Grigore Culian Luca într-un dialog necenzurat cu DR. Doina Uricariu(6)

Partea a șasea

Grigore Culian:La Book Expo America, doamna Consul General Ioana Gabriela Costache a prezentat cartea Pas cu pas a Președintelui României, domnul Klaus Johannis, editată la Curtea Veche.

Doina Uricariu: Cartea a fost prezentată și la Târgul de la Beijing, din ce știu, tradusă în limba chineză. În America și în multe țări ale lumii, cărțile scrise de politicieni sau în numele lor reprezintă ceva normal. Nu de mult, la librăria de lângă mine, Hillary Clinton și-a lansat ultima ei carte. Mii de oameni au cumpărat în acea zi cartea cu autograf.Deși fiecare poate avea părerea lui despre What Happened, cum se intitulează volumul care rumegă la infinit pierderea alegerilor de către candidata la președinția SUA, aleasă de democrați. Cartea are un turneu de lansări, a apărut și un audio book.

Președintele României, domnul Klaus Johannis

Revenind la prezența literaturii române, la Book Expo America, ICR București l-a propus ca invitat pe Bogdan Hrib. El a participat cu literatura lui polițistă la Book Expo America,într-un dialog cu Lawrence Block, despre cartea The Greek Connection și sorții acestui gen de literatură.

Grigore Culian: Enumăr doar autorii lansați la Book Expo America sau prezentați în Auditorium: Petru Popescu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Arhipelagul Norman Manea cu Bogdan Alexandru Stănescu, Norman Manea, Bogdan Suceava, Saviana Stănescu, Răzvan țupa, Ion Pop, de la New York, ștefan Stoenescu, Valery Oișteanu, Mirela Roznoveanu, Saviana Stănescu,Theodor Damian, Liviu Georgescu, Nina Cassian. De la Boston, Adrian Săhlean. La Biblioteca Congresului, cărțile profesorului Virgil Nemoianu. Dar în stand erau prezenți mulți alți autori și cele mai prestigioase edituri din România. Erau autorii de la Polirom, de la Humanitas…

Doina Uricariu : Să nu uităm de cealaltă ediție Book Expo America din 2014 cu traducătorii Sean Cotter, Alistair Ian Blyth, Adrian Săhlean. L-am pus în legătură pe Alistair Ian Blyth cu Varujan Vosganian care și-a lansat Cartea șoaptelor, tradusă în multe limbi.A urmat traducerea în engleză. Cartea e pe amazon.Tot la Javitz Center, la Book Expo America, am făcut prezentarea ediției monumentale a facsimilelor Eminescu, publicată de Editura Academiei, îngrijită de academicianul Eugen Simion.Am avut la stand tot timpul portretul lui Eminescu, pictat de Alexandru Darida. Câțiva americani au venit să-l cumpere dar nu era de vânzare, cum nu era nimic de vânzare la stand.

Grigore Culian:Cea de-a treia ediție s-a mutat la Chicago, la Mc Cormick Center , un spațiu de expunere excelent. știu că ați pregătit-o foarte atent, înainte de a decide plecarea. Nu am mai auzit nimic despre Book Expo America.Așa se îngroapă proiectele. Când dispare motorul lor real, omul dăruit, profesionistul. La edițiile anterioare, cu o lună de zile înainte erau prezentați zilnic pe site scriitori români din țară și din diaspora, împreună cu volumele lor.

Doina Uricariu: S-a revenit la formula rafturi cu cărți și delegații de funcționari.S-au expus volume tipărite cu ani în urmă sau deja lansate la târgul anterior. Fotografiile postate spun totul, cărți puse în teancuri,ca la librăriile cu iz provincial.Era o vorbă, pe vremea gospodăriilor colective, c.a.p-urile de tristă amintire: „Avem normatori, raportori, nu prea sunt muncitori.”Mi-am amintit că doamna M. Drăghici m-a prevenit, la a doua ediție, că delegația anterioară de funcționari, veniți la prima ediție au spus că ICRNY nu a făcut nimic pentru Book Expo America. Pentru că a făcut totul, mai puțin semnarea contractului. Comparați programele, corespondența, ecourile în presă.Am fotografiile de la primele două ediții și de la ultima participare.Comparați-le, deși ați fost prezent, știți programele, ați văzut cu ochii dumneavoastră diferența strivitoare. Cui prodest susținerea delăsării și mediocrității crase în instituțiile culturale?

Este inadmisibil să ne prezentăm astfel la un Târg internțional de carte din America. Tot ce afirm poate fi verificat pe internet.

Grigore Culian :Ați construit proiecte foarte complexe, frumoase, memorabile.

Doina Uricariu:Am avut proiecte foarte mari, foarte grele, care s-au derulat impecabil, strălucit. Mă gândesc la participarea României la Festivalul internațional de Teatru idiș de la New York. Festivalul a fost un maraton care a durat opt zile, între 14-21 iunie 2015. Au participat peste 100 de artiști, muzicieni, profesioniști ai artei spectacolului, regizori de film și de teatru, din România, Austria,Africa de Sud, Canada, Cehia, Franța, Germania, Israel, Japonia, Polonia, Rusia, Spania, SUA…ICRNY a susținut participarea Teatrului Evreiesc de Stat condus de remarcabila actriță Maia Morgenstern.

Maia Morgenstern

La Kulturfest NYC, un festival internațional al teatrului idiș, România a jucat rolul principal, ceea ce era firesc, dat fiind că prima companie de teatru idiș din lume a apărut la Iași, în anul 1876. Cu 40 de ani înainte de apariția teatrului idiș în America. America a sărbătorit în 2015 centenarul teatrului idiș. Am solicitat personal sprijinul guvernului României, am  luat legătura cu domnul Secretar de Stat Victor Opaschi, am scris un memo și Guvernul a contribuit cu o sumă importantă peste bugetul alocat de ICR. Tansferul s-a făcut direct către Teatrul Evreiesc de Stat. țin bine minte cât de mult a trebuit să explic conducerii ICR, vicepreședintelui Mihaly de ce am procedat așa, având experiența proiectelor de la Guvern de pe vremea când am fost consilierul personal pe cultură al Primului Ministru. România a prezentat un spectacol tipic de teatru idiș Wandering Stars de Shalom Aleichem, la Abrons Arts Center Playhouse.Era o distribuție foarte mare. Proiectele se fac nu doar cu bugetul unei instituții. Dar pentru ca o sponsorizare să nu se verse într-o găleată comună, ea trebuie dirijată direct unei instituții pe care o susțin mai mulți…A fost un proiect excepțional. S-a difuzat filmul lui Radu Gabrea Goldfaden’s Legacy, Nahma Sandrow a susținut o conferință despre istoria teatrului idiș, la Simon Wiesenthal Center Museum of Tolerance, Alexander Hausvater a participat la un simposium Avrom Goldfaden and the Legacy of Yiddish Theater in Romania, la Museum of Jewish Heritage din New York, a avut loc un concert cu Zalmen Mlotek și invitați speciali de la Teatrul Evreiesc de Stat din București. Am făcut o prezentare complexă a creației regizorului Alexander Hausvater. Maia Morgenstern, în spectacolul Astă seară, Lola Blau de Georg Kreisler, în regia lui Alexandru Dabija, a fost steaua Festivalului. Contactele create la acest Festival s-au văzut. Nașterea Festivalului internațional de teatru idiș de la București, invitațiile primite în anii ce au urmat când Maia Morgenstern, o mare actriță, a revenit la New York. Să nu uităm că România a preluat în anul următor, prin ambasadorul Mihnea Constantinescu Președinția la International Holocaust Remembrance Alliance(IHRA).

Un alt proiect complex a fost cel care a avut în centrul lui cuplul excepționalilor balerini, Alina Cojocaru și Johan Kobborg cu un spectacol extraordinar la Lincoln Center: World Ballet Stars. A fost o bucurie să mă implic în susținerea acestui spectacol, chiar dacă legislația din România ne obligă să apelăm la diverse fundații ca să plătească pentru ICR în avans chiria sălilor, sumă care e returnată acestor fundații la trei săptămâni după ce a avut loc spectacolul sau concertul. A fost o nebunie cu obținerea vizelor la timp dar Alina Cojocaru își amintește cât de calm am rezolvat acest lucru, din conversațiile nenumărate de la telefon, și cum s-au rezolvat cu grație și răbdare toate problemele cu afișul, cu invitații, cu găsirea camerelor de hotel, cu achiziționarea biletelor de avion, preluarea, promovarea invitaților și conducerea lor la aeroport, fiind vorba de curse diferite, deci ore și destinații diferite. Nemaivorbind de faptul că lista completă a soliștilor din spectacolul de balet s-a definitivat în ultimul moment. Am apelat la o fundație în New York, așa cum am apelat la alte Fundații și Asociații în alte orașe de pe Coasta de Est și de Vest.Am avut o colaborare foarte bună cu Prințesa Marina Sturdza, atât de implicată în proiecte cultural-artistice și acțiuni de caritate. A fost sufletul și inițiatoarea atâtor proiecte generoase, caritabile și de artă. Avea noblețea sufletului și a minții, nu doar noblețea de sânge, fiind descendenta a două familii domnitoare Sturdza și șuțu. Vorbeam la telefon deseori în legătură cu proiectul Alina Cojocaru și Johan Kobborg. Am mai colaborat mai înainte la un proiect dedicat construirii unui spital în România pentru copii în fază terminală. L-am invitat pe Matei Varga, pianistul de origine română de la New York care a susținut un recital de pian excepțional. Din păcate, prințesa Marina Sturdza a murit pe 22 octombrie anul acesta. Am fost la un party dat de Marina Sturdza acasă la ea, însoțită de de fiul meu Alexandru Drogeanu, pe care-l invitase de asemenea.Fusese invitată și fiica mea Andreea dar lucra în acea seară la o filmare, unul din filmele ei, unde face scenografia. A realizat câteva zeci de filme de scurt metraj și câteva de lung metraj.  Alex i-a dus un imens buchet de trandafiri albi. L-am întrebat de ce a ales albul și mi-a răspuns că e culoarea sufletului Prințesei Marina Sturdza.

Prințesa Marina Sturdza

Am vrut să mai realizăm împreună un mare proiect în colaborare cu Turkish Cultural Center, dedicat omagierii lui Ahmet Ertegun. În 2016, când se împlineau zece ani de la moartea lui Ahmet Ertegun, cofondatorul marelui trust și imperiu al înregistrărilor muzicale, Atlantic Record, cu o cifră de afaceri de miliarde și miliarde de dolari.Un pasionat cunoscător al muzicii fără de care spectaculoasele cariere ale lui Ray Charles, The Roling Stones, John Coltrane, Led Zeppelin nu ar fi atins asemenea audiențe și culmi. Ioana Maria Banu, soția lui Ahmet Ertegun, cunoscută celor apropiați sub numele de Mica Ertegun, e originară din România. E cunoscută ca un designer de interioare de succes și decenii la rând a fost imaginea eleganței și gustului desăvârșit, la New York. Actele ei de filantropie în cultură, învățământ și arte sunt bine cunoscute. Am schițat atent acest proiect în care urma să omagiem un cuplu exemplar de artiști, promotori ai artelor iar el mogulul muzicii celei de-a doua jumătăți a secolului XX și începutul secolului XXI, ea căsătoriți din 1961.În jurnalul meu american povestesc despre acest proiect în care avea să fie implicată și Prințesa Marina Sturdza, apropiată de Mica Ertegun. La un moment dat a existat un mare proiect dedicat construirii unui Centru cultural și de cercetare la Târgu-Jiu, dedicat operei lui Brâncuși.Au apărut neînțelegeri între Mica Ertegun și instituțiile locale, astfel că donația ce urma să se facă a mers în cele din urmă la Universitatea Oxford.

Mica Ertegun

În pofida credinței noastre că există posibilitatea unor dialoguri și punți economice simplificate între America și România, lucrurile nu stau chiar așa. E imposibil să construiești mari evenimente, câtă vreme regulile economice și legislația din România nu îți permit plata chiriilor în avans, plata unor operații de înrămare făcută anterior aprobării unui proiect. Când faci o expoziție, nu prezinți pânze sub formă de suluri, ci pânze pictate și înrămate.

Nu e ușor, însă, în general , când lucrezi proiecte complexe. ICRNY a fost obligat să procedeze astfel pentru concertele și marile recitaluri susținute de Alexandru Tomescu, SoNoRo. Există tendința ca aceste fundații să vrea să-și adjudece evenimentul în întregime, doar pentru că au împrumutat niște bani unei instituții de stat, bani care i-au fost returnați, conform contractului. Apoi ordonatorul de credite face greșeli, întârzie plățile iar cel care împrumută banii nu respectă datele proiectului. Nu poți să-l schimbi pe Alexander Bălănescu și cvartetul lui cu cvartetul SoNoRo, fără să comunici. Să faci schimbarea e la spate. Nu e deloc fair play. Nu schimbi artistul dintr-o expoziție, peste capul unei instituții.Este incalificabil să nu-l anunți pe director și să lucrezi peste capul lui cu Bucureștiul. Mi-aduc aminte că abia se completase echipa de la ICRNY și o persoană de la ICR, București, venită în delegație de lucru, le-a propus proaspăt numiților doi referenți să îi mute la ICR Londra, solicitându-le să nu mă informeze, ceea ce ei nu au făcut, dovadă că știu. Apoi mi s-a transmis că mi se va da un post în plus și că voi primi o referentă. Același referent la New York, specialist în dezinformare și cabale, a trimis tot soiul de reclamații împotriva doamnei sau domnișoarei care urma să vină. A aflat despre cine e vorba și s-a pus pe “lucru”. A postat fotografii, a trimis misive.Speriat că ar putea fi înlocuit.Nu a fost trimis nimeni.Dar atunci l-am văzut cum lucrează. Nu mă interesează cabalele, trasul de sfori și cu atât mai puțin distrugerea oamenilor,anihilarea lor.Distrugerile consumă o mare parte de timp. și alungă valorile.

Revenind la spectacolul Alinei Cojocaru, el a fost miraculos.Firește, m-a întrist enorm scandalul de la ONB care copia caricatural povestea din Fantoma de la Operă, strălucitul și longevivul musical Phantom of the Opera. Fantoma de la Opera Națională din București a avut mai multe capete. și nici unul luminat. Cum Să renunți la Alina Cojocaru, să-i umilești pe ea, pe Johan Kobborg, să pulverizezi și ansamblul de balet, să anulezi spectacole! Doar ca să dai cale liberă invidiilor, xenofobismului și haosului. Pe principiul să moară capra vecinului.