{"id":419,"date":"2014-04-16T17:09:54","date_gmt":"2014-04-16T17:09:54","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=419"},"modified":"2014-04-16T17:10:18","modified_gmt":"2014-04-16T17:10:18","slug":"419","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/419\/","title":{"rendered":"O rom\u00e2nc\u0103 la MoMA"},"content":{"rendered":"

Cel mai mare muzeu de art\u0103 modern\u0103 din lume, Moma, ne face o mare surpriz\u0103 cu expozi\u021bia Ileana Sonnabend: Ambasador for the New. Ileana Sonnabend s-a n\u0103scut \u00een Rom\u00e2nia, la Bucure\u0219ti, \u00een 1914, av\u00e2nd tat\u0103 evreu, Mihail Shapira, mare om de afaceri, consilier al regelui Carol al \u00ceI-lea, \u0219i mam\u0103 vienez\u0103. Povestea ei e fascinant\u0103, ca a tuturor personalit\u0103\u021bilor care au f\u0103cut ca Bucure\u0219tii interbelici s\u0103 se numeasc\u0103 Micul Paris. O politic\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 la Bucure\u0219ti, implicit la TVR, m-ar fi determinat s\u0103 propun un serial ca o Coloan\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it despre aceast\u0103 epoc\u0103 m\u0103rea\u021b\u0103 a Rom\u00e2niei, s\u0103 vad\u0103 \u0219i rom\u00e2nii de azi, \u0219i lumea \u00eentreag\u0103 icoana adev\u0103rat\u0103 a \u021b\u0103rii. Familia Sonnabend este un exemplu de felul cum s-a creat o re\u021bea cultural\u0103 interna\u021bional\u0103, cum s-au n\u0103scut marile pun\u021bi \u00eentre Bucure\u0219ti, Paris \u0219i New York, a\u0219a cum am ar\u0103tat \u0219i \u00een cazul lui Romany Marie, faimoasa moldoveanc\u0103, av\u00e2nd tot s\u00e2nge evreiesc, care a creat la New York, la \u00eenceputul secolului 20, cea mai senza\u021bional\u0103 mi\u0219care de idei, la care au luat parte toate spiritele de elit\u0103 ale Americii \u0219i ale lumii, inclusiv Br\u00e2ncu\u0219i. Aceste dou\u0103 familii constituie un suport extraordnar pentru a sus\u021bine o continuitate iconic\u0103, av\u00e2nd r\u0103d\u0103cini rom\u00e2ne\u0219ti.<\/span><\/p>\n

\u00cen povestea Ilenei trebuie din capul locului s\u0103-l includem pe pictorul american de origine rus\u0103 John D. Graham (al doilea tat\u0103 al Ilenei), care a fost mentorul unor arti\u0219ti ca Jackson Pollock, Willem de Kooning \u0219i Arshile Gorky, repere ale artei americane \u0219i mondiale. Graham a devenit \u0219i mentorul Ilenei, pe care a introdus-o \u00een anii a\u0080\u009950 \u00een America, unde, printre primii arti\u0219ti promova\u021bi, s-au aflat Jean Dubuffet \u0219i Mark Rothko, arti\u0219ti care au recunoscut nu o dat\u0103 autoritatea de pionier a lui Br\u00e2ncu\u0219i. Dup\u0103 deschiderea galeriei c\u0103rei \u00eei poart\u0103 numele, \u00eent\u00e2i la Paris, apoi la New York, Ileana a promovat numai arti\u0219ti de rezonan\u021b\u0103, ca Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Vito Acconci \u0219i p\u00e2n\u0103 la George Baselitz. Prin Ileana, deci, se poate configura o epoc\u0103, un destin, o \u00eentreag\u0103 istorie, implic\u00e2nd toate marile valori ale artei americane.<\/span><\/p>\n

Marea \u00eentrebare r\u0103m\u00e2ne de ce Ileana l-a exclus din preocup\u0103rile sale pe cel mai teribil artist al secolului 20, pe cel care nu a l\u0103sat \u00een epoc\u0103, \u00een lumea artei americane, pe nimeni indiferent. \u0218i nu cred c\u0103 este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 americanii de la Moma, curatori experimenta\u021bi, printre care se afl\u0103 \u0219i o rom\u00e2nc\u0103, au f\u0103cut din Ileana o ambasadoare a Noului, uit\u00e2ndu-l compet pe Br\u00e2ncu\u0219i, despre care s-a spus acela\u0219i lucru, \u00eenc\u0103 de acum o sut\u0103 de ani! M\u0103car rom\u00e2nca noastr\u0103, pe nume Roxana Marcoci, ar fi trebuit s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia, s\u0103 existe pe undeva aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 sau lips\u0103 de leg\u0103tur\u0103 (fapt semnificativ!) \u00eentre Ileana \u0219i Costache.<\/span><\/p>\n

Am v\u0103zut expozi\u021bia de la Moma, e o impresionant\u0103 dona\u021bie a familiei Sonnabed, unde defileaz\u0103 lucr\u0103ri a peste 40 de arti\u0219ti, dar \u201eambasadoarea Noului\u201d a trecut pe l\u00e2ng\u0103 Br\u00e2ncu\u0219i, nu a avut \u00een colec\u021bia ei nici o lucrare a maestrului gorjean. Lucru firesc, am zice, dac\u0103 vedem colec\u021bia ei de la Moma, axat\u0103 numai\u00a0pe pop art \u0219i alte modernisme, totul \u00een sfera experimentului, la limita kitsch-ului, dac\u0103 e s\u0103 ne g\u00e2ndim la lucr\u0103ri semnate de Claes Oldenburg, cu celebrele lui \u201etartine\u201d butaforice, sau la Robert Rauschenberg, cu a sa lucrare de reper Canyon (1959), m\u00e2ndria colectionarei, lucrare expus\u0103 la deschiderea galeriei, aflat\u0103 \u0219i aici, la Moma, \u00een prim-plan. E un colaj, un vultur \u00eemp\u0103iat prins de panoul de lemn al lucr\u0103rii, pe care artistul a aruncat vopsele, dar \u0219i o bucat\u0103 de tabl\u0103. Rauschenberg e renumit ca pictor de colaj, ce experimenteaz\u0103 noi materiale, ca tabla, dar cu mult \u00eenaintea lui a pictat pe tabl\u0103, imagini mistice, valoroasa artist\u0103 rom\u00e2nc\u0103 Magdalena R\u0103dulescu, admirat\u0103 \u0219i de Br\u00e2ncu\u0219i, c\u00e2nd i-a vizitat atelierul la Paris \u00eempreun\u0103 cu Modogliani \u0219i cu Massimo Campigli, so\u021bul ei nazist. Este foarte mult, enorm, de lucrat \u00een aceast\u0103 direc\u021bie, de recunoa\u0219tere a primatului rom\u00e2nesc \u00een istoria artei, fiindc\u0103 este foarte greu s\u0103 te lup\u021bi singur, doar cu opera, cu un \u00eentreg sistem de rela\u021bii.\u00a0<\/span><\/p>\n

The Sonnabend Gallery s-a deschis la Paris \u00een 1962, iar la New York, \u00een Soho, pe West Boradway, \u00een 1971, ca \u00een 1990 s\u0103 se mute \u00een Chelsea, continu\u00e2ndu-\u0219i activitatea \u0219i dup\u0103 ce Ileana a murit \u00een 2007, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o avere impresionant\u0103. <\/span><\/p>\n

Ileana este considerat\u0103 ambasadoare a \u201econceptual and minimalism art\u201d. Dar \u0219i a curentului \u201eabstract expressionist\u201d. Atunci Br\u00e2ncu\u0219i ce fel de ambasador e? O colec\u021bie despre minimalism f\u0103r\u0103 Br\u00e2ncu\u0219i e un fapt dubios! Tr\u0103deaz\u0103 o anumit\u0103 superficialitate. Nu avem nici o explica\u021bie. Br\u00e2ncu\u0219i a creat un curent \u00een arta american\u0103, legat tocmai de minimalism \u0219i recunoa\u0219terea acestui lucru a fost unanim\u0103 din partea marilor arti\u0219ti ai Americii, de la un Carl Andre la Dan Flavin. \u0218i e suficient s\u0103 urc\u0103m treptele la etajul 5 al Muzeului, unde se afl\u0103 sala dedicat\u0103 lui Br\u00e2ncu\u0219i. Diferen\u021ba dintre colec\u021bia Ilenei \u0219i Br\u00e2ncu\u0219i e ca \u00eentre butaforie \u0219i marmur\u0103, ca \u00eentre p\u0103pu\u0219ile ei de teracot\u0103, ni\u0219te kitsch-uri care n-au avut nici un viitor, \u0219i piatra de r\u0103u \u00een care a cioplit gorjanul nostru.\u00a0<\/span><\/p>\n

Sigur, Ileana e sensibil\u0103 la moda timpului, la apari\u021bia noilor forme, cum ar fi instala\u021bia sau proiec\u021biile, fiind proiectat \u0219i filmul lui Acconci de la edi\u021bia inaugural\u0103. Dar dintr-un exces de zel, ca un fel de plec\u0103ciune pentru dona\u021bia sa, Moma \u00eei face Ilenei o reclam\u0103 nepotrivit\u0103, dezinform\u00e2nd opinia public\u0103, pe cei care vin la expozi\u021bie s\u0103 \u00eenve\u021be istoria artei. Desigur, americanii \u00eei recunosc merite indiscutabile, cum ar fi faptul c\u0103 Ileana, prin munca ei, a contribuit la introducerea artei pop americane \u0219i a minimalismului \u00een Europa, precum \u0219i a curentului italian Arte Povera (ea a avut o galerie \u0219i la Vene\u021bia) \u00een Statele Unite. De asemenea, aici, la New York, a promovat arti\u0219ti ca Jasper Johns, Robert Morris, Bernd \u0219i Hillda Becher, cuplul nonconformist Gilbert & George, Willem de Kooning, Bruce Nauman, Sol LeWitt, Joseph Beuys, iar mai nou, printre al\u021bii, pe Jeff Koons, Rona Pondick, Candida H\u00f6fer, Elger Esser sau Clifford Ross.<\/span><\/p>\n

\u00cen sine, operele acestor arti\u0219ti, cu rare excep\u021bii, nu au nici o valoare, dar \u00eempreun\u0103 constituie un fenomen, care a dus la dezvoltarea c\u0103ut\u0103rilor ini\u021biale, a\u0219a cum putem observa la alt etaj al muzeului, unde exist\u0103 sec\u021biunea Painting & Sculpture II, iar arti\u0219tii promova\u021bi de Ileana se afl\u0103 \u0219i aici cu alte lucr\u0103ri ulterioare. Ba Jasper Johns se bucur\u0103 de o expozi\u021bie de sine st\u0103t\u0103toare, Regrets. Ini\u021bial, ei au fost descoperi\u021bi \u0219i promova\u021bi de Ileana Sonnabend. <\/span>
\n Expozi\u021bia de la Moma cuprinde lucr\u0103\u0083ri de muzeu, semnate de arti\u0219ti renumi\u021bi, printre care Rauschenberg, Jasper Johns, Andy Warhol, Robert Morris, Mario Merz, Vito Acconci, Mel Bochner, John Baldessari sau Jeff Koons. Expozi\u021bia se constituie \u00eentr-un fel de arhiv\u0103, cu mostre dintr-o faz\u0103 total dep\u0103\u0219it\u0103 a artei moderne, o imagine neiert\u0103toare a timpului, dezv\u0103luind o capacitate special\u0103 de aplicare la efemeride, salut\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp gustul acestei colec\u021bionare \u0219i angajamentul ei de promovare a artei inovatoare pentru public. Ileana Sonnabend a fost un reper \u00een mi\u0219carea noului, a fost iubit\u0103 de arti\u0219ti, dovad\u0103 multe tablouri \u00een care ea apare, cum este \u0219i portretul pe care i l-a f\u0103cut Andy Warhol \u00een 1973. \u0218i este plasat la intrarea \u00een expozi\u021bie.<\/span><\/p>\n

P\u0103cat, repet, c\u0103 ea nu s-a \u00eent\u00e2lnit cu adev\u0103ratul reprezentat al Noului \u00een arta lumii, p\u0103cat c\u0103 \u00een acest fel nu \u0219i-a amintit unde s-a n\u0103scut \u0219i nu a f\u0103cut nimic pentru Rom\u00e2nia. Este cazul multor arti\u0219ti evrei care au pornit de jos, din Rom\u00e2nia, dar nu au mai vrut s\u0103 aud\u0103 de ob\u00e2r\u0219ii, de\u0219i sunt \u0219i fapte notabile care ne contrazic. S\u0103 lu\u0103m partea bun\u0103 a acestui fenomen semnificativ, cu r\u0103d\u0103cini \u00een avangarda rom\u00e2neasc\u0103 interbelic\u0103.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel mai mare muzeu de art\u0103 modern\u0103 din lume, Moma, ne face o mare surpriz\u0103 cu expozi\u021bia Ileana Sonnabend: Ambasador for the <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":421,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[29],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2014\/04\/sonnabend.png","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s4rsGx-419","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/419"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=419"}],"version-history":[{"count":2,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/419\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":423,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/419\/revisions\/423"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/421"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=419"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}