{"id":338,"date":"2014-04-01T19:46:52","date_gmt":"2014-04-01T19:46:52","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=338"},"modified":"2014-04-01T20:45:35","modified_gmt":"2014-04-01T20:45:35","slug":"epoca-libertatilor-neproductive","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/epoca-libertatilor-neproductive\/","title":{"rendered":"Epoca libert\u0103\u021bilor neproductive"},"content":{"rendered":"

A existat, \u00een Occidentul care \u00ee\u0219i dezvoltase de timpuriu institu\u021biile menite s\u0103 sus\u021bin\u0103 via\u021ba literar\u0103, o vreme c\u00e2nd marile romane despre care se \u00eenva\u021b\u0103 ast\u0103zi \u00een \u0219coli se tip\u0103reau \u00eent\u00e2i \u00een foiletonul unor ziare, \u00een seriale care le cre\u0219teau acestora din urm\u0103 tirajul. Ele creau audien\u021b\u0103 \u0219i pentru tip\u0103rirea fragmentelor reunite \u00een volum,\u00a0 \u00eemprejurare favorabil\u0103 comer\u021bului de carte. S\u0103 ne amintim de Balzac, cel plin de datorii, gras \u0219i mereu \u00eendr\u0103gostit, pentru care scrierea unor capodopere a \u00eensemnat adesea \u0219i rezolvarea unor dificult\u0103\u021bi financiare greu de dep\u0103\u0219it. S\u0103 ne g\u00e2ndim la Dickens, cel care, p\u00e2n\u0103 s\u0103-\u0219i publice \u00een volum romanele care l-au f\u0103cut celebru, le-a tip\u0103rit \u00een serial, cre\u00e2nd un curent de opinie care a dus, \u00een Anglia contemporan\u0103 lui, la \u00eenchiderea \u00eenchisorilor pentru datornici \u0219i la \u00eenfiin\u021barea primelor orfelinate adev\u0103rate. Nu e de neluat \u00een seam\u0103 nici impactul pe care al\u021bi scriitori, mai mult sau mai pu\u021bin importan\u021bi, \u00a0\u00a0l-au avut asupra lumii \u00een care au tr\u0103it, foarte des marii prozatori recrut\u00e2ndu-se dintre ziari\u0219tii de succes, autori de reportaje, de c\u0103r\u021bi de c\u0103l\u0103torie, \u00een general de texte receptate de un public care-\u0219i descoperise progresiv gustul\u00a0 pentru ele.<\/span><\/p>\n

Ne referim, evident, la secolul al XIX-lea \u0219i, par\u021bial, la secolul XX, pentru c\u0103, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la G\u00f3ngora \u0219i la Soledad primera,<\/i> ori la Adone<\/i>, poemul epic al lui Gianbattista Marino, ne va \u00eenghe\u021ba sufletul onctuozitatea premonitorie a dedica\u021biilor premerg\u0103toare textului tip\u0103rit, \u00eentotdeauna \u00eenso\u021bit de acordul Sfintei Inchizi\u021bii, care evoc\u0103 mai degrab\u0103 vremea comunismului victorios dec\u00e2t o epoc\u0103 de \u00eenflorire liberal\u0103 a artelor \u0219i a culturii. Dar s\u0103-i l\u0103s\u0103m pe occidentali cu mecenatismul lor \u0219i cu meandrele sale istorice \u0219i s\u0103 ne \u00eentoarcem la Jurnalul <\/i>lui Rebreanu, pe care mul\u021bi l-au b\u0103nuit plin de informa\u021bii-bomb\u0103 despre lumea \u00een care a fost scris \u0219i care s-a dovedit, \u00een realitate, mult mai cuminte \u0219i mai \u00a0prozaic. Aceasta c\u00e2t\u0103 vreme, \u00een el, scriitorul \u0219i-a notat tirajele pentru care a primit bani \u0219i mai ales ce a f\u0103cut cu ei, pentru a-\u0219i \u00eentre\u021bine automobilul, pentru a-\u0219i organiza mo\u0219ia de la Valea Mare ori pentru a-\u0219i ajuta fiica, pe Puia, \u00een vremea \u00een care aceasta se afla la Paris. Am putea spune, pe cale de consecin\u021b\u0103, c\u0103, m\u0103car pentru unii dintre scriitorii rom\u00e2ni, a\u0219a a fost \u0219i la noi \u00een perioada interbelic\u0103<\/i>, adic\u0103 la fel ca \u00een Occidentul contemporan,<\/i> c\u00e2t\u0103 vreme creatorii s-au afirmat \u0219i au evoluat \u00eentr-o lume care i-a ales \u0219i i-a validat \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu valoarea de \u00eentrebuin\u021bare a bunurilor pe care le-au produs, chiar dac\u0103 ele erau de natur\u0103 spiritual\u0103. Numai c\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103 n-a durat mult, fiind \u00eenlocuit\u0103 dup\u0103 Cel de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, de regimul comunist, \u00een care am \u0219i tr\u0103it \u0219i noi, \u00een prima \u0219i cea mai important\u0103 parte a existen\u021bei noastre. De bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 nici p\u00e2n\u0103 atunci, adic\u0103 \u00een celelalte perioade istorice, calitatea literar\u0103 adev\u0103rat\u0103, autentic\u0103, n-a fost validat\u0103 exclusiv prin valoarea de \u00eentrebuin\u021bare a scrierilor lansate, ca obiecte culturale, \u00eentr-un anumit interval de timp, pentru c\u0103, altfel, l-am reciti ast\u0103zi pe Maurice Dekobra, nu pe Marcel Proust. Dar unele elemente apar\u021bin\u00e2nd conjuncturii istorice, despre care se vorbe\u0219te ast\u0103zi extrem de pu\u021bin, reprezentau, evident, \u00a0puncte de reper autentice ale vie\u021bii culturale, \u00eentre care pe primul loc am a\u0219eza \u0219i azi nevoia de public, de receptare, f\u0103ra de care fenomenul artistic nu are nici un fel de \u00een\u021beles. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 teatrul \u00een holul c\u0103ruia se \u00eent\u00e2lneau, la Z\u00fcrich, Tristan Tzara, Oskar Kokoscha, Max Ernst, Paul Klee \u0219i Vasili Kandiski, se numea Cabaret Voltaire<\/i> \u0219i c\u0103 unul din punctele principale ale programului prezentat \u00een unicul num\u0103r care a ie\u0219it din revista purt\u00e2nd acela\u0219i titlu era reprezentat de dezvoltarea unui teatru de mas\u0103, \u00een stare s\u0103 atrag\u0103 p\u0103turile sociale defaforizate, adic\u0103 masele populare din \u021b\u0103rile \u00eencle\u0219tate \u00een s\u00e2ngeroasa conflagra\u021bie care se va sf\u00e2r\u0219i \u00een 1918. Iar ceea ce comunismul a \u00eentrerupt\u00a0 a fost chiar acest contact firesc al scriitorilor cu cititorii, \u00een baza acordului tacit care se realizeaz\u0103 \u00eentre ei,\u00a0 circumstan\u021bializ\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ceea ce, \u00een viziunea \u0219colii de la Konstanz, va fi \u201eorizontul de a\u0219teptare\u201d.<\/span><\/p>\n

Dirijismul din cultur\u0103, ini\u021biat brutal, prin scoaterea la propriu din via\u021ba public\u0103 \u0219i privat\u0103 a personalelor indezirabile, a condus, dac\u0103 e s\u0103 ne exprim\u0103m \u00een termeni sociologici, la apari\u021bia ideii de \u201eproduc\u0103tor acreditat de valori spirituale prin scris\u201d, alternativa fiind aceea a t\u0103cerii, adic\u0103 a renun\u021b\u0103rii la aceast\u0103 \u00eendeletnicire, odinioar\u0103 una demn\u0103, \u00a0liberal\u0103. Iar primul val de asemenea condeierii cu \u201evoie de la poli\u021bie\u201d a fost chiar \u0219colit \u00eentr-o unitate de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt constituit\u0103 anume, dup\u0103 care a urmat un al doilea val, care a fost recrutat din genera\u021bia din care face parte \u0219i autorul prezentelor r\u00e2nduri, dup\u0103 care a urmat un al treilea val \u0219.a.m.d. O anecdot\u0103 cu circula\u021bie restr\u00e2ns\u0103 spune c\u0103 Mihail Sadoveanu, invitat s\u0103 deschid\u0103 cursurile \u0218colii de Literatur\u0103 \u201eMihai Eminescu\u201d, ar fi afirmat, \u00een discursul s\u0103u inaugural, c\u0103 de pe b\u0103ncile acesteia vor ie\u0219i tot at\u00e2\u021bia scriitori c\u00e2\u021bi au intrat… Scriitorului noilor vremi i se d\u0103deau astfel \u00een rani\u021b\u0103 nu numai bastonul simbolic de general, pe care ar fi urmat s\u0103 \u00eel dob\u00e2ndeasc\u0103 prin meritele personale, dar \u0219i bagajul de avantaje \u0219i de facilit\u0103\u021bi adiacente, pe care ar fi trebuit, \u00een mod normal, s\u0103 le c\u00e2\u0219tige singur, cu vremea. Astfel \u00eenc\u00e2t \u0219i pozi\u021bia sa \u00een noua societate a fost stabilit\u0103 cumva nefiresc, adic\u0103 de sus \u00een jos, printr-o decizie autoritar\u0103 \u0219i prin accesarea unui prestigiu social bine stabilit. Din acelea\u0219i motive, defectarea, ca eveniment, trebuia pedepsit\u0103 exemplar, a\u0219a cum s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat \u00een realitate, prin \u0219tergerea numelui celui \u00een cauz\u0103 nu numai din registrele de stare civil\u0103, ci \u0219i din fi\u0219ierele bibliotecilor.<\/span><\/p>\n

Grupul cam n\u0103b\u0103d\u0103ios al scriitorilor rom\u00e2ni astfel forma\u021bi n-a ilustrat \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna juste\u021bea \u201eliniei de partid\u201d, dup\u0103 cum s-a caracterizat \u0219i prin mult\u0103 insubordonare, adesea de circumstan\u021b\u0103, fa\u021b\u0103 de conducere, cu foarte mari excep\u021bii, la noi, put\u00e2ndu-se vorbi de o real\u0103 diziden\u021b\u0103, ori de samizdat. Ba mai mult, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ultimul \u00a0fenomen, dup\u0103 \u0219tiin\u021ba noastr\u0103, nici nu a putut fi dovedit…<\/span><\/p>\n

Atunci cum stau lucrurile cu cenzura, despre care ne-am impus s\u0103 vorbim, c\u00e2t\u0103 vreme cenzori au fost, de-a lungul vremii, scriitori chiar foarte cunoscu\u021bi, dintre care unii s-au \u0219i pl\u00e2ns, apoi, de aceea\u0219i cenzur\u0103? Ne referim aici cu prec\u0103dere la acele \u201epersonalit\u0103\u021bi\u201d ap\u0103rute c\u00e2ndva cam peste noapte \u00een peisajul cultural de la noi \u0219i care au ascuns cu grij\u0103, de pild\u0103, faptul c\u0103 au fost primi\u021bi \u00een partid pe grani\u021b\u0103, pentru c\u0103 au capturat \u00a0\u00a0infractori care voiau s\u0103 fug\u0103 \u00een Jugoslavia, dup\u0103 cum s-au ferit s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 c\u0103 au servit \u201ecauza\u201d decenii \u00eentregi prin \u00eendeplinirea func\u021biei de organizatori ai \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului ideologic \u00een cine \u0219tie ce editur\u0103 sau unitate de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt. Ca s\u0103 nu mai vorbim de cei care \u00eei trimiteau cu dedica\u021bie c\u0103r\u021bile lui Nicolae Ceau\u0219escu \u0219i primeau, \u00eentotdeauna pe adresa locului de munc\u0103, plicuri con\u021bin\u00e2nd mul\u021bumirile protocolare ale biroului s\u0103u de pres\u0103, speriind secretarele \u0219i curierele care aduceau coresponden\u021ba cu semn\u0103tura conduc\u0103torului de partid \u0219i de stat. Ori, \u0219i mai r\u0103u, ce c\u0103r\u021bi ar trebui s\u0103-\u0219i mai refac\u0103, \u00een libertate, marii scriitori ai timpurilor trecute, dac\u0103 aproape to\u021bi au fost secretari de partid \u0219i membrii ai unor institu\u021bii politice ale statului comunist, de la comitetele de partid regionale p\u00e2n\u0103 la Marea Adunare Na\u021bional\u0103? Exist\u0103 c\u00e2teva volume ro\u0219ii, pe care le avem la \u00eendem\u00e2n\u0103, pline de texte semnate de asemenea \u201eformatori de con\u0219tiin\u021be\u201d rom\u00e2ni, ap\u0103rute cu ocazia anivers\u0103rii festive ale unor momente din istoria P.C.R. Lectura lor se dovede\u0219te de tot hazul \u0219i \u00eempiedic\u0103 orice om de bun sim\u021b s\u0103 bage \u00een seam\u0103 b\u00e2iguielile\u00a0 justificative ale unor personaje care simt \u00eenc\u0103 nevoia de a se bate cu c\u0103r\u0103mida \u00een piept, ori s\u0103 se justifice atunci c\u00e2nd, \u00een graba mare \u0219i sper\u00e2nd \u00een p\u0103strarea confuziei, \u201epalmeaz\u0103\u201d ca \u0219u\u021bii adev\u0103rul, b\u0103g\u00e2ndu-l pe m\u00e2nec\u0103, \u0219i dau vina pe al\u021bii. Aceasta \u00een cazul \u00een care, cum se spune \u00een Biblie<\/i>, nu \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i salveze sufletul prin faptele caritabile, cum ar fi organizarea cut\u0103rui muzeu \u00een aer liber, dotat cu alei betonate l\u00e2ng\u0103 care au dat ordin s\u0103 fie plasate, ca la Yad Vashem, panouri cu fotografiile ale celor uci\u0219i de Securitate.<\/span><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, nu problema cenzurii, a\u0219a cum va fi fost ea, interioar\u0103 ori institu\u021bional\u0103, are importan\u021b\u0103 pentru o analiz\u0103 cum e aceea de fa\u021b\u0103, pentru c\u0103 orice descoperire am face, sub acest aspect, ea cap\u0103t\u0103 greutate \u0219i devine important\u0103 pentru viitor, nu pentru trecut, pe care, oricum, nu-l putem schimba. Epoci de represiune \u0219i de teroare au mai fost, \u00een istoria tuturor popoarelor, \u0219i r\u0103m\u00e2ne origimal modul \u00een care, de fiecare dat\u0103, corpul culturii a r\u0103spuns \u201efactorilor de stres\u201d. \u00cen Rusia comunist\u0103 s-au ridicat, exact \u00een timpul lui Stalin, scriitori precum Boris Pasternak, Mihail Bulgakov, Anna Ahmatova, Aleksandr Soljeni\u021b\u00e2n, care pot sta f\u0103r\u0103 team\u0103 \u00een compania la fel de rusului Dostoievski ori a lui Lev Tolstoi. Nu este deloc sigur c\u0103 perioadele de dictatur\u0103 au produs doar nonvalori, lucru valabil \u0219i pentru cultura rom\u00e2n\u0103 \u00een care, pe vremea cotelor \u0219i a extermin\u0103rii intelectualit\u0103\u021bii, pus\u0103 s\u0103 taie stuf, \u00een Delt\u0103 ori s\u0103 sape canalul Dun\u0103re \u2013 Marea Neagr\u0103, au ap\u0103rut totu\u0219i romane ca Morome\u021bii<\/i>, Groapa<\/i>, Scrinul negru<\/i> ori Bijuterii de familie<\/i>. Creativitatea literar\u0103 are un mod specific, adesea neobi\u0219nuit de a reac\u021biona la ingerin\u021bele constr\u00e2ng\u0103toare ale politicului, care o atac\u0103 de obicei din exterior, cu mijloace primitive \u0219i neadecvate, \u00een inten\u021bia de a-i bloca fertilitatea. C\u0103, \u00een afar\u0103 de un num\u0103r, mai mic sau mai mare de opere de excep\u021bie, \u00een perioadele de restri\u0219te se pot constata \u0219i cariere ratate, pe fondul mareic al invaziei grafomanilor de profesie, \u00een stare s\u0103 devoreze cadavrul culturii, aceasta este o constatare care nu poate tulbura mersul demonstra\u021biei, nici nu ne \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te s\u0103 credem c\u0103 numai o perioad\u0103 de libertate \u0219i de liberalism autentic e de natur\u0103 s\u0103 favorizeze na\u0219terea unei literaturi de calitate. Eventualitatea exist\u0103, lucrul nu e cu neputin\u021b\u0103. Numai c\u0103 literatura adev\u0103rat\u0103 r\u0103m\u00e2ne, pentru cei care o cunosc \u0219i o caut\u0103, mai degrab\u0103 un fel de iarb\u0103 rea, care cre\u0219te te miri pe unde \u0219i d\u0103 flori minunate pe b\u0103legar ori printre pietre, hr\u0103nindu-se, prin r\u0103d\u0103cinile sale fragile, dar \u00een stare s\u0103 disloce \u0219i granitul, dintr-o ap\u0103 freatic\u0103 nev\u0103zut\u0103, pe care un poet o numea \u201esomnambul\u0103\u201d, care-i d\u0103 via\u021b\u0103 din ad\u00e2ncuri.<\/span><\/p>\n

Este cumva valabil\u0103, \u00een acest context, observa\u021bia f\u0103cut\u0103 odinioar\u0103 de Benedetto Croce istoricilor literari, care-\u0219i scriau tomurile plec\u00e2nd de la postulatul, \u00een aparen\u021b\u0103 indeniabil, al progresului dovedit de spirala hegelian\u0103, cea care a f\u0103cut at\u00e2tea min\u021bi luminate s\u0103 cread\u0103 c\u0103, \u00een disputa dintre b\u0103tr\u00e2ni \u0219i tineri, dintre vechi \u0219i nou, dreptatea st\u0103 \u00eentotdeauna de partea tinere\u021bii, de partea noului. Numai c\u0103 aceast\u0103 aser\u021biune nu se poate adeveri, spunem pe urma lui Croce, pentru c\u0103, astfel, ar trebui s\u0103 credem c\u0103 poeziile de dragoste compuse \u00een insula Lesbos, de grecoaica Sappho sunt inferioare liricii amoroase a trubadurilor ori scrisorilor pline de pasiune ale Marianei Alcoforado \u0219.a.m.d. De unde \u0219i \u00eencheierea c\u0103 \u00een literatur\u0103, ca \u0219i , \u00een general, \u00een art\u0103, pur \u0219i simplu nu func\u021bioneaz\u0103 ideea de progres, c\u0103 aceasta este o fantasm\u0103 a compilatorilor de meserie, toate cu aceea\u0219i tem\u0103, viz\u00e2nd istoria cut\u0103rei literaturi. Or, pe acelea\u0219i baze se poate \u00eentemeia \u0219i concluzia derivat\u0103, dup\u0103 care, \u00een epoca dictaturii comuniste s-a scria exact at\u00e2ta literatur\u0103 bun\u0103 c\u00e2t\u0103 s-a \u0219i citit \u0219i n-are nici un rost s\u0103 ne batem capul cu probleme cum ar fi rescrierea unor c\u0103r\u021bi \u00eentr-o libertate care nu le-a produs.\u00a0 Am proceda, dac\u0103 am face a\u0219a, cumva asemenea lui Gabriel Liiceanu care, \u00eentr-o carte despre tragic pe care a republicat-o \u00een 1993, la propria editur\u0103, Humanitas, a scos capitolul despre Marx cuprins \u00een varianta ap\u0103rut\u0103 \u00een 1975, la editura Univers. \u00cemprejurare care s-ar cuveni s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 credem c\u0103 autorul nu a fost, nici \u00een 1993, la curent cu realitatea c\u0103 Marx nu e chiar at\u00e2t de ur\u00e2t de politologii \u0219i de sociologii occidentali, iar Capitalul<\/i> este studiat \u00een mai toate universit\u0103\u021bile apusene…<\/span><\/p>\n

Nu problema cenzurii \u00eentr-o epoc\u0103 dep\u0103\u0219it\u0103 \u0219i, era s\u0103 zicem, \u201econdamnat\u0103 de istorie\u201d, cum s-ar fi spus \u00een vremurile de atunci, are cu adev\u0103rat importan\u021b\u0103 acum, ci aceea a consecin\u021belor pe care climatul social-politic care a dominat cincizeci de ani \u00a0ni le-a l\u0103sat mo\u0219tenire, ca pe un dar otr\u0103vit. Iar sindromul cel mai grav al bolii care st\u0103 s\u0103 se declan\u0219eze acum, care pare c\u0103 n-are antidot, const\u0103 \u00een \u00eensingurarea creatorului, care scrie, continu\u0103 s\u0103 scrie, dar n-are un grup coerent de cititori, la care s\u0103 se adreseze \u0219i pe care s\u0103 \u00eencerce s\u0103-i cultive. Fenomenul este de o gravitate maxim\u0103, fiind f\u0103r\u0103 precedent, c\u0103ci avem edituri care public\u0103 volume \u00een tiraje confiden\u021biale, poe\u021bi, prozatori \u0219i dramaturgi care se cunosc \u0219i se citesc \u00eentre ei, comenta\u021bi de critici neconecta\u021bi la adev\u0103rata mass-media<\/i>, adic\u0103 n-au audien\u021b\u0103, pentru c\u0103 scriu la reviste cu cititori tot at\u00e2t de efemeri ca \u0219i periodicitatea cu care apar. Realitate care este, dup\u0103 p\u0103rerea semnatarului prezentelor r\u00e2nduri, adev\u0103rata mo\u0219tenire otr\u0103vit\u0103 pe care vremea dictaturii \u0219i a cenzurii ne-a l\u0103sat-o tuturor. Fenomen la care s-ar mai putea ad\u0103uga \u0219i r\u0103sturnarea furioas\u0103 de pe socluri, ca \u00een revolu\u021biile din ultima vreme, a majorit\u0103\u021bii imaginilor \u00eentruchip\u00e2nd monumentalitatea \u0219i perenitatea operei scriitorilor de orice na\u021bie, de parc\u0103 ele, imaginile, ar evoca personaje ca Lenin ori ca Saddam Hussein.<\/span><\/p>\n

Scriitorul, care nu poate dec\u00e2t invita la lectur\u0103, a ajuns, se pare, \u00een ziua de azi, s\u0103 de\u021bin\u0103 un loc mai mult dec\u00e2t modest \u00een universul de valori al omului contemporan, tracasat de grijile cotidiene \u0219i sedus de ilustr\u0103rile trucate, de discursul simplificator \u0219i chiar de incultura \u201dcu preten\u021bii\u201d a formatorilor de opinie afla\u021bi \u00eentr-o perpetu\u0103 c\u0103utare de audien\u021b\u0103. Chiar dac\u0103, din acest ultim unghi de vedere, vina nu mai e dec\u00e2t pe jum\u0103tate a trecutului, pentru c\u0103, \u00een acela\u0219i trecut, rezisten\u021ba prin cultur\u0103 era un du\u0219man aprig al tuturor formelor de imbecilizare la care asistam \u0219i pe care le suportam. Fenomen acum f\u0103r\u0103 greutatea de odinioar\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme, vorba poetului at\u00e2t de hulit, acum, c\u00e2nd pe p\u0103m\u00e2nt avem de toate, problema care ar mai r\u0103m\u00e2ne de rezolvat este doar \u00a0aceea a ce se mai poate c\u00e2nd totul se poate…Altfel, perspectiva este aceea de a renun\u021ba de bun\u0103 voie la scriitori \u0219i la literatur\u0103, c\u0103ci nu ne mai arde de a\u0219a ceva, c\u00e2nd a ajuns s\u0103 fie limpede tuturor c\u00e2t de pline sunt galantarele, dar \u0219i \u00a0c\u00e2t de grea este via\u021ba \u0219i c\u00e2t de mari sunt necazurile prin care trecem. Sau va fi devenit necesar, ar putea ad\u0103uga cineva, s\u0103 evit\u0103m cu totul aceast\u0103 form\u0103 de evaziune, pentru c\u0103 nici scriitorii nu \u0219tiu s\u0103 se fac\u0103 dori\u021bi (adic\u0103 citi\u021bi), mul\u021bumindu-se, dac\u0103 nu pot s\u0103 publice dec\u00e2t tiraje simbolice, s\u0103 se citeasc\u0103 \u00eentre ei \u0219i s\u0103 se lase evalua\u021bi de colegi mai mult sau mai pu\u021bin binevoitori, care fac astfel, de voie, de nevoie, oficiul defunct al criticii literare adev\u0103rate.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

A existat, \u00een Occidentul care \u00ee\u0219i dezvoltase de timpuriu institu\u021biile menite s\u0103 sus\u021bin\u0103 via\u021ba literar\u0103, o vreme c\u00e2nd marile romane despre care <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":339,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[30],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2014\/04\/ion_istrate.png","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-5s","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/338"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=338"}],"version-history":[{"count":6,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/338\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":359,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/338\/revisions\/359"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/339"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=338"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=338"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=338"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=338"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}