{"id":407,"date":"2014-04-13T16:07:23","date_gmt":"2014-04-13T16:07:23","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=407"},"modified":"2014-04-13T16:07:35","modified_gmt":"2014-04-13T16:07:35","slug":"arta-influentelor","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/arta-influentelor\/","title":{"rendered":"Arta influen\u021belor"},"content":{"rendered":"<p><span style=\"color: #000000;\">Un caz semnificativ pentru tendin\u021ba imitatoare a artei americane este expozi\u021bia dedicat\u0103 lui Leon Kelly (1901-1982) de Francis Nauman Gallery, de pe 57 St., \u00een care, al\u0103turi de o serie de opere avangardiste din colec\u021bia lui Nauman, se etaleaz\u0103 tablourile suprarealiste ale lui Leon Kelly. Dac\u0103 istoria artei este o istorie a influen\u021belor &#8211; un artist \u00eel influen\u021beaz\u0103 pe altul, o \u0219coal\u0103 pe alta -, americanii, a\u0219a cum am ar\u0103tat nu o dat\u0103, nu au nici un complex fa\u021b\u0103 de modelele clasice. Ei le imit\u0103, uneori tran\u0219ant, a\u0219a cum face Cindy Sherman, de pild\u0103, ale c\u0103rei portrete amintesc, deliberat, de unele tablouri de Rembrandt sau Vermeer. De altfel, to\u021bi arti\u0219tii moderni, \u00een frunte cu Picasso, au creat tablouri \u201edup\u0103\u201d, \u201eafter Cranach\u201d, de pild\u0103. Nu exist\u0103 artist s\u0103 nu fi semnat o lucrare \u201edup\u0103\u201d. Istoria artei este saturat\u0103, e foarte dificil s\u0103 mai fii original. Acest fapt a ajuns apanajul exclusiv al geniilor. De aceea, exist\u0103 aceast\u0103 tendin\u021b\u0103, s-o numim, \u201eafter\u201d.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">\u00cen cazul lui Leon Kelly, actul imita\u021biei este \u0219i mai flagrant. El a studiat o vreme la Paris, \u00een anii 1925-1930, cei mai spectaculo\u0219i \u0219i roditori ani ai avangardei, ai suprarealismului, iar influen\u021ba a fost cov\u00e2r\u0219itoare. C\u00e2nd a revenit la Philadelphia natal\u0103, a introdus \u00een America arta v\u0103zut\u0103 \u0219i studiat\u0103 la Paris. Tablourile expuse de Nauman scot \u00een eviden\u021b\u0103 aceste foarte evidente influen\u021be. Un tablou mare, aflat \u00een centrul unei s\u0103li, este o variant\u0103 a celebrului Guernica a lui Picasso. Al\u0103turi e o p\u00e2nz\u0103 \u00een stil Salvador Dali. Pe un \u00eentreg perete vedem forme care \u00eel amintesc pe Fernand LA\u00a9ger. Cubistii, fauvistii, abstractionistii au l\u0103sat urme \u00een opera lui Kelly.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">Dar pe mine, ceea ce m-a izbit chiar de la prima vedere, a fost asem\u0103narea flagranda cu arta lui Jules Perahim. Multe tablouri imit\u0103 maniera de a picta a pictorului rom\u00e2n, a c\u0103rui glorie a fost atins\u0103 la Paris, unde s-a impus prin personaje suprarealiste, fantasmagorice, combina\u021bii zooforme, \u00een special de oameni \u0219i reptile, cu efecte de automatisme mecanice. Dar ceea ce la pictorul rom\u00e2n este foarte bine conturat \u0219i definit, plin de substan\u021b\u0103 \u0219i culoare, la Kelly e difuz, vag, inconsistent, spectral, neterminat. E ca \u00een paralela Kandinsky a\u0080\u0093 Arshile Gorky. Fa\u021b\u0103 de pregnan\u021ba tablourilor lui Perahim, la concuren\u021b\u0103 cu cele ale lui Dali, imaginile lui Leon Kelly par ni\u0219te copii, de\u0219i el a vrut s\u0103 ne arate for\u021ba unor performan\u021be f\u0103r\u0103 egal. Poate \u00een Philadelphia erau percepute ca nout\u0103\u021bi, dar la Paris erau opera altor creatori de geniu. Unele imagini amintesc \u0219i de Marele Transparent al lui Jacques Harold. Dac\u0103 \u00eel mai ad\u0103ug\u0103m \u0219i pe Victor Brauner, avem triada suprareali\u0219tilor rom\u00e2ni, un reper pentru acest curent al artei.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">Francis Nauman realizeaz\u0103, c\u0103 de obicei, expozi\u021bii aparte. O expozi\u021bie dedicat\u0103 triadei despre care am amintit, ar arunca tot New York-ul artistic \u00een aer. Sau dac\u0103 l-ar impune pe Noul Br\u00e2ncu\u0219i, prin operele de studen\u021bie, necunoscute \u00een America! Am discutat cu Nauman. El este deschis spre aceste idei. Pe fondul general al instala\u021biilor de tot felul \u0219i al expozi\u021biilor foto, dominante, galeria sa vine cu art\u0103 autentic\u0103, prezint\u0103 ceea ce ar trebui s\u0103 fie baza artei dintotdeauna, desenul, culoarea, forma. Iat\u0103 de ce, a\u0219a cum anul trecut ne-a revelat un desenator de excep\u021bie, Rafael Leonardo Black, \u0219i acum ne propune un artist mai pu\u021bin cunoscut, care nu a fost recunoscut pe c\u00e2t merita de critici. El chiar spune \u00een catalogul expozi\u021biei: \u201eThe goal of the present exhibition is to help correct that error of history, for Kellya\u0080\u0099s extraordinary skills as a draftsman put to the service of Surealism are in themselves sufficient secure the honored place in the history of twentieth-century art that the artist well deserves\u201d \/ Scopul prezentei expozi\u021bii este de a corecta aceast\u0103 eroare a istoriei, c\u0103ci abilit\u0103\u021bile extraordinare ale lui Kelly ca desenator puse \u00een serviciul Surrealismului sunt \u00een sine suficiente pentru a-i asigura un loc de cinste \u00een istoria artei secolului al XX-lea, pe care artistul \u00eel bine merit\u0103.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">\u00cen celelate mici s\u0103li, galeria prezint\u0103 alte lucr\u0103ri semnate de arti\u0219ti ai avangardei. Vedem tablouri de Man Ray, Marcel Duchamp, Beatrice Wood, o prezen\u021b\u0103 a lui Walter Pach, care l-a lansat pe Br\u00e2ncu\u0219i la Armory Show, iar tablourile lui Leon Kelly prelungesc aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103 etern\u0103 a artei. Expozi\u021bia marcheaz\u0103 o restituire a unui mare desenator. De altfel, Nauman, \u00een catalogul expozi\u021biei, l-a \u0219i numit pe Leon Kelly \u201eDraftsman Extaordinaire\u201d \/ Desenator extraordinar.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">Kelly s-a f\u0103cut remarcat \u00eenc\u0103 din 1940, c\u00e2nd a expus la Julien Levy Gallery, tot de pe 57 Street, al\u0103turi de Salvador Dali, Arshile Gorky, Yves Tanguy, Roberto Matta, Max Ernst, Joseph Cornell \u0219i Marcel Duchamp. Nauman crede c\u0103 Leon Kelly a avut de mic copil aceast\u0103 extraordinar\u0103 abilitate de a imita. La 14 ani, el \u00eei copia cu u\u0219urin\u021b\u0103 pe vechii Mae\u0219tri ai picturii. La \u0219coal\u0103 \u00ee\u0219i uimea colegii \u0219i profesorii, realiz\u00e2nd desene care deveneau material didactic. Mai apoi, \u0219i-a demonstrat talentul fix\u00e2ndu-\u0219i inspira\u021bia pe cubism \u0219i mai ales av\u00e2nd dou\u0103 repere clare: Cezanne \u0219i Picasso. A avut tot felul de faze, c\u00e2nd picta \u00een maniera lui Leonardo sau Michelangelo. Sigur, dec\u00e2t s\u0103 faci kitsch-uri \u201eoriginale\u201d, mai bine te lup\u021bi cu titanii. Iar desenele lui Kelly \u00een stil michelangelesc sunt formidabile. Trebuie s\u0103 mai \u0219tim c\u0103 Leon Kelly avea un crez: \u201eThe happiness of others is a great joy to me\u201d \/ Fericirea altora este o mare bucurie pentru mine.\u00a0Sigur, s\u0103 aduci bucurie oamenilor este un \u021bel nobil. Poate supremul \u021bel al artei, cum credea \u0219i Br\u00e2ncu\u0219i. \u0218i e mai mult c\u0103 sigur c\u0103 oamenii se bucur\u0103 dac\u0103 le aduci imagini \u00een care s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, imagini ale Vechilor \u0219i Noilor Mae\u0219tri, care au d\u0103ruit lumii o bucurie nesecat\u0103.<\/span><\/p>\n<p><span style=\"color: #000000;\">\u00a0<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un caz semnificativ pentru tendin\u021ba imitatoare a artei americane este expozi\u021bia dedicat\u0103 lui Leon Kelly (1901-1982) de Francis Nauman Gallery, de pe <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[29],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-6z","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/407"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=407"}],"version-history":[{"count":2,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/407\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":410,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/407\/revisions\/410"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=407"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}