Poeții de azi, poezia de mâine – Vasile Crețu

selecție realizată de Nuța Istrate Gangan

 

FI-Ț-AR MARCI, FIȚELE

Aș dansa dar nu mai pot
Focul mi s-a stins de tot
Că m-ai refuzat iubită
Fir-ai tu afurisită !

Hai la joacă draga mea!
Și mai lasă fițele
Să iubim cât om putea,
Că ni-s dragi căpițele.

“Bade, las’ căpițele!
Că m-apucă fițele
Și-ndată te-oi blestema:
‘Furnici în cămașa ta!'”

Las eu las, mă potolesc,
Că blestemul nu-mi priește,
Furnica-te-aș … nopțile,
Ca la șură, armânește.

“Mai, bădiță, bădișor
Stai matale binișor
De blestemul nu-ți priește
Te scarmăn moldovenește!

Ți s-o pus pata pi miniiii
Mai, bădiță, nu-i a biniii…
Eu îs dată altuia
Nu merg după dumneata!”

Ce păcat ! Eu plec la fete,
Să le joc, să le iubesc,
Să mă scol cu paie-n plete,
Că mi-e traiul fecioresc!

 
ȘI CE FIȚE

Pe o laviţă cu scoarţă,
Într-o rochie decoltată,
Mă priveşte scumpa soaţă,
Ca pe-o pâine aromată.

Şi ce fiţe, şi ce gesturi,
De mă toropeam ca ceara,
Pâna pus-am pe genunche.
Palma mea arzând ca para.

Dar de ciudă, ea îmi spune,
Încercând să se răsfeţe,
“Nu îmi trebe, chiar mi-e bine,
Du-ti bre şi-o dă la reţe.”

Apoi, noaptea între perne,
Îşi doreşte iar un crai,
Precum vrabia, sub pene,
Ce visează … tot mălai.

Dar in prag de dimineață,
Netezind cu palma scoarţa,
Dă să plângă, scumpa soaţă,
C-ar boţi-o într-o harţă !

 
TE CAUT IAR...

Te caut iar printre salcâmi,
Precum albina, în zadar!
Unde ţi-s ochii tăi sublimi,
Şi gura-ţi dulce, de nectar?

Te caut iar, în stropi de rouă,
În fir de iarbă, verde stins!
Mi-aş rupe inima în două,
Să te găsesc, să te fi prins.

De te-aş găsi, pe o petală,
Uscându-ţi pletele, ţi-aş da,
O coroniţă cu beteală,
Şi pe altar, inima mea!

Apoi, pe drum, spre casa noastră,
Sorbind din ploscă, o răchie,
Alaiu-ntreg să ne-nsoţească,
În bătătură, la moşie.

De dragul tău, de dragul lor,
Portiţa larg să o deschid,
Să trecem pragul în pridvor,
Din dragostea-ţi sorbind, avid!

 
ȘI MĂ FIERBI

De pui mâna, știi tu unde,
Degetele-ți vor fi scurte,
Că te-așteaptă tata-n curte
Să-ți ia pielea… și ți-o vinde,
Colo-n târg!

Mintea să nu-ți mai alerge,
La iubire și dezmăț,
Că te pune tata-n băț
Și ce ți-e mai drag, va sterge,
Cu mult sârg!

Stai la naiba cu ciupitul,
Sufletul nu mi-e ghitară,
Te-aș iubi, seară de seară,
Dar tu-mi ocolești iubitul,
Ca pe lupi.

Mi-au spus frații astă vară,
Că-s frustrat de dorul tău,
Și că din săteni, doar eu,
Nu te știu așa ușoră,
După stupi.

Spune-i tatei și mămucăi,
Că de mâine plec soldat,
Să fiu om de însurat,
Să cer mâna Măriucăi…
Anii trec.

 

DE ASTĂZI

Vor trece ani, milenii, și stele se vor stinge,
Privind copilăreala a doi înamorați…
Tu nu-nțelegi femeie, că dragostea învinge,
De trecem zilnic pragul, iubirii, împăcați?

Hai lasă la oglindă beteala de mătasă,
Îți lasă peste umeri, în valuri părul tău,
La bluza ta, pe pieptu-ți, un bumb deschis îți lasă,
Și-o floare la ureche, să-ți pui de dragul meu.

De încălțări, în tindă, îți pune iar condurii,
Și fotele brodate de mama să le pui,
C-un zâmbet de fecioară, ascuns în colțul gurii,
Să-mi sari de gât, mai mândră, cum altă mândră nu-i!

Eu palmele voi strânge, pe mijlocu-ți subtire,
Să te ridic pe brațe, să te sărut pe sâni.
Pe frunte o șuviță, să îți așez, iubire,
Să sorb din ochi dogoarea-ți, cu ochii mei păgâni.

Cu buzele-ți arzânde de patos și dorință,
Risipă de sigilii pe pieptul meu să arzi.
De astăzi pus de deget, în semn de biruință,
Pe un genunchi, te-oi cere, în cântece de barzi.

În hăuieli de bucium, și toacă la biserici,
Pe dealuri și pe vale, chemările exige!
De astăzi, cor de îngeri, alăturea de clerici,
Ne vor cânta iubirea, ce dă la cer să strige.

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu