{"id":743,"date":"2014-09-06T15:50:25","date_gmt":"2014-09-06T15:50:25","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=743"},"modified":"2014-09-06T15:50:25","modified_gmt":"2014-09-06T15:50:25","slug":"ion-istrate-statornica-ratiune","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/ion-istrate-statornica-ratiune\/","title":{"rendered":"Ion Istrate: Statornica ra\u021biune"},"content":{"rendered":"

Ca om de carte, \u00een m\u0103sura \u00een care sunt a\u0219a ceva, fac parte din prima genera\u021bie care a fost numit\u0103 \u201ea Echinoxului\u201d, \u00een ciuda faptului c\u0103 atunci c\u00e2nd b\u0103team eu la por\u021bile Facult\u0103\u021bii de Litere din Cluj, \u00een toamna anului 1966, nimeni nu folosea acest substantiv altfel dec\u00e2t \u00een accep\u021bie astronomic\u0103, dup\u0103 cum nimeni nu \u0219tia, de pild\u0103, tot atunci, c\u0103 ilustrul nostru contemporan, poetul de limb\u0103 maghiar\u0103 Szilagyi Domokos, pe care \u00eel puteai \u00eent\u00e2lni \u00een compania lui Aurel Gurghianu, pe terasele restaurantelor din centrul vechi al cet\u0103\u021bii, era un colaborator acoperit al Securit\u0103\u021bii. Aceasta \u00een condi\u021biile \u00een care, s\u0103 ne \u00een\u021belegem, nimeni nu se putea considera totu\u0219i \u201einocent\u201d, \u00een acea vreme, \u00een nici o privin\u021b\u0103. Peste drum de Facultatea de Litere, de exemplu, locuia un angajat \u201eal corului Operei\u201d, mare iubitor de chiolhanuri organizate pentru al\u021bii, dar la care el nu bea nimic, unchi al unui viitor prozator rom\u00e2n, scriitor care se va l\u0103uda, \u00een romanele sale, cu pozi\u021bia intransigent\u0103 a intelectualului autohton, silit de dictatur\u0103 s\u0103 se exprime \u201eprintre r\u00e2nduri\u201d. Tot din acela\u0219i imobil intra \u0219i ie\u0219ea adesea fiul unui umil meseria\u0219, cunoscut al p\u0103rin\u021bilor mei, mai mare dec\u00e2t mine cu numai c\u00e2\u021biva ani, ins care, dup\u0103 absolvirea unei misterioase \u0219coli de mili\u021bie cu termen redus, la Bucure\u0219ti, se l\u0103uda peste tot, prin urbea natal\u0103, c\u0103 primise o slujb\u0103 bine pl\u0103tit\u0103, la Cluj, singura sa misie fiind aceea de a bate c\u00e2rciumile, pentru \u201ea \u0219tirici\u201d ce se vorbe\u0219te pe la mese, cu scopul de a raporta apoi superiorilor ce idei schimb\u0103 \u00eentre ei dasc\u0103lii \u0219i viitorii absolven\u021bi de universitate. Aceasta \u00een condi\u021biile \u00een care, a\u0219a cum spuneam, nimeni nu era \u0219i nici nu putea fi considerat \u201einocent\u201d, \u00een acea vreme, dup\u0103 cum nimeni nu e \u201einocent\u201d nici acum, \u00een a\u0219a-zisa noastr\u0103 democra\u021bie, tot a\u0219a cum n-au fost \u201einocen\u021bi\u201d nici locuitorii Weimar-ului lui Goethe, aceia care, adu\u0219i cu for\u021ba la Buchenwald, se isterizau \u00een fa\u021ba mormanelor de cadavre pe care le descopereau, cu toate c\u0103 tot ei respiraser\u0103 ani de zile aerul infestat de fumul crematoriilor iar, pe 20 martie 1945, trimiseser\u0103 mii de telegrame de felicitare lui Adolf Hitler.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Cum spuneam, \u00een 1966, nimeni nu auzise de \u201eEchinox\u201d, pentru c\u0103 ideea cultural\u0103, care va avea o paternitate p\u0103tima\u0219 disputat\u0103, \u00eenc\u0103 nu se n\u0103scuse \u00een mintea cine \u0219tie c\u0103rui \u201econduc\u0103tor de partid \u0219i de stat\u201d, dup\u0103 cum nim\u0103nui, t\u00e2n\u0103r ori b\u0103tr\u00e2n, nu-i trecea prin cap s\u0103 prevad\u0103, altfel dec\u00e2t cu coada ochiului ori \u00een marginea unui g\u00e2nd r\u0103zle\u021b, c\u0103derea comunismului. Batalioanele de securitate, cele \u00een care \u00ee\u0219i \u201esatisf\u0103ceau stagiul militar\u201d fiii \u201emuncitorilor \u0219i \u021b\u0103ranilor rom\u00e2ni\u201d, \u00ee\u0219i \u00eencheiaser\u0103 treaba, prin mun\u021bi, iar cadavrele \u201ebandi\u021bilor\u201d putrezeau de ani buni, \u00een mormintele lor anonime. Constatare c\u00e2t se poate de gr\u0103itoare \u0219i pentru realitatea c\u0103, astfel, \u00een modul cel mai brutal, altor realit\u0103\u021bi li s-a oferit \u0219ansa de a reprezenta valori sigure, catalizatoare, model\u00e2nd min\u021bile tinerilor ca mine, care nu plecaser\u0103 \u00eenc\u0103 din casa p\u0103rin\u021bilor lor. Unde adagiul politic nici nu a f\u0103cut prea mul\u021bi purici, c\u00e2t\u0103 vreme n\u0103zuin\u021ba mea fundamental\u0103, de bun\u0103 seam\u0103 secret\u0103, dar de care eram foarte m\u00e2ndru, ocrotea un vis special \u0219i \u00eendr\u0103zne\u021b, acela de a deveni scriitor. No\u021biune care, \u00een judecata mea de atunci, \u00eengloba, \u00eemi dau seama acum, \u00eentr-o form\u0103 c\u00e2t se poate de vag\u0103, at\u00e2t omul de cultur\u0103, c\u00eet \u0219i creatorul de fic\u021biune. Iar \u00eentr-o atare direc\u021bie, a afirm\u0103rii personale, socoteam cu naivitate, primul pas \u00eel f\u0103cusem deja. M\u0103 refer la \u00eemprejurarea c\u0103, dup\u0103 ce, \u00eempreun\u0103 cu Mihai B\u0103rbulescu, un or\u0103dean, \u0219i Marian Papahagi, fiul unui medic \u0219i al unei farmaciste din Cluj, luasem, \u00een 1964, locul al doilea, pe \u201eregiunea Cluj\u201d, la olimpiada de literatur\u0103 a liceelor rom\u00e2ne\u0219ti, \u0219i dup\u0103 ce participasem, \u00een 1965, la faza \u201epe \u021bar\u0103\u201d a aceluia\u0219i concurs, la Craiova, am reu\u0219it, \u00een 1966, s\u0103 intru, cum se spunea atunci, \u201ela filologie\u201d, \u00een baza unui examen de admitere la care am primit o not\u0103 incredibil de mare. Eram al doilea calificat, \u00een 1966, dup\u0103 fostul meu companion de aventuri nocturne oltene\u0219ti, Marian, care s-a hot\u0103r\u00e2t, \u00een ultima clip\u0103. s\u0103 renun\u021be la Politehnic\u0103 \u0219i s\u0103 urmeze cursurile aceleia\u0219i facult\u0103\u021bi a Universit\u0103\u021bii \u201eBabe\u0219-Bolyai\u201d.<\/span><\/p>\n

Nimeni nu a intrat, prin urmare, \u00een anul 1966, la Cluj, la Facultatea de Litere, f\u0103r\u0103 examen, nici n-a fost \u00eenscris, ca student, \u00een baza unei note de zece acordat\u0103 de dasc\u0103li \u00eentr-o asemenea \u00eemprejurare, cum am citit de mai multe ori, prin evoc\u0103ri revuistice \u0219i c\u0103r\u021bi de interviuri, cu lehamitea celui care a renun\u021bat demult s\u0103 corijeze genul acesta de afirma\u021bii, care con\u021bin \u00eentotdeauna \u201esubtile\u201d \u0219i \u201einocente\u201d neadev\u0103ruri. Adic\u0103 acel gen de gogom\u0103nii introduse \u00een spa\u021biul public cumva en passant, <\/em>f\u0103r\u0103 a fi sus\u021binute cu toat\u0103 gura, deci f\u0103r\u0103 a avea \u00een vedere calitatea de martor a conlocutorului ori a cititorului, procedeu prin care au fost acreditate at\u00e2tea inexactit\u0103\u021bi \u0219i at\u00e2tea neadev\u0103ruri \u0219i au fost aruncate at\u00e2tea \u201evorbe de sc\u0103dere\u201d, \u00een lumea de h\u00e2rtie a publicisticii rom\u00e2ne\u0219ti.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Important era atunci pentru mine, ca om t\u00e2n\u0103r, abia ie\u0219it din adolescen\u021b\u0103, faptul c\u0103 m\u0103 v\u0103zusem acceptat, ca student, \u00eentr-o universitate de al c\u0103rui prestigiu nu m\u0103 \u00eendoiam, c\u0103 urma s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b lucruri noi \u0219i c\u0103 m\u0103 aflam \u00een compania unor tineri pe care \u00eei cuno\u0219team, dac\u0103 nu de acas\u0103, din or\u0103\u0219elul transilv\u0103nean din care proveneam, atunci cel pu\u021bin de pe la concursurile literare la care participasem \u0219i de care eram foarte m\u00e2ndru. Motiv pentru care, c\u00e2nd, dup\u0103 o foarte scurt\u0103 pauz\u0103, anul \u0219colar a \u00eenceput, m-am \u0219i prezentat, plin de entuziasm, la secretariatul facult\u0103\u021bii, unde mi s-a comunicat c\u0103 fusesem repartizat, ca student, \u00eentr-o grup\u0103 \u00een care, pe l\u00e2ng\u0103 studierea limbii \u0219i literaturii rom\u00e2ne, urma \u00a0s\u0103-mi des\u0103v\u00e2r\u0219esc cuno\u0219tin\u021bele de limb\u0103 \u0219i de cultur\u0103 francez\u0103. Tot acolo am aflat c\u0103, din anul acela, \u00een program\u0103 se reintroducea studiul limbii \u015fi al culturii italiene, activitate \u00eentrerupt\u0103 \u00een perioada de dup\u0103 Cel de al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Toamna era frumoas\u0103 \u0219i cerul albastru, senin, iar autorul prezentelor r\u00e2nduri nu \u00eemplinise \u00eenc\u0103 dou\u0103zeci de ani. Dealtfel, chiar \u0219i atmosfera \u00een care se desf\u0103\u0219ura via\u021ba universitar\u0103 se ar\u0103ta sensibil diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de cea dinainte, aceea pe care o cunoscusem prin vizitele f\u0103cute la Cluj \u00een anii anteriori, pentru a-mi vedea fratele, student la r\u00e2ndul s\u0103u, schimbare pe m\u0103sura unei lumi preg\u0103tite s\u0103 se \u00eendrepte spre un viitor diferit de acela la care putuser\u0103 aspira genera\u021biile anterioare. Peste tot se sim\u021bea, \u00een aer, o anume febrilitate, vizibil\u0103 \u00een lipsa de supraveghere a gesturilor, a replicilor, o c\u0103ldur\u0103 insurgent\u0103 \u00een stare s\u0103 catalizeze f\u0103r\u0103 noim\u0103 raporturile inter-personale, de parc\u0103 printre oameni ar fi ap\u0103rut o \u00eenseninare \u0219i s-ar fi generalizat o stare, o bun\u0103voin\u021b\u0103 pe care o puteai \u00eentrez\u0103ri, ca realitate concret\u0103, printre cuvinte, \u00een atitudinea persoanelor \u00eent\u00e2lnite pe strad\u0103, \u00een z\u00e2mbetul larg al cuno\u0219tin\u021belor f\u0103cute prin cafenele ori \u00een s\u0103lile de curs. Ceea ce \u00eensemna c\u0103 \u0219i \u021bara, \u00een ansamblul ei, ie\u0219ea, \u00eencet-\u00eencet, din epoca de triumf a proletcultului r\u0103s\u0103ritean, \u00een care cel mai mare pitic din lume, acela sovietic, \u00ee\u0219i ar\u0103tase peste tot vigoarea mu\u0219chilor, de la Academia Rom\u00e2n\u0103, din care fusese alungat Lucian Blaga, la amfiteatrele universit\u0103\u021bilor \u00een care urma s\u0103 ne preg\u0103tim noi, cei care veneam. S\u0103li din care fuseser\u0103 \u00eendep\u0103rta\u021bi fiii fo\u0219tilor \u201eexploatatori\u201d, al\u0103turi de \u201en\u0103p\u00e2rcile\u201d \u021b\u0103r\u0103niste, liberale ori legionare, de dasc\u0103lii indiferen\u021bi ori imuni la marxism-leninism \u0219i l\u00e2ng\u0103 care fusese legat, cu un trainic lan\u021b de cerneal\u0103 ro\u0219ie, un dul\u0103u ce saliva la comand\u0103, \u00eemprejurare folosit\u0103 pentru a dovedi c\u0103 exist\u0103 o baz\u0103 material\u0103 a reflexelor condi\u021bionate, tez\u0103 sus\u021binut\u0103 de un savant de care nu auzise nimeni p\u00e2n\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi, unul \u00a0Pavlov.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 greu, dac\u0103 nu imposibil, s\u0103-\u021bi dai seama, atunci c\u00e2nd un eveniment are loc, de importan\u021ba ce o va c\u0103p\u0103ta odat\u0103 cu trecerea vremii, de rolul pe care-l va juca \u00een societate ori de locul care-l va ocupa \u00een propria-\u021bi biografie. Poate c\u0103 fiecare avem, \u00eenscris\u0103 \u00een propriul s\u0103u cod genetic, capacitatea de a da r\u0103spunsuri specifice, diferen\u021biate, la stimulii constr\u00e2ng\u0103tori ai realit\u0103\u021bii, mai ales \u00een momentele de real\u0103 cotitur\u0103, c\u00e2nd este necesar s\u0103 lu\u0103m hot\u0103r\u00e2ri cu adev\u0103rat importante. Poate c\u0103 fiecare avem, \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri, o \u201eor\u0103 astral\u0103\u201d, cum ar fi spus Stefan Zweig, prin care r\u0103spundem unor imperative categorice, acelea prin care ne \u0219i definim personalitatea, \u00een raport cu marile mistere ale existen\u021bei. \u0218i c\u0103t\u0103 vreme asemenea procese mentale ne sunt caracteristice, tensiunea desf\u0103\u0219ur\u0103rii lor poate umple de semnifica\u021bie inclusiv succesiunea de evenimente pe care \u00eencerc s\u0103 o evoc.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Aceasta c\u00e2t\u0103 vreme, \u00een toamna despre care am spus c\u0103 era senin\u0103, a anului 1966, \u00eenainte de a \u00eencepe primul curs din via\u021ba mea de student, dup\u0103 ce mi s-au perindat, prin minte, figurile c\u00e2torva dintre profesorii minuna\u021bi pe care i-am avut \u00eenainte, parc\u0103 \u00een urma unei str\u0103fulger\u0103ri inexplicabile, stranii, am luat hot\u0103r\u00e2rea de a provoca destinul. Este vorba de decizia, la care am ajuns brusc, f\u0103r\u0103 nici un fel de deliberare premerg\u0103toare, de a cere, printr-o peti\u021bie adresat\u0103 decanului de atunci al Facult\u0103\u021bii de Litere, profesorul Ion Vlad, transferarea mea, ca student, din grupa \u00een care urma s\u0103 aprofundez limba \u0219i cultura francez\u0103, \u00eentr-una din cele \u00een care urma s\u0103 se studieze limba \u0219i cultura italian\u0103. Conceput\u0103 febril, pe o foaie de h\u00e2rtie \u201eministerial\u0103\u201d, pe una din b\u0103ncile din curtea cl\u0103dirii de pe strada Horea, num\u0103rul 31, sediul de atunci \u0219i de azi al aceleia\u0219i cunoscute institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, suplica mea putea s\u0103 plac\u0103, dar \u0219i s\u0103 displac\u0103, \u00een acela\u0219i timp. Aceasta pentru c\u0103 principalul argument la care am apelat, cu oarecare ostenta\u021bie, \u00een acel text, pentru a-mi motiva demersul, dar \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama prea bine de ceea ce spun, era acela c\u0103 \u201efran\u021buze\u0219te \u0219tiam\u201d. Dup\u0103 care, cu o prevedere care pe vremea aceea nu m\u0103 caracteriza \u0219i pe care mi-o explic numai printr-un atavic sim\u021b al nuan\u021belor, l\u2011am a\u0219teptat tot acolo pe decan, viitorul meu profesor de teoria literaturii, care urma s\u0103 traverseze curtea, \u00een drum spre sala de curs, pentru a-i \u00eenm\u00e2na jalba tinereasc\u0103.<\/span><\/p>\n

De ce nu m\u0103 voi fi dus, cum ar fi fost normal, cu cererea mea la secretariat, pentru a i-o preda domnului Bota, \u201ecerberul\u201d bonom \u0219i neatent care le centraliza pe toate? De ce profesorul Ion Vlad, dup\u0103 ce s-a oprit, pre\u021b de un minut, s\u0103 m\u0103 asculte, cu o bun\u0103voin\u021b\u0103 care confirma, \u00een chip paradoxal, faima pe care \u0219i-o c\u00e2\u0219tigase printre studen\u021bi, mi-a aprobat-o pe loc, cu un z\u00e2mbet, pun\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 o duc imediat aceluia\u0219i secretar \u0219ef, spre executare? Ce tensiuni se vor fi acutizat atunci, la nivelul rela\u021biilor sociale, \u00eentre diversele \u201efac\u021biuni\u201d \u0219i \u201egrup\u0103ri\u201d oculte, care e de presupus c\u0103 se confruntau, pe culoarele puterii, \u00een via\u021ba lumii universitare, dac\u0103 entuziasmul, at\u00e2t de orgolios \u0219i de st\u00e2ngaci motivat, al unui t\u00e2n\u0103r necopt, l-a putut determina pe un om puternic, cum era \u0219i este \u0219i azi Ion Vlad, s\u0103-i rezolve cererea dintr-un condei? Spun \u201eatunci\u201d a\u0219a cum a\u0219 spune \u201eacum\u201d, pentru c\u0103 am convingerea c\u0103 lucrurile nu se schimb\u0103, \u00een ad\u00e2ncul lor, cu rapiditatea pe care o presupun politologii, dup\u0103 cum nu cred, nici n-am crezut vreodat\u0103 c\u0103, ast\u0103zi, din iadul de odinioar\u0103 vom fi p\u0103truns \u00een cine \u0219tie ce rai binecuv\u00e2ntat. \u00cen context, singurul lucru indiscutabil, pe care nu m\u0103 sfiesc s\u0103-l eviden\u021biez, r\u0103m\u00e2ne acela c\u0103, prin decizia sa, formulat\u0103 laconic, acum patruzeci \u0219i opt de ani, \u00een col\u021bul din dreapta sus al unei cereri scrise de m\u00e2n\u0103, pe h\u00e2rtie \u201eministerial\u0103\u201d, profesorul Ion Vlad mi-a schimbat via\u021ba, \u00eeng\u0103duindu-mi s\u0103 intru a\u0219a cum mi-am dorit \u00eentotdeauna, printr-o confrutare liber\u0103, f\u0103r\u0103 ranchiune \u0219i f\u0103r\u0103 compromisuri, \u00een contact cu marea cultur\u0103 european\u0103, cu valorile sale autentice. \u0218i, de\u0219i natura, propor\u021biile ori mandrele acestei confrunt\u0103ri nici nu le b\u0103nuiam pe acea vreme, pot spune azi, cu toat\u0103 siguran\u021ba, c\u0103 am ajuns s\u0103 cunosc \u0219i s\u0103 pre\u021buiesc aceste valori \u00een mare m\u0103sur\u0103 datorit\u0103 sufletului acestui om, gra\u021bie felului s\u0103u nepereche de a fi, de a g\u00e2ndi \u0219i de a ac\u021biona \u00een \u00eemprejur\u0103ri cum au fost aceea \u00een care a aprobat, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, cererea unui t\u00e2n\u0103r aflat la \u00eenceputul studiilor, cuprins\u0103 \u00eentr-un text ce putea fi considerat, la o adic\u0103, chiar insolent.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Dar mai este ceva. Pot fi consultate \u0219i azi, \u00een biblioteca familiei mele, dou\u0103 exemplare din acela\u0219i roman, \u201eStatornicia ra\u021biunii\u201d<\/em>, scris de un italian, Vasco Pratolini. Purt\u00e2nd, \u00een original, titlul \u201eLa costanza della ragione\u201d<\/em>, volumul a fost tradus de Florian Potra \u0219i a ap\u0103rut \u00een 1966, la Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103. \u00cen acela\u0219i an, despre con\u021binutul s\u0103u ne-a vorbit pe larg Ion Vlad, \u00een cadrul cursului de introducere \u00een teoria literaturii. Dintre cele dou\u0103 exemplare, unul \u00eemi apar\u021bine de la apari\u021bie \u0219i m-a \u00eenso\u021bit, de atunci \u00eencolo, prin toate casele \u00een care am locuit. Cel de al doilea a fost achizi\u021bionat de so\u021bia mea, \u00een acelea\u0219i \u00eemprejur\u0103ri \u0219i \u00een aceea\u0219i perioad\u0103, \u0219i a c\u0103l\u0103torit, \u00eempreun\u0103 cu primul, pe la acelea\u0219i adrese, dup\u0103 ce ne-am c\u0103s\u0103torit. \u00cempreun\u0103, am convingerea c\u0103 cele dou\u0103 exemplare vorbesc cu suficient\u0103 claritate nu numai despre o stare de fapt, ca suit\u0103 de evenimente din biografia unui om, ci \u0219i despre o stare de spirit, ap\u0103rut\u0103 \u00eentr-un complex de \u00eemprejur\u0103ri care face ca aceste no\u021biuni s\u0103 vorbeasc\u0103 nu numai una despre alta, ci \u0219i am\u00e2ndou\u0103 despre una \u0219i aceea\u0219i realitate. Este vorba de prestigiul indiscutabil de care s-a bucurat opera lui Ion Vlad printre studen\u021bii s\u0103i, \u00eentemeiat pe valoarea propriu-zis\u0103 a ideilor pe care le-a profesat \u0219i \u00een care ne-a inv\u0103\u021bat s\u0103 credem.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Literaritatea, ne spunea c\u00e2ndva Ion Vlad, este o realitate polimorfic\u0103, experien\u021ba cultiv\u0103rii ei excluz\u00e2nd solidariz\u0103rile motivate sociologic, care transform\u0103 ideea de grupare literar\u0103 \u00een aceea de grup de presiune. Nu am fost \u201eechinoxist\u201d, \u00een perioada studen\u021biei, pentru c\u0103 n-am crezut \u00een apari\u021bia \u0219i \u00een consolidarea unei solidarit\u0103\u021bi estetice, de doctrin\u0103, \u00een cadrul grupului care a format prima redac\u021bie. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, n-am v\u0103zut-o nici \u00een interiorul grupurilor care i-au urmat. Pentru aproape to\u021bi cei care au trecut pe acolo, revista a \u00eensemnat mai degrab\u0103 o scen\u0103, pe care tinerii \u201ede viitor\u201d de ieri \u0219i de azi \u0219i-au exersat talentul \u00een varii zone ale culturii, fiecare dup\u0103 specializarea pe care a ales-o. De aici \u0219i eclectismul ei c\u00e2t se poate de evident, de pagin\u0103 cultural\u0103 a unei publica\u021bii virtuale, cu profil incert, scris\u0103 de tineri \u00een aparen\u021b\u0103 pu\u0219i pe fapte mari, dar care semneaz\u0103 \u00een ea fie pentru c\u0103 se str\u0103duie s\u0103 accead\u0103, prin scris, \u00eentr-o zon\u0103 cultural\u0103 privilegiat\u0103, \u00een care se stabilesc gloriile literare, perimetru \u00een care st\u0103p\u00e2nesc \u201eculturnicii\u201d epocii, fie pur \u0219i simplu doresc s\u0103-\u0219i fac\u0103 loc \u00eentr-o zon\u0103 profesional\u0103 lini\u0219tit\u0103, de regul\u0103 prin promovarea unor concursuri c\u00e2t mai lesnicioase \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul superior.<\/em><\/strong><\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Dar, dac\u0103 e s\u0103 spunem adev\u0103rul gol-golu\u021b, pentru toat\u0103 lumea era limpede, de la bun \u00eenceput, c\u0103 apari\u021bia publica\u021biei de la Cluj nu a \u00eensemnat, nici pe departe, \u00eencununarea unor minunate ini\u021biative apar\u021bin\u00e2nd studen\u021bilor, m\u00e2na\u021bi de cele mai sfinte idealuri, ci consecin\u021ba unei decizii \u201ede partid \u0219i de stat\u201d, reviste similare fiind ini\u021biate de P.C.R. – \u00een perioada \u00een care a ap\u0103rut publica\u021bia de la Cluj – \u0219i \u00een alte centre universitare, la Bucure\u0219ti \u0219i la Ia\u0219i.<\/em><\/strong> Iar a hamletiza acum, a treia zi dup\u0103 scripturi, pe marginea respectivelor evenimente, aduc\u00e2nd aminte cui vrea s\u0103 asculte de variantele unor \u00eentitul\u0103ri tot at\u00e2t de echi, <\/em>nume iscodite, ni se spune, nu pentru a menaja timpanele suspicio\u0219ilor comanditari supraponderali, ci \u00een urma unor profunde \u0219i \u00eendelungate medita\u021bii anticomuniste, \u00een inten\u021bia de a demola din interior<\/em> bastioanele totalitarismului, r\u0103m\u00e2ne un mod de a te justifica de tot hazul. Un mod de a proceda tot at\u00e2t de amuzant ca \u0219i intransigen\u021ba cu care un t\u00e2n\u0103r poet de odinioar\u0103, ajuns cenzor, a decis s\u0103 reac\u021bioneze \u00een fa\u021ba periculozit\u0103\u021bii politice a propriilor produc\u021bii lirice, care urmau s\u0103 apar\u0103 \u00een revist\u0103, motiv pentru care s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le cenzureze, spre disperarea colegilor, nevoi\u021bi s\u0103 \u00eencropeasc\u0103, pentru num\u0103rul \u00een cauz\u0103, o noua pagin\u0103 de poezie.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, spunea Ion Vlad, ideologizarea r\u0103m\u00e2ne periculoas\u0103 chiar \u0219i \u00een interiorul tendin\u021bei de structurare direc\u021bionat\u0103 a planului expresivit\u0103\u021bii, orice re\u021bet\u0103 accentu\u00e2nd, sub acest aspect, pericolul \u0219abloniz\u0103rii. Cum nu se poate scrie literatur\u0103 \u00een regim comandat, ori \u201ecu voie de la poli\u021bie\u201d, spunea, prin 1966-1967, Ion Vlad, nu se poate fabrica literatur\u0103 nici apel\u00e2nd la re\u021bete, oricare ar fi acestea \u0219i oric\u00e2t de savant\u0103 le-ar fi originea ori scopul pentru care au fost concepute. De aceea, \u00een s\u00e2nul unui curent, rar se vor g\u0103si texte cu adev\u0103rat inspirate, care s\u0103-i ilustreze specificitatea. De unde \u0219i ideea c\u0103 orice defini\u021bie literar\u0103 reprezint\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o abstractizare amendabil\u0103. Ceea ce face, am ad\u0103uga imediat, ca adev\u0103rata literatur\u0103 s\u0103 fie, a\u0219a cum am mai spus \u0219i \u00een alt\u0103 parte, numai un fel de iarb\u0103 rea, care cre\u0219te cine \u0219tie pe unde, pe sub poduri ori \u00een apropierea acareturilor indicibile pe care le evoc\u0103, \u00een poezia sa, Emil Brumaru. Iar, \u00een cazul \u00een care nu e o plant\u0103, adic\u0103 un fel de urzic\u0103 vindec\u0103toare, seam\u0103n\u0103 cu o s\u0103lb\u0103ticiune greu de prins \u0219i de descris, deci cu at\u00e2t mai greu de clasificat, pentru c\u0103 nu se ofer\u0103 niciodat\u0103 vederii \u00een \u00eentregime, pentru c\u0103 te ademene\u0219te, te minte \u0219i se ascunde de g\u00e2ndurile tale \u00een cea\u021ba subcon\u0219tientului, \u00een cazul \u00een care nu se impune prin masivitate \u0219i prin simetrie, obtur\u00e2nd orizontul percep\u021biei asemenea unui elefant african, sufoc\u00e2ndu-te prin musculatura sa amenin\u021b\u0103toare, vie \u0219i \u0219erpuitoare, pe de o parte, dar friabil\u0103 \u0219i instabil\u0103, pe de alta, ca un banc de nisip<\/em><\/strong>.<\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/p>\n

Pu\u021bine sunt lucrurile pe care, \u00een via\u021b\u0103, a trebuit s\u0103 le adaug la cele pe care ni le-a dezv\u0103luit Ion Vlad, \u00een cursurile sale magistrale despre structura imaginarului artistic, realitate care, pentru el, ca \u0219i pentru mine, de altfel, r\u0103m\u00e2ne o revela\u021bie fascinant\u0103 \u0219i miraculoas\u0103, de sine st\u0103t\u0103toare. Regret \u00een aceast\u0103 clip\u0103 faptul c\u0103, p\u00e2n\u0103 acum, nu m-am preocupat \u00een m\u0103sur\u0103 suficient\u0103 cu deslu\u0219irea semnifica\u021biilor ascunse ale informa\u021biilor pe care le-am primit pe aceast\u0103 cale, a cursurilor universitare, at\u00e2t de demult. Fie c\u0103 poate p\u0103rea o exagerare sau nu, cred c\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, Ion Vlad ne-a pus, \u00een anii \u00een care zbirii intransigen\u021bei de partid vegheau \u201ecu asinuitate\u201d la respectarea principiilor luptei de clas\u0103, \u00een fa\u021ba singurei viziuni neoplatonice asupra structurii fenomenului artistic care a fost z\u0103mislit\u0103, \u00een \u021bara noastr\u0103, dup\u0103 ultimul r\u0103zboi mondial, \u00eentr-o perioad\u0103 extrem de tumultuoas\u0103, punct de vedere asupra expresivit\u0103\u021bii care a fost propov\u0103duit, zi de zi, la nivel universitar, chiar de sub nasul dictaturii.<\/span><\/p>\n

C\u00e2t despre cuibul de viespi \u00een care am intrat, ca \u201ealbin\u0103\u201d \u00een stupul italieni\u0219tilor clujeni, acela din care am ie\u0219it, ca \u201ematc\u0103\u201d pentru un alt stup, peste numai c\u00e2\u021biva ani, tot ceea ce pot spune acum, la spartul t\u00e2rgului, este c\u0103 tot ce am p\u0103timit atunci reprezint\u0103 un mod \u00een care mi-am expiat p\u0103catele. E vorba de cele f\u0103cute, atunci \u0219i mai t\u00e2rziu, dar \u0219i de cele nef\u0103cute \u00eentr-o perioada din via\u021b\u0103 c\u00e2nd m-am izbit pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 de structura de ad\u00e2ncime a provincialismului, ca \u0219i de aceea a clientelismului cultural ardelenesc, a\u0219a cum \u00a0\u00a0le-a l\u0103sat Dumnezeu s\u0103 apar\u0103 \u0219i s\u0103 se consolideze, pe parcursul istoriei. Realit\u0103\u021bi extrem de complexe \u0219i de periculoase fiecare, pentru c\u0103 sunt marcate de o suit\u0103 multipl\u0103 de veleitarisme \u0219i de o demagogie cotropitoare, a c\u0103ror structurare protejeaz\u0103 periculozit\u0103\u021bi tot at\u00e2t de nea\u0219teptate \u0219i de nocive, cu prec\u0103dere \u00een savantul dans al rela\u021biilor dintre indivizi \u0219i zonele de putere, dintre centru \u0219i periferie, veninoase \u0219i \u00een cadrul raporturilor dintre dasc\u0103li \u0219i elevi.<\/em><\/strong> Ion Vlad nu ne-a vorbit niciodat\u0103, fie \u0219i cu un rest de \u00eenfl\u0103c\u0103rare, despre vitalismul exuberant al tinere\u021bii, ca v\u00e2rst\u0103 suprem\u0103, nici despre for\u021ba cotropitoare a acestei st\u0103ri de spirit, at\u00e2t de pregnant ilustrat\u0103 de lirica lui D\u02c8Annunzio, pe care am studiat-o la seminar. Tot a\u0219a, el nu ne-a vorbit nici despre vila pe care Benito Mussollini i-a d\u0103ruit-o marelui poet \u0219i nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 entuziasm\u00e2ndu-se \u00een fa\u021ba radioului, \u00een vreme ce asculta c\u00e2ntece comuniste, fran\u021buze\u0219ti ori italiene\u0219ti, cele care invadaser\u0103, dup\u0103 r\u0103zboi, auditivul. Dar l-am v\u0103zut \u0219i l-am auzit, \u00een 1966, vorbind cu c\u0103ldur\u0103 despre un roman abia ap\u0103rut, scris de contemporanul Vasco Pratolini – intitulat, \u00een variant\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, \u201eStatornicia ra\u021biunii\u201d,<\/em> folosindu-se o sintagm\u0103 denominativ\u0103 ce reproduce fidel semnifica\u021bia numelui original \u2013 \u201eLa costanza della ragione\u201d<\/em>, oper\u0103 literar\u0103 ce se g\u0103se\u0219te \u00een biblioteca familiei mele, \u00een dublu exemplar, de aproape o jum\u0103tate de veac.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ca om de carte, \u00een m\u0103sura \u00een care sunt a\u0219a ceva, fac parte din prima genera\u021bie care a fost numit\u0103 \u201ea Echinoxului\u201d, <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":339,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[30],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2014\/04\/ion_istrate.png","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-bZ","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/743"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=743"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/743\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":744,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/743\/revisions\/744"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/339"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=743"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}