Grigore L. Culian în dialog cu Ana Antonia Tudose, pianista-minune din România în vârstă de 13 ani!

de Grigore Culian

S-a întâmplat vineri, 5 septembrie 2014, în sala „Auditorium“ a Institutului Cultural Român din New York, unde doamna Doina Uricariu (directoarea Institutului) și echipa pe care o conduce au invitat Comunitatea Românească la un recital de pian inedit, susținut de un copil-minune, invitat din România, de 13 ani: Ana Antonia Tudose. Cu mulți ani în urmă, chiar în același loc, o ascultasem pe regretata pianistă Mihaela Ursuleasa, plecată să le cânte îngerilor la numai 31 de ani! La acea vreme, Mihaela avea 15 ani și uimise deja lumea muzicală românească  – și, ulterior, pe cea internațională – cu talentul ei de excepție. Atunci am publicat un interviu cu pianista care avea să devină o vedetă mondială. Cu aceste gânduri am plecat spre ICRNY în seara zilei de 5 septembrie 2014. Ideea Doinei Uricariu de a promova tinerele valori românești în spațiul cultural româno-american mi s-a părut excelentă, mai ales că fosta conducere a Institutului o ignorase aproape total, alegând să cheltuiască banii publici pe kitch-uri care să satisfacă o anumită clientelă (mai ales politică!), în detrimentul promovării valorilor românești.

 Recitalul de pian al Anei Antonia Tudose a fost extrem de dificil pentru un copil de numai 13 ani. Antonia a cântat piese ce necesitau o tehnică perfectă și o interpretare pe măsura notorietății autorilor lor: Mozart, Schumann, Paganini, Chopin, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Marțian Negrea, Carl Filtsch. Dotată cu un talent uriaș, sigură pe ea, cu o maturitate ieșită din comun, Antonia a strălucit ca un diamant, ținând cu respirația tăiată o audiență pe care a ridicat-o în picioare la finalul unui adevărat regal de valoare și mare sensibilitate artistică . „Acest copil e o minune“, mi-am zis, apoi am felicitat-o și am strâns-o la piept ca pe un dar prețios, rugând-o să-mi acorde interviul de mai jos…

Grigore. L. Culian: Antonia, te felicit pentru această splendidă prestație și vreau să te prezint românilor din New York. Spune-mi ceva despre tine: cine te-a îndrumat spre pian, la ce vârstă, care a fost prima ta profesoară, când ai avut prima apariție publică?

   Ana Antonia Tudose: M-am născut pe 5 iunie 2001 la Ploiești și sunt elevă în clasa a VII-a la Liceul de Artă „Carmen Sylva“ din oraș. Când aveam 6 ani, părinții m-au înscris la cursuri de dans, la Palatul Culturii, iar într-o sală alăturată se predau cursuri               de pian. Mă opream foarte des și ascultam ce se întâmpla acolo, cu urechea lipită de ușă, lucru care m-a convins că sunt atrasă de pian. Mama mi-a spus că fascinația pe care                      o are muzica asupra mea a sesizat-o încă de când aveam puțin peste un an și stăteam liniștită în premergător doar când ascultam muzică. Iar când deschidea televizorul pe              un post de muzică, începusem să recunosc anumite piese, ceea ce i-a arătat mamei că                 am memorie muzicală. Pe la 4 ani, a început să mă ducă la Filarmonică, unde a sesizat răbdarea cu care ascultam numai concertele de pian. Prima mea profesoară, pe care o am și în prezent, este doamna Anca Florentina Borcea, o mare profesionistă, e ca o doua mamă pentru mine. Prima dată am cântat în public la 7 ani. Era vorba despre câteva piesulițe din Manualul începătorului de Glover, iar mie mi se părea că nu am auzit nimic mai frumos în viața mea.

   Grigore. L. Culian: Care au fost primele concursuri de pian la care participat și ce rezultate ai obținut? Unde ai susținut concerte și ce orchestre te-au acompaniat?

   Ana Antonia Tudose: |n primii mei ani de studiu, am participat la numeroase concursuri naționale: Concursul „Marțian Negrea“ (ediția a XI-a, 2009, Premiul III; ediția a XII-a, 2011, Premiul I); Concursul național de interpretare și creație muzicală „Paul Constantinescu“ (ediția a XV-a, Ploiești, 2009, mențiune); Concursul „Piano Art“,  (ediția 2010, Premiul I, edițiile 2011, 2012, 2013, Premiul I de Excelență); Concursul național de interpretare instrumentală „Margareta Sterian“, Buzău, Premiul I la edițiile 2011 și 2013, Premiul II la ediția 2012); Concursul „Ionel Perlea“, Slobozia, ediția 2011, Premiul I. În anul școlar 2013-2014, care tocmai s-a încheiat, am obținut Marele              Trofeu al Concursului național de interpretare instrumentală „Margareta Sterian“, Buzău; Trofeul Concursului „Ionel  Perlea“, Slobozia, ediția 2014, dar și Marele Premiu al Concursului de interpretare pentru pian, „Piano Art“, Ploiești, 2014. De asemenea,                   am obținut rezultate remarcabile la Olimpiadele școlare de interpretare instrumentală. Astfel, în doi ani consecutiv, am obținut 100 de puncte la etapa zonală a concursului,                       calificându-mă la faza națională, unde a obținut mențiune (Timișoara, 2011) și Premiul III-lea (Ploiești, 2012). În anul 2013 am obținut Premiul I la faza regională a Olimpiadei instrumentale, desfășurată la Sibiu. În 2014 am câștigat Premiul I, cu 100 de puncte,                la faza zonală a Olimpiadei, desfășurată la Odorheiul Secuiesc, iar la faza națională, desfășurată la Giurgiu, am obținut tot Premiul I, cu 100 de puncte. Pentru toate aceste rezultate, rod al unui efort susținut și permanent, atât al elevului, cât al profesorului,                      am fost premiată de conducerea Liceului de Artă cu „Diplomă de merit pentru rezultate deosebite“, iar în 2011, 2012, 2013, 2014 cu “Diploma de excelență“, de către Primăria Ploiești, în anii 2011, 2012, 2014. Deși sunt la o vârstă fragedă, am fost invitată să cânt           sau să susțin mici recitaluri pe scene din țară: la Filarmonica din Ploiești, Muzeul de Artă Ploiești, Centrul cultural „Aurel Stroe“ din Bușteni, Cazinoul din  Sinaia, Cercul Militar  București și în galele concursurilor la care am obținut Premiul I. Fiind câștigătoarea Marelui Trofeu al Concursului „Margareta Sterian“, la ediția viitoare a acestei competiții voi susține un recital în Gala Laureaților, care va închide ediția 2015 a concursului.                    Pe 24 iunie 2014 am susținut un recital de muzică și poezie, pe scena Filarmonicii din Ploiești, împreună cu violonista Raluca Maria Constantin și George Liviu Frâncu, actor la Teatrul  „Toma Caragiu“ din Ploiești. Dar cel mai important pas către ceea ce eu numesc  „destinul meu“, adică o carieră de pianist, a fost debutul meu în activitatea concertistică.                   Pe 5 decembrie 2013, în stagiunea 2013-2014 a Filarmonicii din Ploiești, am susținut               și primul meu concert, respectiv Concertul nr. 8 KV 246 de Wolfgang Amadeus Mozart,            sub bagheta renumitului dirijor Ovidiu Bălan.

   Grigore. L. Culian: Cum ai ajuns să cânți pentru prima oară în America?

   Ana Antonia Tudose: {tiind că vom face o excursie la New York și fiind fana              Lang Lang,  le-am spus părinților că aș fi fericită să cânt în acest oraș. Ideea cu Institutul Cultural Român a fost a mamei. Urmărim postările pe Facebook  ale doamnei directoare Doina Uricariu, care conduce ICR New York. Mama a scris o scrisoare de intenție la ICR București, ca orice cetățean, apoi, spre surprinderea mea și a părinților, a fost aprobat recitalul. Am fost cu foarte bucuroși când am primit confirmarea. Cred că pe cei de la ICR i-a convins și faptul că mama a precizat, în scrisoare, că vom suporta toate cheltuielile de transport și cazare, dar foarte important pentru mine era să cânt în America.

   Grigore. L. Culian:  Unde ți-ai dori să studiezi în continuare.

   Ana Antonia Tudose: După ce am revenit în țară de la New York, am văzut filmul „If I stay“ și îmi doresc cu ardoare să studiez la celebra școală newyorkeză „Juilliard“. Până acum îmi doream să urmez Conservatorul din Cluj, dar mi-am anunțat părinții                 că vreau să studiez în America. |n ultima zi petrecută la New York am vizitat „Juilliard“,  de lângă „Lincoln Center“. Am fost fascinată de tot ce am văzut și mi-am zis că acolo               studiază numai cei  speciali. Poate credeți că spun o copilărie, dar poate fi și un vis al meu, care sper să devină o realitate, dar știu că pentru asta va trebui să muncesc mai mult.

   Grigore. L. Culian: Care e programul tău zilnic (școală, studiu, timp liber)?

   Ana Antonia Tudose: 5-6 ore de școală, prânzul, o jumătate de oră de odihnă, apoi lecții 2-3 ore și alte 3 ore de studiu la pian. De trei ori pe săptămână mă întâlnesc două ore cu profa de pian. |n acele zile reduc timpul afectat lecțiilor sau studiului la pian. Sâmbăta și duminica studiez între 5 și 7 ore la pian, în fiecare dintre cele două zile.             Timp liber? Se reduce la 2-3 ore, sâmbăta sau duminica. |n vacanțe studiez 4-5 ore pe zi.

   Grigore. L. Culian: Cum reacționezi în fața perspectivei de a deveni celebră?

   Ana Antonia Tudose: Nu conștientizez perspectiva celebrității. Sunt modestă și neîncrezătoare. Nu din emotivitate, ci din perfecționism. Am tendința să nu fiu niciodată mulțumită de mine și mama încearcă să-mi reprime asta, fiindcă i se pare distructiv.

   Grigore. L. Culian: Ce îți place să faci în afară de pian?

   Ana Antonia Tudose: |mi place să citesc, să înot și să mă joc cu pinguinii mei.            La New York am mai cumpărat câțiva pentru colecție. |mi mai place să scriu un Jurnal.

   Grigore. L. Culian: |n ce relații ești cu colegii de clasă?

   Ana Antonia Tudose: Cu colegii mei de clasă mă comport ca orice copil normal.               Am simpatii și antipatii, gașcă, prieteni din clasa I și unii chiar din grădiniță.

   Grigore. L. Culian: Care sunt artiștii (pianiștii) tăi preferați. Dar compozitorii?

   Ana Antonia Tudose: Pianiștii mei preferați sunt C. Zacharias, V. Ashkenazy și Horowitz. Compozitori? Mozart, normal, Liszt, Chopin și Saint Saens.

   Grigore. L. Culian: Cum îți alegi repertoriul?

   Ana Antonia Tudose: Repertoriul mi-l aleg împreună cu doamna profesoară, după mai multe audiții. Când îmi intră în cap o piesă, nu mă las până nu o conving pe doamna să o lucrăm.

   Grigore. L. Culian: Dacă i-aș întreba pe părinții tăi cât de greu (sau ușor) e să fii părintele unui artist cu mari perspective, ce crezi că mi-ar răspunde?

   Ana Antonia Tudose: Nu cred că e prea ușor să fii părintele unui copil ca mine. Mama spune că e un privilegiu, pentru care îi mulțumește lui Dumnezeu în fiecare zi.                 A renunțat la multe din preocupările personale pentru a mă susține, la fel și tata, dar îmi spun că orice alt părinte ar vrea să fie în locul lor. Amândoi sunt mândri de mine.

   Grigore. L. Culian: Cum te-ai simțit la New York? Ce ți s-a părut interesant aici?

   Ana Antonia Tudose: La New York m-am simțit așa cum ne-am simțit toți trei,  eu și părinții mei, a fost ca într-un vis frumos, dar cel mai mult m-a impresionat modul în care publicul prezent la concert și-a arătat aprecierea față de munca mea. Toți au fost minunați și le mulțumesc din suflet. Nu mă așteptam la atâta dragoste din partea lor.

   Grigore. L. Culian: Ești pregătită și pentru critici?

   Ana Antonia Tudose: Da, cred că sunt pregătită, deoarece profesoara mea este foarte exigentă, dar sunt încă vulnerabilă, probabil, din cauza vârstei. Uneori criticile mă rănesc și devin nesigură. |n fața unor critici neîntemeiate sau rău-voitoare, am tendința de a mă consuma și a-mi reevalua prestația la pian prin prisma acelor critici.

   Grigore. L. Culian:  Ce reacții au avut prestațiile tale în presa din țară?

   Ana Antonia Tudose: Reacții în presa românească au venit decât după recitalul de la New York, pe site-ul Cotidianul.ro, articol preluat de mai multe ziare. Au mai fost reacții în trecut, după concertul cu Filarmonica sau după ce am câștigat unele premii importante, dar numai în presa locală prahoveană. Cea națională e prea ocupată…

   Grigore. L. Culian:  |ți plac și alte genuri muzicale? Care sunt artiștii preferați?

   Ana Antonia Tudose: Ca orice copil normal, ascult muzică pop modernă și nu numai. Artiștii  mei preferați sunt Rhiana, Michael Jackson, Katy Perry și trupa Beatles.

   Grigore. L. Culian:  Ai vreun mesaj de încheiere pentru românii din America                 și pentru cititorii ziarului „New York Magazin“?

   Ana Antonia Tudose: Recitalul de la ICR New York a fost cea mai frumoasă seară din viața mea. Publicul și-a arătat aprecierea într-un fel în care nu mi s-a întâmplat în România și sper să mai am ocazia să vin aici și să cânt. Iar pe cititorii ziarului „New York Magazin“ îi aștept la următorul meu recital din New York, care sper că va fi la anul.

   Grigore. L. Culian: Mulțumesc, Antonia, îți doresc mult succes în tot ceea ce faci și vreau să-ți spun că noi, românii din America, ne mândrim cu tine.