{"id":1516,"date":"2016-02-23T14:51:11","date_gmt":"2016-02-23T14:51:11","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=1516"},"modified":"2016-03-15T12:50:17","modified_gmt":"2016-03-15T12:50:17","slug":"1516-2-acad-alexandru-surdu-dragobete-povestea-iubirii-la-romani","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/1516-2-acad-alexandru-surdu-dragobete-povestea-iubirii-la-romani\/","title":{"rendered":"Acad. ALEXANDRU SURDU: DRAGOBETE, povestea iubirii la rom\u00e2ni"},"content":{"rendered":"

 <\/p>\n

Chiar dac\u0103 ast\u0103zi, \u00een afar\u0103 de autorul acestei povestiri, n-ar mai crede nimeni \u00een Dragobete, ceilal\u0163i ar fi bine s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 totu\u015fi c\u0103 for\u0163ele dezl\u0103n\u0163uite ale r\u0103ului, care b\u00e2ntuie prin lume \u015fi, mai cu seam\u0103, pe la noi, ar putea s\u0103 duc\u0103, l\u0103sate \u00een voia lor, la pieirea pentru totdeauna a sentimentului \u00een\u0103l\u0163\u0103tor al iubirii, ca \u015fi a dreptei noastre credin\u0163e. Oricum, n-ar trebui s\u0103 uit\u0103m c\u0103 acestei \u0163\u0103ri i se spunea c\u00e2ndva, pe bun\u0103 dreptate, Gr\u0103dina Maicii Domnului.<\/span><\/h3>\n

Nefiind boga\u0163i, p\u0103rin\u0163ii mei n-au putut s\u0103-mi ofere dec\u00e2t dragostea lor, pe care am \u00eencercat, la r\u00e2ndul meu, s-o d\u0103ruiesc \u015fi altora: rude, prieteni \u015fi prietene, colegi \u015fi profesori, \u015fi, mai t\u00e2rziu, studen\u0163ilor mei. Am \u00eencercat, de asemenea, s\u0103 c\u00e2nt iubirea \u00een versuri – nereu\u015fite \u00eens\u0103\u2026 \u015fi s-o preschimb din dragostea de frumos, precum zicea \u015fi Platon, \u00een dragoste de adev\u0103r \u015fi bine, de \u00een\u0163elepciune, din care mi-am \u015fi f\u0103cut o meserie. N-am uitat nici dragostea de \u0163ar\u0103, de trecutul na\u0163iei rom\u00e2ne, de obiceiuri \u015fi credin\u0163e, despre care am scris c\u00e2te ceva pe m\u0103sura putin\u0163elor mele. Am \u0163inut \u00eens\u0103 cel mai mult la dreapta noastr\u0103 credin\u0163\u0103, \u00een care am fost crescut, \u015fi care este cea mai des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 form\u0103 a iubirii. Spre aceasta au tins mereu \u015fi credin\u0163ele noastre populare despre dragoste, reprezentat\u0103 mitologic prin zeitatea Dragobete, sub semnul c\u0103reia m-am n\u0103scut, cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, la 24 februarie, \u015fi, cu voia Bunului Dumnezeu, mai tr\u0103iesc \u00eenc\u0103.<\/h3>\n

Nu-i de mirare c\u0103 tot mie, printre al\u0163ii, mi-a fost dat s\u0103 scriu \u015fi aceast\u0103 poveste despre iubire la rom\u00e2ni. \u015ei mi-a fost h\u0103r\u0103zit\u0103 aceast\u0103 \u00eendeletnicire, deoarece, de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu, datorit\u0103 la \u00eenceput bunei mele mame, am \u0163inut mereu aceast\u0103 datin\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Oamenii s\u0103raci sunt darnici \u015fi mi-am permis la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, cel pu\u0163in \u00een ultimii ani, s\u0103 str\u00e2ng \u00een jurul meu de Dragobete o parte dintre prietenii pe care \u00eei mai am. \u015ei tot de-atunci am \u00eenceput s\u0103 dep\u0103n Povestea despre Dragobete, a\u015fa cum o \u015ftiam de la bunici \u015fi de la mama, de la b\u0103tr\u00e2nii \u015fi de la rudele din Codlea, din Bra\u015fov \u015fi, mai ales, din \u015echeii Bra\u015fovului, despre care am \u015fi scris c\u00e2ndva o carte. \u00cen fiecare an g\u0103seam noi relat\u0103ri \u015fi date despre Dragobete \u015fi despre drago-betele<\/em>, de unde \u015fi provine denumirea. \u015ei astfel s-a n\u0103scut ideea acestei povestiri. N-a\u015f fi \u00eendr\u0103znit s-o scriu, c\u0103ci nu mai am r\u0103gazul s-o fac pe \u00eendelete. \u00cendemnul ortacilor a fost \u00eens\u0103 mai tare. Am str\u00e2ns \u00een grab\u0103 amintiri \u015fi \u00eensemn\u0103ri din c\u0103r\u0163i mai vechi (S.F. Marian, G. Piti\u015f, I. Mu\u015flea) \u015fi altele mai noi, de Romulus Vulc\u0103nescu \u015fi Ion Ghinoiu, pe care i-am \u015fi cunoscut. Din p\u0103cate, mitologia noastr\u0103, comparabil\u0103 \u00een multe privin\u0163e cu cea greceasc\u0103, n-a avut la vremea cuvenit\u0103, a credin\u0163elor \u00een zeit\u0103\u0163i, Aezii \u015fi Homerii care s-o c\u00e2nte \u00een poeme. Ion Heliade R\u0103dulescu \u015fi Mihai Eminescu au \u00eencercat s-o povesteasc\u0103 sporadic, \u00een versuri, dar amintirea sa era de mult apus\u0103. Sunt \u00eens\u0103 multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi fapte r\u0103mase f\u0103r\u0103 t\u00e2lcuire, pe care abia acum le \u00een\u0163elegem \u015fi le d\u0103m de cap\u0103t; for\u0163e ne\u015ftiute \u00een trecut, bune \u015fi rele, psihice \u015fi parapsihice, fizice \u015fi chimice, care ne pot conduce, ca \u015fi credin\u0163ele naive, spre bine, dar \u015fi spre r\u0103u, cu sau f\u0103r\u0103 voia noastr\u0103.<\/h3>\n

<\/h2>\n

DRAGUL MAMEI \u00ceNGERA\u015e!<\/strong>\u00a0<\/span><\/h2>\n

Dragostea de mam\u0103, dragostea mamei pentru copila\u015ful ei, este un sentiment universal, pe care au \u00eencercat s\u0103-l redea cei mai de seam\u0103 pictori \u015fi sculptori ai cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Cu toate c\u0103 occidentalii catolici aveau un cult special pentru Fecioara Maria \u015fi chiar o ramur\u0103 a teologiei – mariologia, dominant\u0103 era reprezentarea Fecioarei Maria singur\u0103 sau \u00eendurerat\u0103 de r\u0103stignire (Piet\u00e0), pe c\u00e2nd la noi, mai ales \u00een pictura popular\u0103, apare<\/span> numai \u00een postura de mam\u0103 fericit\u0103 \u015fi iubitoare cu Pruncul Iisus \u00een bra\u0163e, aceasta fiind icoana de \u00eenchin\u0103ciune a fetelor \u015fi a femeilor c\u0103s\u0103torite. La icoana Maicii Domnului cu Pruncul se \u00eenchinau acestea \u015fi aprindeau lum\u00e2n\u0103ri,\u00a0 pentru a se milostivi de ele \u015fi a le ajuta s\u0103 \u0163in\u0103 rodul p\u00e2ntecului.<\/h3>\n

Pentru tinerii c\u0103s\u0103tori\u0163i, dar mai ales pentru so\u0163ie, obiectivul principal, dorul \u015fi dorin\u0163a acestora erau dob\u00e2ndirea unui copila\u015f. Existau pe atunci, cam p\u00e2n\u0103 prin preajma celui de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, anumite condi\u0163ii, disp\u0103rute apoi, care f\u0103ceau ca aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 s\u0103 fie vital\u0103 pentru t\u00e2n\u0103ra c\u0103s\u0103torit\u0103, iar \u00eendeplinirea ei c\u00e2t mai grabnic\u0103. Poate c\u0103 povestirea de fa\u0163\u0103, a c\u0103rei desf\u0103\u015furare se petrece spre sf\u00e2r\u015fitul veacului al XIX-lea, \u00een perioada 1875\u20131900, \u00een localit\u0103\u0163i \u00een care se mai p\u0103stra amintirea p\u0103storitului transhumant, va aduce pu\u0163in\u0103 lumin\u0103 asupra situa\u0163iei ce determina aceast\u0103 dorin\u0163\u0103. Povestirea porne\u015fte \u00eens\u0103 de la realizarea ei, \u00eentr-un fel sau altul, dar nu f\u0103r\u0103 acele rug\u0103ciuni prealabile la icoana Maicii Domnului. Se \u00eent\u00e2mpla \u00eens\u0103 c\u0103 rezultatul rug\u0103ciunii se l\u0103sa a\u015fteptat. Atunci, t\u00e2n\u0103ra so\u0163ie apela \u015fi la ajutorul preotului, la slujbe, la posturi \u015fi chiar la mijloace “b\u0103be\u015fti”, spre a-i face “casa de piatr\u0103”, adic\u0103 a-i \u00eent\u0103ri “casa copilului” pentru a \u0163ine rodul \u015fi a nu lep\u0103da.<\/h3>\n

Vestea cea bun\u0103 a viitoarei sarcini era prilejul unor noi rug\u0103ciuni de mul\u0163umire la icoana Maicii Preciste \u015fi, dup\u0103 \u00een\u015ftiin\u0163area familiei, \u00eensemna o situa\u0163ie nou\u0103 pentru viitoarea mam\u0103, spre regretul soacrei a c\u0103rei nor\u0103 \u00eencerca s\u0103-i scape de sub control. Fiindc\u0103 ea nu mai era supus\u0103 la cele mai grele munci, nu se mai scula prima \u015fi nu se mai culca ultima, se ferea de tot felul de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri nepl\u0103cute, avea pofte \u015fi dorin\u0163e care trebuiau \u00eemplinite \u015fi multe clipe de r\u0103gaz \u00een camera sau \u00een col\u0163ul ei retras, \u00een care visa: “De-a\u015f avea un copila\u015f \/ Dragul mamei \u00eengera\u015f! \/ C\u00e2t e noapte, c\u00e2t e zi, \/ Tot la s\u00e2nu-mi l-a\u015f p\u0103zi!”<\/em><\/h3>\n

“S\u0102 TE-AUZ\u0102 DUMNEZEU!”<\/strong> <\/span><\/h2>\n

Situa\u0163ia femeilor care nu reu\u015feau “s\u0103 lege” era disperat\u0103. Dup\u0103 ce f\u0103ceau toate cele de trebuin\u0163\u0103, cu rug\u0103ciuni \u015fi slujbe, cu umblatul pe la m\u00e2n\u0103stiri, c\u0103deau \u015fi \u00een ispita desc\u00e2ntecelor \u015fi chiar a farmecelor. Cel mai cunoscut era desc\u00e2ntatul de “matrice” (din latinescul matrix) sau de “mitr\u0103” (uter). Desc\u00e2ntecele aveau uneori efect prin puterea lor de sugestie, dar provocau st\u0103ri depresive femeilor, care se duceau apoi la spovedanii \u015fi d\u0103deau slujbe pentru iertarea p\u0103catelor. Cele care apelau la vr\u0103jitoare ajungeau r\u0103u oricum, datorit\u0103 obsesiilor. Cele care sc\u0103pau cu via\u0163\u0103 \u00ee\u015fi luau lumea \u00een cap \u015fi plecau pe unde “le m\u00e2na v\u00e2ntu\u2019 \u0103l r\u0103u”.<\/h3>\n

Se \u00eent\u00e2mpla totu\u015fi s\u0103 mai fie \u015fi c\u00e2te o “muiere stearp\u0103”, pe care s-o \u0163in\u0103 b\u0103rbatul din dragoste sau din cauza averii \u015fi s\u0103 adopte c\u00e2te un “copil de suflet”, de obicei de la vreun frate ori de la vreo sor\u0103 d\u0103ruit\u0103 cu mul\u0163i copii. Muierea r\u0103mas\u0103 grea mai avea \u00eens\u0103 multe de \u00eendurat, prima grij\u0103 fiind aceea de a nu pierde sarcina, \u015fi apoi aceea de a-\u015fi u\u015fura na\u015fterea. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu ambele existau o mul\u0163ime de obiceiuri, cele mai importante fiind legate chiar de soarta nou-n\u0103scutului: s\u0103 nu ias\u0103 cu pete, f\u0103r\u0103 p\u0103r, sau prea p\u0103ros, cu limba prins\u0103, cu ochii cruci\u015fi, cu buz\u0103 de iepure \u015fi multe altele. Cu toat\u0103 fereala \u015fi respectarea datinilor, viitoarea mam\u0103 avea rug\u0103ciuni speciale c\u0103tre Maica Domnului pentru s\u0103n\u0103tatea \u015fi frumuse\u0163ea copilului. Iar dac\u0103 era visat cu anumite defecte, trebuiau f\u0103cute slujbe de alungare a g\u00e2ndurilor \u015fi a spiritelor rele.<\/h3>\n

Chendela, cum i se zicea lehuzei \u00een \u015echeii Bra\u015fovului, avea un comportament deosebit \u015fi participa la o mul\u0163ime de ritualuri de purificare, restric\u0163ii alimentare, diferite posturi benefice.\u00a0 Adesea, \u00een tain\u0103, ferindu-se mai ales de soacr\u0103, chendela, lehuza, asculta tot felul de sfaturi, de la mam\u0103, care o vizita acum mai des, \u015fi \u00een special de la moa\u015f\u0103, care \u00eei povestea cu de-am\u0103nuntul detaliile na\u015fterii \u015fi semnele apropierii, pentru a nu p\u0103\u0163i vreo ru\u015fine chem\u00e2nd-o \u00eenainte de soroc. Aceasta, pentru faptul c\u0103 na\u015fterea \u00eensemna un fel de alarm\u0103 general\u0103 \u00een familie, iar conducerea, f\u0103r\u0103 nici un comentariu, \u00eei revenea moa\u015fei, c\u0103reia i se supuneau to\u0163i. \u015ei ea chiar \u015ftia s\u0103-i pun\u0103 la respect. Intra \u015fi ie\u015fea din camera lehuzei, cer\u00e2nd tot felul de lucruri \u015fi tr\u00e2ntind u\u015file. “Merge ghine?”, \u00eentreba \u0103l b\u0103tr\u00e2n (socrul mare). \u015ei dac\u0103 moa\u015fa zicea: “\u0102i, vai!”, el d\u0103dea ordinul: \u201eNoa, pune\u0163 pa’ar\u0103le!\u201d. Dar nu se atingea de ele dec\u00e2t \u00een momentul \u00een care<\/span> se auzea \u0163ip\u0103tul noun\u0103scutului. Atuncea, \u0103l b\u0103tr\u00e2n d\u0103dea coc\u00e2r\u0163ul pe g\u00e2t: “S\u0103 hie-ntr-un ceas bun!” \u015ei ceilal\u0163i b\u0103rba\u0163i din familie \u00eei r\u0103spundeau: “S\u0103 te-auz\u0103 Dumnezeu!” Dup\u0103 care, indiferent de or\u0103 \u015fi de vreme, \u00ee\u015fi mai f\u0103ceau “d\u0103 lucru” pe afar\u0103, cinstindu-se. R\u0103m\u00e2neau \u00een camera mare numai fetele (b\u0103ietele) \u015fi muierile, copiii fiind alunga\u0163i tot timpul \u00een cuvn\u0103, \u00een buc\u0103t\u0103rie. Ce se mai \u00eent\u00e2mpla prin camera lehuzei era treaba moa\u015fei, care t\u0103ia, \u00een primul r\u00e2nd, buricul copila\u015fului, desp\u0103r\u0163indu-l astfel pentru prima dat\u0103 de corpul mamei, \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, \u00eel lega la distan\u0163a potrivit\u0103, \u00eel cur\u0103\u0163a \u015fi a\u015fa mai departe. Tot ea aprindea la urm\u0103 candela sau lum\u00e2narea la icoana Maicii Domnului, \u00eenchina pentru prima dat\u0103 copilul: “\u00cen numele Tat\u0103lui \u015fi al Fiului, \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh, Amin! \u00ce\u0163i mul\u0163\u0103mim, Maic\u0103 prea Curat\u0103, pentru darul ce ni l-ai f\u0103cut. Iart\u0103-ne p\u0103catele \u015fi ajut\u0103-ne, Maic\u0103!\u201d Iar candela trebuia s\u0103 ard\u0103 ne\u00eentrerupt p\u00e2n\u0103 la botez.<\/h3>\n

Dup\u0103 ce lehuza a fost \u00eengrijit\u0103, sp\u0103lat\u0103 \u015fi primenit\u0103, casa cur\u0103\u0163it\u0103, copila\u015ful sc\u0103ldat \u015fi \u00eenf\u0103\u015fat, momentul cel mai important era acela \u00een care mama \u00ee\u015fi dob\u00e2ndea pruncul. Moa\u015fa i-l ar\u0103ta mai \u00eent\u00e2i. Apoi \u00eel a\u015feza cu grij\u0103 pe partea st\u00e2ng\u0103 a lehuzei, pentru ca aceasta s\u0103-i poat\u0103 face cruce cu m\u00e2na dreapt\u0103. Se zicea c\u0103 era \u015fi clipa din care copila\u015ful nu mai pl\u00e2ngea. Se restabilea astfel leg\u0103tura matricial\u0103 dintre mam\u0103 \u015fi nou-n\u0103scut, \u00eentrerupt\u0103 cu brutalitate de ie\u015firea dureroas\u0103 \u00een lumea noastr\u0103, ca o pedeaps\u0103 pentru p\u0103catul originar. \u00cen condi\u0163ii normale, dup\u0103 at\u00e2tea chinuri, veghea\u0163i de privirea bl\u00e2nd\u0103 a Maicii Domnului \u015fi de lini\u015ftea profund\u0103 ce se a\u015fternea, adormeau at\u00e2t mama, c\u00e2t \u015fi noul n\u0103scut\u00a0 – copil sau copil\u0103.<\/h3>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  Chiar dac\u0103 ast\u0103zi, \u00een afar\u0103 de autorul acestei povestiri, n-ar mai crede nimeni \u00een Dragobete, ceilal\u0163i ar fi bine s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":1517,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1,30,28],"tags":[52],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2016\/02\/alexandrus.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-os","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1516"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1516"}],"version-history":[{"count":2,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1516\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1758,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1516\/revisions\/1758"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1517"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1516"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1516"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1516"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=1516"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}