Gabriel Pleșea: Conflictul Est—Vest reînvie în dezbaterile din Adunarea Generală a ONU

de Gabriel Pleșea

În fiecare an, sfârșitul de septembrie aduce la New York pe reprezentanții tuturor statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite. Indiferent de orientarea politică, religioasă, de starea economică, sau de puterea militară, statele membre ale ONU, în prezent în număr de 193, au acces în aula Adunării Generale— forul suprem al Organizației mondiale—, unde participă la dezbateri axate pe întrega gamă a problemelor internaționale așa cum sunt ele enunțate în Carta Națiunilor Unite. șefi de state, sau de guvern, alteori miniștri de externe, se perindă la tribuna din sala mare a Adunării Generale pentru a-și exprima opinia în privința situației internaționale, văzută prin optica convingerilor naționale ale statelor respective. Astfel, fiecare vorbitor se folosește de acest prilej pentru a prezenta în fața unei audiențe practic mondiale realizările propriei sale țări precum și contribuția la îndeplinierea idealurilor de pace, bunăstare, progres și bună înțelegere între popoare. Dincolo de aceste linii directoare, ce imprimă discursurilor un caracter cvasi ”unanim”, și monoton, unii vorbitori amintesc, pe un ton mai mult sau mai puțin diplomatic, de problemele existente în relațiile cu vecinii, de influența nocivă a doctrinelor adverse, sau de efectul negativ al sancțiunilor impuse de comunitatea internațională. Până la urmă, rămân vocile celor care contează, venite să dezvăluie adevărata stare de lucruri din lume. La 69 de ani de la fondarea ONU ca organizație mondială menită să împiedice repetarea ororilor din cel de al Doilea Război Mondial, situația este departe de cea dorită de inițiatorii creării unui organism capabil să mențină pacea în lume.

Tonul la descrierea mai realistă a situației internaționale l-a dat chiar Ban Ki-Moon, Secretarul general al ONU, în cuvântul de deschidere a celei de a 69-a Sesiuni a Adunării Generale. ”Anul acesta orizontul speranței este întunecat. Inimile noastre sunt îndurerate de acte abominabile și de moartea multor nevinovați. Stafiile Războiului Rece au revenit să bântuie timpurile noastre, iar «Primăvara Arabă» a eșuat în violență”, a declarat  domnia sa. ”Diplomația este în regres, sabotată de cei care cred în violență. Diversitatea este asaltată de extremiști care insistă că drumul lor este singura cale de urmat. Dezarmarea, subminată de profitorii de război continuu, este considerată un vis îndepărtat”, a continuat el. Drept ilustrare la cele spuse, a dat exemple concrete: ultima tragedie din Fâșia Gaza și clivajul tot mai profund între palestinieni și israelieni, situația din Ucraina, lupta pentru putere din Sudanul de Sud cu consecințe nefaste în rândul populației decimată de masacre și foamete, iar insurecțiile, terorismul, traficul de droguri au cuprins Mali și regiunea Sahel. În Nigeria, femeile și fetele sunt ținta grupării teroriste Boko Haram, iar în Somalia fărădelegile teroriștilor Chabad sunt confruntate de o coaliție a statelor africane, după cum tot mai barbare se dovedesc acțiunile statului islamic în Siria și Irak. În opinia Secretarului general, la fel de îngrijorătoare sunt problemele legate de schimbările de climă și, în special, izbucnirea epidemiei virusului Ebola în Africa de vest. ”Suntem la o sută de ani de la Primul Război Mondial și avem 70 de ani de experiență cu Națiunile Unite. Cu toate acestea, lumea nu se află încă în starea de pace în care ar putea, și ar trebui, să fie”, a spus Ban Ki-Moon, care a ținut să-și încheie discursul pe o notă pozitivă: ”Totuși, am speranță. Pe care o nutresc din Carta noastră—ghidul nostru de căpătâi în timpuri de restriște și de transformări”.

În continuare, cuvântarea președintelui Statelor Unite, Barak Obama, a aprofundat analiza situației internaționale pornind de la contrastul dintre progresul uriaș al omenirii, realizat în perioada de la fondarea acum 70 de ani a ONU, și starea de neliniște ce domină lumea în ziua de azi. Cu toate că pericolul unui nou război mondial a fost diminuat și că numărul noilor membri la Organizația mondială s-a triplat, iar numărul de popoare care sunt conduse de guverne alese în mod democratic a crescut, în lume există o apăsătoare stare de îngrijorare potrivit căreia ”forțele care ne-au unit au generat noi pericole, făcând extrem de dificilă izolarea vreunei nații față de interacțiunile globale”. Astfel de situații periculoase au fost definite de Barak Obama ca fiind ”declanșarea epidemiei Ebola în Africa de vest, o plagă care amenință să se extindă dincolo de granițele regiunii, agresiunea Rusiei în Europa, o amintire a vremurilor în care națiunile mari invadau pe cele mici pentru satisfacerea ambițiilor teritoriale, și brutalitatea teroriștilor din Siria și Irak, care ne obligă să căutăm în inima Întunericului”. Chemarea președintelui american i-a pus pe delegați în fața a două opțiuni: ”Putem reînnoi sistemul internațional care a favorizat importantul progres realizat, sau ne lăsăm târâți înapoi de vârtejul de instabilitate din lume”. În opinia sa, ”Suntem aici deoarce alții și-au dat seama că realizăm mai mult prin cooperare decât prin cuceriri”, argumentând în favoarea afirmației sale cu exemple precum acțiunile Rusiei în Ucraina, culminând cu anexarea Crimeii, colaborarea ruso—americană în reducerea arsenalelor nucleare, ca și în îndepărtarea și distrugerea stocurilor de arme chimice din Siria. Tot în spiritul contribuției americane la rezolvarea problemelor globale, președintele Obama s-a referit la contingentul de doctori, oameni de știință și personal militar pe care americanii îl pun la dispoziție pentru combaterea epidemiei Ebola. O parte importantă a discursului prezidențial a fost rezervată terorismului manifestat tot mai intens în ultima vreme în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, cu precădere în Irak și Siria, unde gruparea ISIL (Islamic State in Iraq and Syria) a comis crime odioase în numele instituirii unui Califat (formă de stat feudal, condus de un calif). Prioritatea președintelui american în această problemă este definită în termeni clari: ”Comunitatea internațională trebuie să facă față acestei provocări…Întîi de toate, grupul terorist ISIL trebuie decimat și în cele din urmă distrus”.

În cuvântarea sa, Barak Obama s-a referit și la conflictul palestiniano-israelian, la diplomația practicată în dosarul iranian, dar și la problemele rasiale și etnice din interiorul Statelor Unite, menționând incidentul din Ferguson, Missouri, unde un tânăr negru a fost împușcat de un polițist alb. ”Salutăm scrutarea pe care lumea ne-o face, fiindcă America este țara care a lucrat continuu la abordarea problemelor sale așa încât Uniunea noastră să fie cât mai perfectă”.

O altă cuvântare așteptată în plenul Adunării Generale a ONU a fost cea rostită de Serghei Lavrov, ministrul afacerilor externe al Federației Ruse. Imediat după cuvântarea președintelui Obama, ministrul rus a anticipat oarecum tonul răspunsului Rusiei la expozeul american. ”Ne-am clasat pe locul doi”, a declarat Lavrov, ironizând ierarhia problemelor ce domină lumea actuală, așa cum a stabilit-o Barak Obama. Adică după epidemia Ebola și înaintea teroriștilor din Irak și Siria.

În buna tradiție a duelurilor sovieto—americane din perioada Războiului Rece, cuvântarea lui Lavrov s-a distins printr-o demolare a pretențiilor americane la supremația mondială. ”Alianța Vestului condusă de Statele Unite, care se erijează în campioana democrației și a respectului pentru lege și a drepturilor omului în fiecare țară, acționează în arena internațională de pe poziții direct opuse, respingând principiul democratic al egalității suveranității statelor, așa cum este înscris în Carta Națiunilor Unite, în încercarea sa de a decide pentru toți ceea ce e bun și ceea ce este rău”, a afirmat ministrul rus chiar în deschiderea discursului său. ”Washington și-a anunțat pe față dreptul de a folosi în mod unilateral forța oriunde în lume pentru a-și apăra propriile interese. Intervenția militară a devenit o normă—cu toate rezultatele penibile înregistrate în toate operațiile de forță desfășurate de Statele Unite în ultimii ani”, a punctat Lavrov. Ca răspuns probabil la afirmația din discursul președintelui Obama, potrivit căreia ”Acțiunile Rusiei în Ucraina au zdruncinat ordinea stabilită după razboi (al 2-lea mondial)”, ministrul rus restabilește cronologia destabilizării ordinii mondiale: ”Sustenabilitatea sistemului internațional a fost sever zdruncinată de bombardamentele NATO în Iugoslavia, intervenția în Irak, atacul contra Libiei și eșecul operațiunilor militare în Afghanistan”. În continuare, Serghei Lavrov deplânge faptul că Vestul ”după ce au declarat victoria în Războiul Rece și «sfârșitul istoriei», Statele Unite și Uniunea Europeană au optat pentru extinderea ariei geopolitice sub controlul lor fără să ia în considerare interesele legimite ale tuturor popoarelor din Europa”. Statele Unite și Uniunea Europeană sunt acuzate că au sprijinit lovitura de stat din Ucraina, în timp ce acțiunile Rusiei de a aplana conflictul prin diversele acorduri de încetarea focului între forțele pro-ruse și armata ucraineană sunt evidențiate ca dovezi de bună credință. ”Încercările de a pune presiune asupra Rusiei ca să o oblige să renunțe la valorile sale, la adevăr și dreptate nu au nici o șansă”, îi avertizează minsitrul rus pe Occidentali. În încheiere, pentru a demonstra că Rusia e atentă la problemele arzătoare la ordinea zilei, discursul se încheie cu o listă de acțiuni pozitive pe scena internațională întreprinse de Rusia, printre care dorința de a lupta împotriva terorismului, ”pe o bază solidă de drept internațional”, și împotriva virsului Ebola.

La dezbaterile din Adunarea Generală din această toamnă, a participat și Primul ministru al României, Victor Ponta. Din expunerea sa, interesante au fost câteva luări de poziție privitoare la situația conflictuală din vecinătatea imediată a României și zona Mării Negre. Dintre ele cităm: ”Una din crizele care îngrijorează în mod deosebit țara mea este situația actuală din Ucraina, dat fiind impactul asupra securității țărilor din Estul Europei. Criza a început cu anexarea unilaterală a Crimeii, parte integrantă a statului Ucraina, de către Federația Rusă. Această acțiune fără precedent pe continentul european în ultimele decade a continuat cu conflictul intern din regiunile estice ale Ucrainei, generate de forțe care urmăresc scopuri separatiste, finanțate și aprovizionate de Federația Rusă. Doresc să reconfirm poziția noastră clară și fermă asupra crizei din Ucraina: România respinge orice formă de presiune externă asupra statelor din Europa Răsăriteană animate de aspirațiie de integrare europeană.”

Așadar, vechile dispute Est—Vest au revenit (și) în aula Adunării Generale a ONU, de data aceasta cu unele ”subtile” modificări în distribuția rolurilor și în tonul declaraților.