Una dintre cele mai incitante c\u0103r\u021bi scrise de o rom\u00e2nc\u0103 din Diaspor\u0103\u00a0 este, cu siguran\u021b\u0103, \u201eCu dragoste despre un popor de cuci\u201d, romanul de debut al Irinei Pavlovici. Spre deosebire de alte lucrari despre via\u021ba rom\u00e2nilor din str\u0103in\u0103tate, unele dintre ele pline de triste\u021be \u0219i dramatism, romanul Irinei Pavlovici are mult umor, incisivitate \u0219i culoare, notele de melancolie fiind compensate cu un optimism plin de verv\u0103. Universul pitoresc al Comunit\u0103\u021bii Rom\u00e2ne\u0219ti din Paris – rom\u00e2nce cu cariere, divor\u021buri de succes, bone care se dedic\u0103 \u00eengrijirii familiilor cona\u021bionale ca la mama acas\u0103, romi care c\u00e2nt\u0103 \u00een metrou \u2013 este privit din perspectiva unei rom\u00e2nce emigrate \u00een 1993 la Paris, \u00eempletindu-se armonios cu o poveste de dragoste \u201ecomplicat\u0103\u201d. Romanul Irinei Pavlovici, absolvent\u0103 a Facult\u0103\u021bii de Matematic\u0103 din Bucure\u0219ti \u0219i posesoarea unui master \u00een Finan\u021be Interna\u021bionale la Ecole de Hautes \u00c9tudes Commerciales din Paris, merit\u0103 savurat, e u\u0219or de citit \u0219i greu de l\u0103sat din m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
Reporter: Spune-mi c\u00e2te ceva despre tine.<\/b><\/p>\n
Irina Pavlovici\u00a0: Numele \u00eel \u0219tii, am 45 de ani, sunt m\u0103ritat\u0103, am un copil \u0219i locuiesc la Paris.<\/p>\n
Reporter\u00a0: C\u00e2nd ai emigrat \u00een Fran\u021ba, ce ai f\u0103cut \u00een Rom\u00e2nia,\u00a0 de ce ai plecat, cum ai luat aceast\u0103 decizie, la ce te-ai a\u0219teptat dup\u0103 plecare, cum ai g\u0103sit de lucru, ce probleme ai avut la \u00eenceput?<\/b><\/p>\n
Irina Pavlovici\u00a0: M-am stabilit la Paris \u00een 1993, la pu\u021bin timp dup\u0103 ce am terminat Facultatea de Matematic\u0103 din Bucure\u0219ti. La \u00eenceput nu a fost o decizie de \u00ab\u00a0mutare\u00a0\u00bb definitiv\u0103, ci doar dorin\u021ba de a vedea altceva, o alt\u0103 lume, al\u021bi oameni, alte subiecte de studiu. \u00abIntegrarea\u00a0\u00bb a fost relativ u\u0219oar\u0103, eu\u00a0 av\u00e2nd norocul s\u0103 vin ca student\u0103 \u00eentr-un ora\u0219 foarte cosmopolit \u0219i un melting pot extraordinar. Decizia de a r\u0103m\u00e2ne am luat-o treptat, c\u00e2nd am terminat cel de-al doilea master, \u00een finan\u021be, c\u00e2nd mi s-a oferit \u0219i o slujb\u0103 \u00eendat\u0103 ce mi-am terminat stagiul de sf\u00e2r\u0219it de studii. Atunci nu trebuit s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc de dou\u0103 ori, fiindc\u0103 ap\u0103ruse \u0219i viitorul meu so\u021b \u00een peisaj\u2026<\/p>\n
Reporter: Care a fost cel mai greu momemt al adapt\u0103rii? Dar cel mai u\u0219or? <\/b><\/p>\n
Dup\u0103 ce am plecat din Rom\u00e2nia, nu am tr\u0103it numai \u00een Fran\u021ba. Am fost \u201cexpatriat\u0103\u201d de firma la care lucram la Geneva, unde am locuit \u0219ase ani. De altfel, acolo m-am \u0219i m\u0103ritat, iar fiul meu s-a n\u0103scut tot \u00een Elve\u021bia. Experien\u021ba asta a fost cea mai complicat\u0103 din punctul de vedere al adapt\u0103rii, fiindc\u0103 la \u00eenceput nu cuno\u0219team pe nimeni. Venirea pe lume a unui copil – \u00eentr-un c\u0103min \u00een care niciunul dintre so\u021bi nu-\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00een acea \u021bar\u0103 – a fost, cred, momentul de cump\u0103n\u0103 cel mai complicat pe care l-am tr\u0103it departe de cas\u0103. Cea mai u\u0219oar\u0103 a fost perioada studen\u021biei la Paris. {tii cum e\u00a0: \u00ab\u00a0ca la dou\u0103zeci de ani\u00a0; f\u0103r\u0103 griji \u0219i f\u0103r\u0103 bani\u00a0\u00bb<\/p>\n
Ce te-a \u00eempins s\u0103 scrii?<\/b><\/p>\n
Ideea c\u0103r\u021bii a pornit dintr-un sentiment de \u00abunde mi-e locul?\u00bb, \u00absunt rom\u00e2nc\u0103 sau fran\u021buzoaic\u0103?\u00bb, \u00abunde vreau \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 tr\u0103iesc?\u00bb. M\u0103 rodea problema identit\u0103\u021bii \u0219i a unui du-te-vino \u00eentre dou\u0103 lumi. Personajul principal are aceea\u0219i problem\u0103 identitar\u0103 \u0219i nu \u0219tie unde s\u0103-\u0219i fac\u0103 cuibul. Nu am g\u0103sit un r\u0103spuns \u0219i nici nu am preten\u021bia de a oferi unul, \u00eens\u0103 scrisul a fost o eliberare pentru mine, am realizat, cu surprindere, c\u0103 multe persoane au ast\u0103zi aceea\u0219i dilem\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
Care este cheia succesului t\u0103u? Cum prive\u0219ti societatea francez\u0103? <\/b><\/p>\n
Sincer\u0103 s\u0103 fiu, m-a uimit succesul c\u0103r\u021bii. Mi-l explic prin faptul c\u0103 fiecare rom\u00e2n plecat se reg\u0103se\u0219te mai mult sau mai pu\u021bin \u00een ea. Fiecare dintre noi am suportat \u00eentreb\u0103ri cretine de la b\u0103\u0219tina\u0219ii care n-au ie\u0219it din \u021bara lor dec\u00e2t ca s\u0103 se duc\u0103 \u00eentr-un club de vacan\u021b\u0103 \u00ab\u00a0all inclusive\u00a0\u00bb. To\u021bi ne-am plimbat cu paporni\u021be prin avioane sau trenuri \u0219i am fost ruga\u021bi s\u0103 aducem \u00ab\u00a0un pache\u021bel\u00a0\u00bb pentru cineva neajutorat, dar \u00ab\u00a0pache\u021belul\u00a0\u00bb s-a dovedit a fi ditatmai pachetul, fiind umplut cu lucruri care, evident, se g\u0103sesc \u0219i \u00een Rom\u00e2nia. Cinicul olandez spune c\u0103 \u00ab\u00a0banii sunt mai u\u0219or de transportat\u00a0\u00bb. Antagonismul dintre pragmatismul vestic \u0219i non\u0219alan\u021ba balcanic\u0103 l-am sim\u021bit cu to\u021bii \u0219i noi, cei \u00ab\u00a0pleca\u021bi\u00a0\u00bb, \u00een mai mic\u0103 sau mai mare m\u0103sur\u0103, \u00een func\u021bie de locul \u00een care am aterizat. Fran\u021ba este, pe undeva, la mijloc, \u00eentre Rom\u00e2nia \u0219i America. A\u0219a o privesc \u0219i rom\u00e2nii de aici, consider\u00e2nd compromisurile \u00ab\u00a0de adaptare\u00a0\u00bb mai mici dec\u00e2t fa\u021b\u0103 de mediul anglo saxon, de pild\u00e0.<\/b><\/p>\n
Te consideri \u201cadaptat\u00e0\u201d? <\/b><\/p>\n
Avem norocul azi, \u00een epoca globaliz\u0103rii, de a nu avea nevoie de o \u201dacomodare cvasitotal\u0103\u201d. Nu mai trebuie \u201ds\u0103 ne clon\u0103m cu b\u0103\u0219tina\u0219ii\u201d, cum spune un personaj din carte, pentru a ne sim\u021bi \u00een largul nostru \u00een \u021bara de adop\u021bie. \u00cen plus, tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care grani\u021bele s-au deschis, deci oricine dore\u0219te se poate re\u00eentoarce, nu mai putem vorbi despre trauma emigrantului de odinioar\u0103, care avea numai un bilet dus, f\u0103r\u0103 \u00eentors. Evident, purt\u0103m \u00een noi condi\u021bionarea pe care am primit-o \u00een prima parte a vie\u021bii, fie ea social\u0103, cultural\u0103 \u0219i chiar culinar\u0103, celebra \u201emadelein\u0103 a lui Proust\u201d, care spune multe, \u0219i nu de azi de ieri. \u201dStr\u0103ini\u201d, adic\u0103 noi, cei pleca\u021bi dup\u0103 Revolu\u021bie, sim\u021bim aceea\u0219i stare de \u201enelaloc\u201d cam peste tot, inclusiv acas\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 regret\u0103m deloc fostul regim \u00een care am copil\u0103rit, reg\u0103sim o lume care nu ne e familiar\u0103, schimbat\u0103 \u00een profuzime, \u0219i \u00een bine, dar \u0219i \u00een r\u0103u, lume c\u0103reia, din p\u0103cate, nu-i pricepem codurile. Ne sim\u021bim deci str\u0103ini \u0219i \u00een \u021bara din care am plecat, \u0219i asta-i tocmai o parte important\u0103 din trama c\u0103r\u021bii.<\/p>\n
Care este m\u00e2ncarea frantuzeasc\u0103 favorit\u00e0? Ce \u00ee\u021bi place sau displace la cultura \u0219i societatea francez\u0103? <\/b><\/p>\n
Este o \u00eentrebare foarte grea, fiindc\u0103 am nimerit exact la poporul care are impresia, \u00een mod mai mult sau mai pu\u021bin legitim, c\u0103 are buc\u0103t\u0103ria cea mai formidabil\u0103 din lume. De unde \u0219i sketchul cu francezii la mas\u0103 la rom\u00e2ni acas\u0103 \u0219i a\u0219a mai departe. Ca s\u0103 r\u0103spund direct la \u00eentrebare, ador vinurile \u0219i br\u00e2nzeturile frantuze\u0219ti, castelele \u0219i modul remarcabil \u00een care acest popor \u00ee\u0219i prezerv\u0103 patrimoniul. Mai trist e c\u0103 Parisul de la \u00eenceputul secolului trecut era un focar de idei \u0219i crea\u021bii avangardiste care acum s-au delocalizat \u00een alte p\u0103r\u021bi, de exemplu la Londra sau New York. E vorba aici \u0219i de un fel de curaj de a accepta re\u00eennoirea artistic\u0103 ce le lipse\u0219te deocamdat\u0103.<\/p>\n
De ce \u00ee\u021bi este cel mai mult dor din Rom\u00e2nia? C\u00e2t de des mergi \u00een \u021bar\u0103?<\/b><\/p>\n
De prieteni \u0219i de p\u0103rin\u021bi, bine\u00een\u021beles. De plimb\u0103rile la Sinaia (e \u0219i un capitol \u00een carte, de altfel), de mare, de\u0219i nu mai e marea pe care o cuno\u0219team eu c\u00e2nd am plecat. Revin c\u00e2t de des pot, \u00een general cam de dou\u0103 ori pe an, de Pa\u0219te \u0219i de Cr\u0103ciun, atunci se adun\u0103 toate \u00ab\u00a0Rosebudurile\u00a0\u00bb\u00a0: rudele, prietenii, sarmalele, cozonacii, drobul\u2026\u2026<\/p>\n
Te-ai re\u00eentoarce definit \u00een \u021bar\u0103? Dac\u0103 da, de ce? <\/b><\/p>\n
Bine\u00een\u021beles c\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la \u201e\u00eentoarcerea acas\u0103\u201d. Aici se prezint\u0103, din p\u0103cate, dou\u0103 probleme majore. \u00cen cazul meu, mi-am f\u0103cut un cuib la Paris, care e foarte c\u0103ldu\u021b, iar o eventual\u0103 re\u00eentoarcere ar \u00eensemna dezr\u0103d\u0103cinarea propriei familii, ceea ce nu sunt deloc dispus\u0103 s\u0103 fac. \u00cen al doilea r\u00e2nd, repet, c\u00e2nd ne \u00eentoarcem acas\u0103 dup\u0103 dou\u0103zeci de ani, ne reg\u0103sim \u021bara ca ni\u0219te str\u0103ini. Oamenii s-au schimbat, locurile cunoscute la fel, p\u00e2n\u0103 \u0219i numele str\u0103zilor nu mai sunt acelea\u0219i. Rom\u00e2nia de azi e o lume nou\u0103 pentru rom\u00e2nii pleca\u021bi de mult\u0103 vreme.<\/p>\n
Te consideri fran\u021buzoaic\u0103? Dac\u0103 da, de ce? Visezi \u00een francez\u0103 sau \u00een rom\u00e2n\u0103? Care este primul t\u0103u g\u00e2nd diminea\u021ba, c\u00e2nd te treze\u0219ti? <\/b><\/p>\n
P\u0103i am scris o carte \u00eentreag\u0103 pe tema asta \u0219i tot nu am avut r\u0103spuns! Am\u00e2ndou\u0103, bine\u00een\u021beles, fiindc\u0103 mi-am tr\u0103it jum\u0103tate din via\u021b\u0103 \u00eentr-un loc \u0219i cealalt\u0103 jum\u0103tate \u00een cel\u0103lalt, cu paranteza elve\u021bian\u0103. Visez \u00een am\u00e2ndou\u0103, excelent\u0103 \u00eentrebarea, ne-o punem to\u021bi. Cineva zicea c\u0103 \u00een momentul \u00een care \u00eencepi s\u0103 visezi \u00een limba celorlal\u021bi e\u0219ti pe deplin \u201cintegrat\u201d. Iar diminea\u021ba e simplu : ce preg\u0103tesc la micul dejun, ca s\u0103-l momesc pe fi-miu s\u0103 binevoiasc\u0103 s\u0103 se dea jos din pat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele mai incitante c\u0103r\u021bi scrise de o rom\u00e2nc\u0103 din Diaspor\u0103\u00a0 este, cu siguran\u021b\u0103, \u201eCu dragoste despre un popor de cuci\u201d, <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":176,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[38],"tags":[],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2014\/03\/Irina-Pavlovici.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-2E","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/164"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=164"}],"version-history":[{"count":8,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/164\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1767,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/164\/revisions\/1767"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/176"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=164"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=164"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=164"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=164"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}