Prin poezia inimii mele – Gabriel Mircea

Dansul anotimpurilor

În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
şi sânul toamnei
lipit de geamul minţii
îmi aminteşte că-n amurg
tristeţile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea şi-aceeaşi ultimă ţigară
Aşa încărunţesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
şi în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinţi hrăniţi din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
şi eu
şi vara
primăvara
şi toamna solitară.

Jocul rodiei si-a echinocţiului

pe clapele pianului sevele-şi picură timpul
roşului miez deschizându-i aroma chemării
vino iubito acum
plutind prin meandrele albastrei iluzii
să-nchidem mirarea in coajă de mugur
curbând în spirale mătasea dorinţei
şi-om trece de iarnă
’nverzind primăvara…

De-ai şti…

De-ai şti cât de bine îmi este
iubito
acum, fără tine
de-ai şti şi cât doare acel bine
Străpunsă de dor este palma ce fost-a întinsă a ruga
mi-o împinge ‘napoi un suflet speriat
ce-ncearcă să fugă
Genunchi-s zdrobiţi de atâtea mătănii
Nici ţie nu ţi-am fost de ajuns
de acuma nici mie
şi-atunci
albastra povară voi face-o aripa sub care voi creşte
şi strâns m-oi înfige cu mâinile două
în margini de ceruri cu porţile-nchise
cortina de umbre voi trage-o încet
trezi-voi în mine plecări
din albele nopţi
în negre pustiuri străjuite de ai amintirilor corbi.
De-ai şti cât de bine îmi este
iubito
acum, fără tine…
Rugă din unghiul mort

În noaptea aceasta
iubito
mi-e foame de tine mai mult decât ieri
te rog
dă-mi coapsa stângă
cuib din vremea când îmi striveam buzele
de pereţii adâncurilor tale rubinii
lasă între coapsă şi mâna-mi
flăcări să mistuie zidurile sălii de bal
unde orchestra ne cântă tangoul iubirii
ascunde-n lucarne

arbaletele ce-au ţipat nu-uri întrebărilor
şi scoate-ţi heralzii la porţi
iubito
şi-ţi şoptesc că mi-e foame de suflet
de trup
şi-i dintele gol
dă-mi jugulara
să-ţi golesc delirând
cuvinte de-odihnă pe lobul urechii
palma stângă te cere
palma dreaptă te vrea
mi-e foame de tine
iubito
în noaptea aceasta mai mult decât ieri
dar uite
coapsa ta dreaptă las sprijin rugii de mâine

– selecție realizată de Nuța Istrate Gangan –