Răzvan Constantinescu: Aşezământul cultural „Câinele Enot”
de Răzvan Constantinescu
La vreme de viscol, oamenii se adună în jurul focului. Lehamitea s-a lăsat peste țară ca un covor de frunze tomnatice îngălbenite de nepăsarea noastră. Încotro să mai fugi? Nişte domni au avut o idee: luăm vaporașul și plecăm pe coc(p)lauri. Ne luăm câmpii pe ape, adică. și, pentru că Sireasa băltea placidă, taman la ea venit-a cultura, exact când se aștepta mai puțin. Chiar ăsta era și planul huzurbagiilor (zurbagii dornici de huzur) Paul Prisada, Patrick André de Hillerin, Bogdan Badea, Marian Ene și Cristian Antonescu: înfigem prora în malul Sireasei și o tulburăm cu poezie și muzică.
Sufletul demersului culturalizator asupra țânțarilor Deltei, Cristian Antonescu (omul capabil să împrietenească în câteva clipe un malgaș cu un eschimos), precum și creierul german (la el totul e pe minute și secunde) cu nume francez, cațavencul Patrick André de Hillerin, au hotărât că sunetele și cuvintele nu pot plana alandala pe deasupra canalelor verzi și de aceea este nevoie de o matrice: pentru a conferi statornicie unei activități plutitoare, au denumit-o așezământ. Așezământul cultural „Câinele enot”. Lucru consimțit și de factorul de echilibru între suflet și creier, „trupul” Bogdan Badea, pământeanul.
și, dacă enumerarăm „sufletul”, „creierul”, „trupul”, veni vremea să vorbim și de „har”: Paul Prisada este liderul trupei de rock progresiv „Accent”, înființată la Tulcea în 1979, dintre ale cărei piese de rezistență din anii de debut (pe parcursul lui 1980 a susținut doar 70 de concerte!) ne amintim de celebrele „Oul dogmatic” și „Câinele enot” – iată și sursa de inspirație pentru denumirea așezământului cultural la care s-a turnat temelia plutitoare sâmbătă 6 septembrie 2014. Cvintetul membrilor fondatori ai «Așezământului cultural „Câinele enot”» este completat de „inimă”, cea care stabilește ritmul, deși, în mod normal, nu-i simțim bătăile – Marian Ene.
Imaginată ca acțiune-pilot pentru suita ritmică de întâlniri culturale ce va să vină, huzurbageala de sâmbătă pe canalul Mila 36 s-a numit „Atelier de creație pe apă”. Au citit din creația proprie poeții Dan Pleșa și Sorin Gherguț, precum și prozatorul ștefan Caraman, sub privirile îngăduitoare ale artistului plastic Eugeniu Barău, președintele onorific al așezământului, cel care tocmai avusese, în ziua precedentă, vernisajul expoziției de pictură „Vino și vezi!” la Muzeul de artă Casa Avramide din Tulcea. și, peste toate, muzică, multă muzică. Am întâlnit pe vas un pianist senzațional, care ar avea, probabil, loc în orice formație de jazz din lume, Sorin Terinte. Împreună cu percuționistul Marian Ene, l-a acompaniat extraordinar pe Alain Godon, alcătuind un trio ad-hoc de mare farmec întru interpretarea unor cântece ale lui Leonard Cohen. Atmosferă de vis. Sesizând că până și peștii se opriseră fermecați de baladele joase în toiul zilei, Paul Prisada a mai întrerupt din ritmurile susurătoare cu avalanșe de-ale lui din vremurile mai vechi și mai bune, ori piese mai proaspete pentru viitorul album „Porto Franco”, ba chiar invitând trubaduri amatori din public, inclusiv un ochelarist în maiou, care pretindea că nu mai cântase de opt ani. În ciuda tristeței induse de versurile lui Leonard Cohen, veselia a fost menținută constant prin mijloace farmacologice.
Departe de frivolitatea lumii contondente, animată de controversele despre nimic, așezământul plutitor de cultură părea un alt tărâm. Paiul de care ne agățăm speriați atunci când mocirla ne fagocitează este mereu și mereu cultura. Dar, de cele mai multe ori, e nevoie și de un braț întins de pe mal – aceea este prietenia.
Dragă domnule Gabriel Liiceanu, abia asta poate fi numită „rezistență prin cultură”. Ea este posibilă nu în dictatură, mascând prin colaboraționism reflexul ancestral al scăpării fundurilor sulimenite cu unsoarea caracterelor alunecoase, ci doar în democrațiile asuprite de ceața pseudomoralității emanată de foștii colaboraționiști.
