accountant  

  1. Blocaj.
    Iarna are schizofrenie.
    Am crezut că e bipolară
    Când mi-a plâns câțiva fulgi în irisul drept
    În timp ce zâmbetul ei se spânzura în cel stâng
    Dar nu…
    E schizo.

6.Ridurile înfloresc.
Ador crinii dar nu pe față
Îi dau dracului de crini
Cu tot soarele lor
Ce ar putea să mă orbească.
E tot ce-mi doresc
Pământ fără ochi
Tinerețe fără tinerețe

  1. Andrei e un 29 blocat
    La fel ca scrisul meu
    Cățărat pe umerii lui Iisus
    Nu mai vrea să scuipe cuvinte și pace.
    El nu crede în Iisus
    Nu crede nici în mine.
    E acolo
    Un punct
    Încă o aluniță
    Lângă un rid.

1.Kurt a murit de un an jumate
Trăiește bine în mine
Mănâncă poeți schizofrenici.

7.Blocaj
Câteva luni până la templu
Câteva zile cu ridurile copilăriei
Desenele animate
Vampirii
Se sting toți în riduri
Și mor ca martirii
De cancer.

 

buy Rock în Uk

 

generic viagra for sale  Motto: “I’ll never get to Heaven cause I don’t know how”

Un pahar.
Doi morți într-o îmbrățișare de copac
Limbile ramurilor și Andrei cu Adela lui
Fiecare bărbat din viața mea are o Adelă ascunsă prin coaste
Fiecare bărbat e un copil pe care l-am avortat în viețile trecute
Iar în asta vor toți să mă pedepsească
Nu contează că nu le iese
Important e să îmi ucidă poezia
Să curgă sânge de cuvinte din pântecul meu
Să fie sânge
Să fie moarte
Uite ,Andrei,
Repet moartea non stop
Ție nu îți plac poetele patetice
Poate sunt și eu la fel
Poate nu mă cheamă Sânziana
Și sigur nu dansez tango.

Două pahare.
Un cuvânt înfipt în carne doare ca o sabie trecută
Printr-o inimă de martir
Două cuvinte se sărută în sucul cireșelor
Eu nu-mi mai simt pleoapele
Nu-mi mai simt sângele
Sunt o sfântă, Andrei
Dacă nu crezi demonul din pasărea albastră a lui Bukowski
Sunt o sfântă
Beau vodka din moarte
Nu știu să ajung în Rai
Dar

Trei pahare.
Ciocnesc porumbelul de sânge și adorm
Cu cerul deschis
Andrei
Să nu răcești!

 

http://cilaiscialisonlinecealiswithouta.accountant daily cialis Nu mai există

http://sildenafil100mgbuy.accountant sale  

Există un singur fluture pe lume
Care nu se rupe
Îi curge dragoste prin măduvă
Oasele lui sunt roz ca tămâia
Gura lui e gigantică
Înghite cenușa morților
Gura lui se desface ca un uter matern
Gata să nască dezastrele secolului
Exista un singur fluture pe lume
care ne rupe pe toți
în mii de bucăți de fluturi muritori
trăim o zi pentru o singură floare
și murim
martiri roz de tămâie
martiri de ceară uscată
pe degetele fecioarelor
care n-au plâns niciodată din dragoste de bărbat
ci doar din dragoste de Dumnezeu.

Există un singur fluture pe lume
Care îl rupe pe Dumnezeu în ochii mei
Și acel fluture
m-a înghițit
m-a născut
l-am zdrobit sub talpa ochiului
Dumnezeu era teafăr și crud.

 

website Heavy

 

http://onlinecanadamix.accountant drugstore online  În ziua în care strugurii au murit pe buzele mele
Vrăbiile mi-au înmormântat sângele în sicriele aripilor
Mustul nu se obișnuiește în pielea mea
Iar vrăbiile nu mai zboară.
Sunt prea grea pentru natură, mi-am zis.
Mi-am scos până și ultimul fir de vânt din păr
Am aruncat iarna din mâini
Toamna din ochi
Și am ucis crinii din gânduri.
Fluturii s-au mumificat în ochii mei
Nu au vrut să iasă.
Am rămas eu
O bucată de carne gânditoare
Cu schelete de fluturi în ochi
Un om cu moartea agățată de gât
Singura mamă
Singurul tată

Sunt prea grea pentru natură
Nu pot trimite sângele să zboare în locul meu
Mintea mea nu locuiește aici
Fantomele ei sunt crini de carne înfloriți pe creier
Sunt prea grea pentru natură
Strugurii fug din gura mea
Se rostogolesc pe cer
și explodează pe buzele apusului.
Vrăbiile au murit
O mie de cadavre în ochiul stâng
O mie de fluturi mumificați în cel drept
Sunt prea grea pentru natură
Și prea ușoară pentru moarte.

 

-selecție realizată de Nuța Istrate Gangan-

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu