Albert Denn/Poezie

 

Albert Denn s-a născut în 1990, la Balș. În 2003, a emigrat cu familia sa în Spania. A absolvit o specializare filologică în cadrul Universității din Valencia și, ulterior, un master în cadrul Universității din București. În prezent predă limba spaniolă la Institutul Cervantes din București. A debutat spre sfârșitul anului 2018 cu volumul Îmi pipăi cu frică tălpile (ed. Casa de Pariuri Literare).

Tu fără alții

n-ar trebui să-ți fie greu sa fii tu fără alții
e toamnă iar în București
ne prefacem că ascultăm
ne prefacem că înțelegem
ne prefacem că existăm

Un corp fără eu

un tren fără călători
un corp fără eu
un alt corp fără un alt eu
un șuierat de tren și nimic pe piele
ușile se deschid în sensul drumului
așa văd călătoria
uneori din eu, alteori din corp
de foarte multe ori nici nu-mi dau seama că privesc
flacăra firavă ce ar vrea să mai ardă când ajunge la degete

pe cine ai vrea
să recunoșți
în această pădure
toți au capete de melci
se târăsc pe tine
și-ți murdăresc
orice încercare de
a purta un dialog

ne pricepem cel mai bine
la pantofii
pe care nu i-am încălțat niciodată

ce nebunie
cum trec zilele
cum se învechește casa
și pică zidul
și crapă răbdarea
și rădăcinile
nu mor

gura și lumea
cea mai veche relație amoroasă
de pe pământ

nu spuneai tu
că dorul este artificial?
că dorul trebuie simțit
nu spus
că totul moare
când e adus la viață
pe Strada Frumoasă
aleargă un copil
și el e cel mai fericit

mi-e teamă
de ușa închisă
care nu anunță nimic,
de uleiul încins,
de oamenii care nu te privesc
în ochi când îți vorbesc,
de circulația necontrolată a uitării,
de cei ce nu au remușcări
și nici nu cred că le merită

când o să înveți să asculți
vei simți
privirile pe care le-ai sărit

când limba devine lege
și
Frédéric Chopin, Adieu
prin cameră
ascultă-mă, Albert
pâinea prăjită cu salată de vinete
NU E BUNĂ
dar mie îmi
nu e bună
dar mie îmi pla
nu e bună
dar mie îmi place
dar
bine
pâinea prăjită cu salată de vinete
nu
e
bună

ești ca acea boală
de care ne temem
și nu vrem să-i spunem numele
și nu vrem să vedem
că apari
prin ochi
un drog
combinația de glucoză și fructoză
ce te duce la moarte
deci, ce sunt îndrăgostiții?
niște demenți
de care trebuie să fugi

într-un univers paralel
există doi oameni la fel ca noi
într-un univers paralel
există doi oameni la fel ca noi
care se iubesc
într-un alt univers paralel
există doi oameni la fel ca noi
care nu s-au cunoscut niciodată
într-un loc pierdut din acest univers
sîntem nişte amoebe şi soarele încă nu s-a născut
pe o particulă albastră de praf
oamenii nu respiră
judecă

te-ai ascuns în nori
și-ai început să fugi
și nu te-ai mai oprit
probabil de asta îmi place atât de mult ploaia
și-mi pipăi cu frică tălpile
să nu prind rădăcini
să nu-mi crească frunze pe corp

 

Gellu Dorian
~Totul este topit într-o formulă proprie, aforistică, cu texte în cuvinte puţine. Cerebral, rece uneori, dar şi atent la detalii de moment, de viaţă, de lume, poezia astfel scrisă îl apropie de un anume autenticism care se aşează în pagină cu o singularitate ce-i dă dreptul la o astfel de categorisire. Sunt astfel şaptezeci şi trei de fragmente, cele mai multe memorabile, bine scrise, cu o experienţă a simplificării notaţiilor, încărcate cu sensuri, pe care, dacă vrei să le înţelegi, trebuie să le citeşti cu atenţie şi, eventual, să revii asupra lor~

Alina Roinita

~Atunci cînd citești poezia lui Albert Denn, cînd treci prin versurile unui căutător de idei care uită cine e și rareori se regăseș­te, care pătrunde într-o lume în care niciodată nu e pus totul pe hîrtie, dar este amplificat mereu în gîndul cititorului, care creează analogii și întîlniri dintre cele mai realiste, dar și idealiste, care folosește intertextualitatea ca un mijloc de reflecţie, atunci vei da libertate de acceptare unei poezii diferite, care se desprinde de cotidianul atît de înrădăcinat în poezia actuală.

Albert Denn preferă să își conceapă poezia emoțional, fiindcă sub semnul emoției își regăsește glasul tăcerii. Ce este poezia unei tăceri? O reîntoarcere spre vremuri mai delicate ori o orientare spre vremuri mai subtile, un răspuns la multe dintre neliniștile noastre. Albert este un căutător de idei, dar nu unul care vrea să se afilieze curentului, ci unul care vrea să se afle pe sine~

Pavel Nedelcu

~A te înarma cu răbdarea necesară pătrunderii unei lumi atât de complicate (deși, în aparență, simple) ca cea descrisă de Albert Denn în primul său volum de poezie înseamnă a-ți ascuți simțurile până la acel nivel de acuitate pe care îl atinge specialistul în disciplina pe care o profesează. Aceste poeme fără titlu, deși se aseamănă între ele, rămân în mod paradoxal diferite. Pe când temele abordate s-ar putea număra pe degete, unghiurile in fieri din care aceste teme sunt privite nu se pot stabili niciodată cu exactitate. Perspectivele, în înlănțuirea lor geometrică, sunt mereu redefinite. Firele roșii se împletesc și despletesc continuu de-a lungul traiectoriei lor în aparență imprecise. Nu lecturarea poemelor pare a fi problema, ci interpretarea lor „corectă”. Aici însă cădem într-o capcană pozitivistă, pentru că cine vede poeziile lui Denn ca pe niște probleme la care poate da un răspuns imediat, categoric și neechivoc, probabil că s-a grăbit cu lectura~

 

 

selecție realizată de NIG/Florida

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu