Viața la New York cu artistul George Rotaru, românul de platină!

Ana Magdin: Cine este şi ce face George Rotaru, la New York?

George Rotaru: Cine este GR?  Un român stabilit în USA, de peste 23 de ani, originar din Făgăraş, cu mare dragoste pentru meseria pe care o fac, de 40  de ani, şi cu mare dragoste pentru ţară. La New York, cânt la restaurantul “Bucharest” pentru romani si alte etnii. Dar sunt şi foarte solicitat de alte comunităţi din SUA. Deci… iarna trece foarte repede. Cand la frig, cand la cald, ma simt minunat în California, Nevada şi Arizona!

Ana Magdin: Cand a început pasiunea pentru muzică?

George Rotaru: De mic,  încă de la gradiniţă, eram cel pe care învăţătoarea îl punea să cânte „cri cri cri…toamnă gri….”, deci foarte de timpuriu, apoi, la diversele festivaluri care erau atunci în ţară, inclusiv „Cântarea României”  şi „Crizantema de aur”!

Ana Magdin: Care au fost cele mai grele dar şi cele mai frumoase etape din viaţa de artist?

George Rotaru: Desigur, am avut cumpene în viaţă, când am fost nevoit să iau decizii definitorii. Eram angajat la un ansamblu folcloric la Sfântu Gheorghe. Cu un an inainte, fusesem la „Crizantema de aur”. Mi se făcuse o invitaţie la TVR, de d-na Florentina Satmari, să apar într-o emisiune de divertisment alături de mai marii de pe vremea aceea. Am cerut o învoire de la directorul ansamblului unde eram angajat şi mi s-a răspuns ca nu eu merg la televiziune,  ci televiziunea vine la mine…, ceea ce la acea vreme  era un lucru imposibil, eu nefiind o vedeta la vremea in acea perioada. Aceasta decizie m-a facut să-mi dau demisia de la ansamblu şi de atunci am început sa colaborez cu televiziunea. Momente frumoase au fost, unul când eram angajat la Teatrul de estradă „Toma Caragiu”, la Ploieşti  unde am întalnit-o pe Naarghita şi cu care am avut o lunga şi frumoasa colaborare. Lansarea primului meu LP, disc de vinil  care se cheamă “Ochii tăi”, după romanţa care m-a consactrat, a fost o mare bucurie din activitatea mea artistică. Apoi, colaborarea cu Florentina Satmari  mi-a adus multe satisfacţii şi bucurii profesionale.

Ana Magdin: George Rotaru, este un barbat fericit?

George Rotaru: Daca sunt fericit? Da, sunt foarte fericit şi foarte optimist,  la cei 60  de ani, ma gândesc la  sănătate, la viitorul pe care mi-l construiesc înca  cu multa energie pozitiva. Cea mai mare fericire este când mă trezesc dimineaţa şi binecuvântez si aceasta zi! Sunt foarte matinal, nu mă gaseşte ora 8 in pat. Aşa imi găsesc fericirea.

Ana Magdin: Care este diferenţa dintre artiştii români şi cei americani?

George Rotaru: Cred că nu există diferenţă între artişti  oriunde s-ar afla ei, de unde ar fi. Depinde însă de şansa fiecăruia, de talent, de cei care le sunt alături.

Ana Magdin: În aceste vremuri nebune, se traieşte bine din muzică?

George Rotaru: Se poate trăii din muzică. Eu personal mă descurc destul de bine. Nu sunt un om bogat dar nici nu-mi lipseşte nimic. Iubesc ceea ce fac, publicul simte asta, de aceea, când vin în America, multe comunităţi de aici,  mă invită să fiu alături de ei. Pot însă să spun că la început când m-am hotărât să rămân în USA am mai avut şi alte joburi.

Ana Magdin: Cum se relaxează artistul nostru, George Rotaru? Ce mâncăruri preferaţi?

George Rotaru: Adevărul este că meseria mea  îmi dă o stare de bine, mă simt minunat când pot cânta pentru oameni. Nu exista o mai mare relaxare şi o terapie pentru mine. Călătoresc  mult, asta mă menţine  în mare formă, întâlnirea mereu cu lumea mă face fericit, mă relaxează.

În ceea ce priveşte mâncarea ….bună să fie. Mănânc foarte sănătos, puţină carne, în rest, salate, fructe, nuci. Des şi puţin.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

George Rotaru: Ce aş putea transmite  românilor ? Pe acolo pe unde se află, să aibă grijă de ei, să se iubească, să se înţeleagă ca fraţii, să fie uniţi! Suntem puţini în comparaţie cu alte naţii, să ţinem aproape. Să le dea Dumnezeu putere de muncă, săntate  şi atunci când vor să asculte muzica noastră ca la mama acasă, George Rotaru  să fie cu ei!

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu