Alexandru Drăgănoaia/Poezie
ziua întâi
călugărul-semn-de-ntrebare
acum cântă acum se roagă
eu
astup fereastra cu păsări moarte şi
merg la pomană de viu
la miezul nopţii este furată mireasa
sunt aruncat în sala cu duşuri
mănânc săpun sunt tăiat şi gazat
ora a sosit
în smoală un ţipăt încremenit
Poem cu mine
domnule aveţi pantofi scâlciaţi rău
primiţi-i vă rog pe-ai mei
luaţi măcar haina asta pe umeri
nevastă aveţi o fi bătrână urâtă
domnule primiţi bucata asta de geam
acasă aproape am ajuns
la parter în faţa apartamentului lume multă
a întrebat de dvs unu’ alexandru drăgănoaia
s-a enervat
v-a spart fereastra cu pumnul şi a plecat.
Tabloul
pe o bancă în parc ea
femeie singură
îşi povesteşte viaţa el
bărbat străin
înserarea coboară
bărbatul se dă mai aproape
eu nu sunt de pe aici
o ia din nou de mână
în lanul de grâu miroase a
pâinea
păstrează dogoarea
femeia
pulpe fierbinţi se deschid
(Doamne
nu mai picta tablouri d-astea kitsch-oase
nu le mai cumpără nimeni avem podul plin)
Duminica uşilor
la casa părăsită uşi
închid şi deschid
tata zace întins pe duşumea şi
un prunc îi plânge la căpătâi
tată te ştiam mort
sunt mort-îngropat
dar nu pot de pruncul tău
avortat
Copilului i-a cazut tot părul
moartea se apropie de tine
parcă s-ar juca
aşa cum vita primăvara
ar vrea să o înveţi să împungă
şi chiar te împunge puţin moartea
îşi lipeşte spinarea de spinarea ta
se trânteşte se tăvăleşte
şi cu ochii tot în ochii tăi
am văzut o cameră murind
prin apa murdară stătută
broaşte negre arau duşumeaua.
The show must go on
mortul în copârşeu era întins frumos
la priveghi mulţi
stam şi pe jos
când a sunat telefonul
văleu
a ţipat decedatul
am întârziat la servici
şi a sărit drept în picioare
a luat pardesiul cu faţa la spinare
şi a dat să iasă
stai bre liniştit
zise unu’
întinde-te la loc
că am eu pe bicicletă un loc
şi te duc cât ai zice tămâie
ba poate chiar să rămâie
se băgă altu’
că eu sunt şeful lui şi azi îl învoiesc
măcar să împlinim frumosul obicei bisericesc
-selecție realozată de NIG – Nuța Istrate Gangan –
