{"id":2843,"date":"2019-03-16T15:14:02","date_gmt":"2019-03-16T15:14:02","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=2843"},"modified":"2019-03-16T15:14:02","modified_gmt":"2019-03-16T15:14:02","slug":"albert-denn-poezie","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/albert-denn-poezie\/","title":{"rendered":"Albert Denn\/Poezie"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/p>\n

 <\/p>\n

Albert Denn s-a n\u0103scut \u00een 1990, la Bal\u0219. \u00cen 2003, a emigrat cu familia sa \u00een Spania. A absolvit o specializare filologic\u0103 \u00een cadrul Universit\u0103\u021bii din Valencia \u0219i, ulterior, un master \u00een cadrul Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti. \u00cen prezent pred\u0103 limba spaniol\u0103 la Institutul Cervantes din Bucure\u0219ti. A debutat spre sf\u00e2r\u0219itul anului 2018 cu volumul \u00cemi pip\u0103i cu fric\u0103 t\u0103lpile (ed. Casa de Pariuri Literare).<\/p>\n

Tu f\u0103r\u0103 al\u021bii<\/strong><\/p>\n

n-ar trebui s\u0103-\u021bi fie greu sa fii tu f\u0103r\u0103 al\u021bii
\ne toamn\u0103 iar \u00een Bucure\u0219ti
\nne prefacem c\u0103 ascult\u0103m
\nne prefacem c\u0103 \u00een\u021belegem
\nne prefacem c\u0103 exist\u0103m<\/p>\n

Un corp f\u0103r\u0103 eu<\/strong><\/p>\n

un tren f\u0103r\u0103 c\u0103l\u0103tori
\nun corp f\u0103r\u0103 eu
\nun alt corp f\u0103r\u0103 un alt eu
\nun \u0219uierat de tren \u0219i nimic pe piele
\nu\u0219ile se deschid \u00een sensul drumului
\na\u0219a v\u0103d c\u0103l\u0103toria
\nuneori din eu, alteori din corp
\nde foarte multe ori nici nu-mi dau seama c\u0103 privesc
\nflac\u0103ra firav\u0103 ce ar vrea s\u0103 mai ard\u0103 c\u00e2nd ajunge la degete<\/p>\n

pe cine ai vrea
\ns\u0103 recuno\u0219\u021bi
\n\u00een aceast\u0103 p\u0103dure
\nto\u021bi au capete de melci
\nse t\u00e2r\u0103sc pe tine
\n\u0219i-\u021bi murd\u0103resc
\norice \u00eencercare de
\na purta un dialog<\/p>\n

ne pricepem cel mai bine
\nla pantofii
\npe care nu i-am \u00eenc\u0103l\u021bat niciodat\u0103<\/p>\n

ce nebunie
\ncum trec zilele
\ncum se \u00eenveche\u0219te casa
\n\u0219i pic\u0103 zidul
\n\u0219i crap\u0103 r\u0103bdarea
\n\u0219i r\u0103d\u0103cinile
\nnu mor<\/p>\n

gura \u0219i lumea
\ncea mai veche rela\u021bie amoroas\u0103
\nde pe p\u0103m\u00e2nt<\/p>\n

nu spuneai tu
\nc\u0103 dorul este artificial?
\nc\u0103 dorul trebuie sim\u021bit
\nnu spus
\nc\u0103 totul moare
\nc\u00e2nd e adus la via\u021b\u0103
\npe Strada Frumoas\u0103
\nalearg\u0103 un copil
\n\u0219i el e cel mai fericit<\/p>\n

mi-e team\u0103
\nde u\u0219a \u00eenchis\u0103
\ncare nu anun\u021b\u0103 nimic,
\nde uleiul \u00eencins,
\nde oamenii care nu te privesc
\n\u00een ochi c\u00e2nd \u00ee\u021bi vorbesc,
\nde circula\u021bia necontrolat\u0103 a uit\u0103rii,
\nde cei ce nu au remu\u0219c\u0103ri
\n\u0219i nici nu cred c\u0103 le merit\u0103<\/p>\n

c\u00e2nd o s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 ascul\u021bi
\nvei sim\u021bi
\nprivirile pe care le-ai s\u0103rit<\/p>\n

c\u00e2nd limba devine lege
\n\u0219i
\nFr\u00e9d\u00e9ric Chopin, Adieu
\nprin camer\u0103
\nascult\u0103-m\u0103, Albert
\np\u00e2inea pr\u0103jit\u0103 cu salat\u0103 de vinete
\nNU E BUN\u0102
\ndar mie \u00eemi
\nnu e bun\u0103
\ndar mie \u00eemi pla
\nnu e bun\u0103
\ndar mie \u00eemi place
\ndar
\nbine
\np\u00e2inea pr\u0103jit\u0103 cu salat\u0103 de vinete
\nnu
\ne
\nbun\u0103<\/p>\n

e\u0219ti ca acea boal\u0103
\nde care ne temem
\n\u0219i nu vrem s\u0103-i spunem numele
\n\u0219i nu vrem s\u0103 vedem
\nc\u0103 apari
\nprin ochi
\nun drog
\ncombina\u021bia de glucoz\u0103 \u0219i fructoz\u0103
\nce te duce la moarte
\ndeci, ce sunt \u00eendr\u0103gosti\u021bii?
\nni\u0219te demen\u021bi
\nde care trebuie s\u0103 fugi<\/p>\n

\u00eentr-un univers paralel
\nexist\u0103 doi oameni la fel ca noi
\n\u00eentr-un univers paralel
\nexist\u0103 doi oameni la fel ca noi
\ncare se iubesc
\n\u00eentr-un alt univers paralel
\nexist\u0103 doi oameni la fel ca noi
\ncare nu s-au cunoscut niciodat\u0103
\n\u00eentr-un loc pierdut din acest univers
\ns\u00eentem ni\u015fte amoebe \u015fi soarele \u00eenc\u0103 nu s-a n\u0103scut
\npe o particul\u0103 albastr\u0103 de praf
\noamenii nu respir\u0103
\njudec\u0103<\/p>\n

te-ai ascuns \u00een nori
\n\u0219i-ai \u00eenceput s\u0103 fugi
\n\u0219i nu te-ai mai oprit
\nprobabil de asta \u00eemi place at\u00e2t de mult ploaia
\n\u0219i-mi pip\u0103i cu fric\u0103 t\u0103lpile
\ns\u0103 nu prind r\u0103d\u0103cini
\ns\u0103 nu-mi creasc\u0103 frunze pe corp<\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Gellu Dorian<\/em>
\n~Totul este topit \u00eentr-o formul\u0103 proprie, aforistic\u0103, cu texte \u00een cuvinte pu\u0163ine. Cerebral, rece uneori, dar \u015fi atent la detalii de moment, de via\u0163\u0103, de lume, poezia astfel scris\u0103 \u00eel apropie de un anume autenticism care se a\u015feaz\u0103 \u00een pagin\u0103 cu o singularitate ce-i d\u0103 dreptul la o astfel de categorisire. Sunt astfel \u015faptezeci \u015fi trei de fragmente, cele mai multe memorabile, bine scrise, cu o experien\u0163\u0103 a simplific\u0103rii nota\u0163iilor, \u00eenc\u0103rcate cu sensuri, pe care, dac\u0103 vrei s\u0103 le \u00een\u0163elegi, trebuie s\u0103 le cite\u015fti cu aten\u0163ie \u015fi, eventual, s\u0103 revii asupra lor~<\/p>\n

Alina Roinita<\/em><\/p>\n

~Atunci c\u00eend cite\u0219ti poezia lui Albert Denn, c\u00eend treci prin versurile unui c\u0103ut\u0103tor de idei care uit\u0103 cine e \u0219i rareori se reg\u0103se\u0219\u00adte, care p\u0103trunde \u00eentr-o lume \u00een care niciodat\u0103 nu e pus totul pe h\u00eertie, dar este amplificat mereu \u00een g\u00eendul cititorului, care creeaz\u0103 analogii \u0219i \u00eent\u00eelniri dintre cele mai realiste, dar \u0219i idealiste, care folose\u0219te intertextualitatea ca un mijloc de reflec\u0163ie, atunci vei da libertate de acceptare unei poezii diferite, care se desprinde de cotidianul at\u00eet de \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een poezia actual\u0103.<\/p>\n

Albert Denn prefer\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i conceap\u0103 poezia emo\u021bional, fiindc\u0103 sub semnul emo\u021biei \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te glasul t\u0103cerii. Ce este poezia unei t\u0103ceri? O re\u00eentoarcere spre vremuri mai delicate ori o orientare spre vremuri mai subtile, un r\u0103spuns la multe dintre nelini\u0219tile noastre. Albert este un c\u0103ut\u0103tor de idei, dar nu unul care vrea s\u0103 se afilieze curentului, ci unul care vrea s\u0103 se afle pe sine~<\/p>\n

Pavel Nedelcu<\/em><\/p>\n

~A te \u00eenarma cu r\u0103bdarea necesar\u0103 p\u0103trunderii unei lumi at\u00e2t de complicate (de\u0219i, \u00een aparen\u021b\u0103, simple) ca cea descris\u0103 de Albert Denn \u00een primul s\u0103u volum de poezie \u00eenseamn\u0103 a-\u021bi ascu\u021bi sim\u021burile p\u00e2n\u0103 la acel nivel de acuitate pe care \u00eel atinge specialistul \u00een disciplina pe care o profeseaz\u0103. Aceste poeme f\u0103r\u0103 titlu, de\u0219i se aseam\u0103n\u0103 \u00eentre ele, r\u0103m\u00e2n \u00een mod paradoxal diferite. Pe c\u00e2nd temele abordate s-ar putea num\u0103ra pe degete, unghiurile in fieri din care aceste teme sunt privite nu se pot stabili niciodat\u0103 cu exactitate. Perspectivele, \u00een \u00eenl\u0103n\u021buirea lor geometric\u0103, sunt mereu redefinite. Firele ro\u0219ii se \u00eempletesc \u0219i despletesc continuu de-a lungul traiectoriei lor \u00een aparen\u021b\u0103 imprecise. Nu lecturarea poemelor pare a fi problema, ci interpretarea lor \u201ecorect\u0103\u201d. Aici \u00eens\u0103 c\u0103dem \u00eentr-o capcan\u0103 pozitivist\u0103, pentru c\u0103 cine vede poeziile lui Denn ca pe ni\u0219te probleme la care poate da un r\u0103spuns imediat, categoric \u0219i neechivoc, probabil c\u0103 s-a gr\u0103bit cu lectura~<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

selec\u021bie realizat\u0103 de NIG\/Florida<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\"\"<\/p>\n

 <\/p>\n

Albert Denn s-a n\u0103scut \u00een 1990…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[3,30,28],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-JR","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2843"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2843"}],"version-history":[{"count":2,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2843\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2848,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2843\/revisions\/2848"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2843"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2843"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2843"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=2843"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}