{"id":1440,"date":"2016-02-13T21:45:11","date_gmt":"2016-02-13T21:45:11","guid":{"rendered":"http:\/\/www.nymagazin.com\/?p=1440"},"modified":"2016-02-13T21:51:58","modified_gmt":"2016-02-13T21:51:58","slug":"1440-2-paul-goma-in-dialog-cu","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/1440-2-paul-goma-in-dialog-cu\/","title":{"rendered":"PAUL GOMA, \u00een dialog cu…"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/strong><\/p>\n

FLORI ST\u0102NESCU:<\/strong> Drag\u0103 Domnule Goma, nu voi face abeceul gomismului & antigomismului, ar fi inutil \u015fi nefiresc. Ne cunoa\u015ftem de ceva timp, ne recunoa\u015ftem, ne simpatiz\u0103m \u015fi ne suport\u0103m reciproc bun\u0103t\u0103\u0163ile, repezelile \u015fi ne\u00een\u0163elegerile. Cum Dvs. nu mai acorda\u0163i interviuri \u2013 iar internetic nici nu putem face unul! \u2013 vreau s\u0103 avem o discu\u0163ie neconformist\u0103. Am scris c\u00e2te ceva despre ce \u00eenseamn\u0103 pentru mine Paul Goma \u015fi despre ce cred eu c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eensemne pentru noi, rom\u00e2nii. M-a\u0163i avertizat: \u201e\u00eentreb\u0103ri scurte, dac\u0103 m\u0103 iube\u015fti!\u201d. Cum, \u00eentr-adev\u0103r, v\u0103 iubesc, trebuie s\u0103 v\u0103 \u015fi tachinez un strop, nu pentru c\u0103 a\u015f vrea s\u0103 fiu impar\u0163ial\u0103. Afirmarea ostentativ\u0103 a impar\u0163ialit\u0103\u0163ii ascunde \u2013 cred eu \u2013, de cele mai multe ori, lipsa de apeten\u0163\u0103 pentru principii bine subliniate \u015fi a unei cauze. Or, nu vreau s\u0103 folosesc prea multe locuri comune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu halul \u00een care b\u00e2jb\u00e2ie na\u0163iunea noastr\u0103 \u00een postcomunism… Dar cine trebuie s\u0103 \u015ftie a aflat c\u0103 eu sunt gomist\u0103. Mi s-a \u015fi lipit eticheta. Anul acesta, mai exact pe 20 noiembrie, se \u00eemplinesc 30 de ani de c\u00e2nd familia Goma tr\u0103ie\u015fte \u00een azil politic. Prev\u0103d reac\u0163ia Domniei Voastre. “\u015ei ce dac\u0103?”, ar spune Paul Goma. A\u015fa c\u0103 pun prima \u00eentrebare: Cum de au ajuns Paul, Ana-Maria \u015fi Filip Goma refugia\u0163i politici \u00een noiembrie 1977? Pentru bibliografie, \u00eei trimit pe cititori la oricare dintre edi\u0163iile “Culorii curcubeului”. Eu m\u0103 refer mai ales la\u00a0<\/em>\u00een\u0163elesul statutului de refugiat politic.<\/em><\/p>\n

PAUL GOMA<\/strong>: \u00cencep prin a corija termenul “interviu”: eu nu “acord interviuri” (fiindc\u0103 \u015ftiu cine sunt, de unde vin, \u00eemi cunosc lungul nasului), ci angajez \/ accept dialoguri de pe pozi\u0163ii de egalitate; apoi, termenul “postcomunism” este impropriu ; nu mai pu\u0163in fals, nici mai-\u00eenalt-intelectual dec\u00e2t “postmodernism” (postismul: marca rom\u00e2nului inventator al a\u015fteptorismului) – poate afirma cineva cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103, din 22 decembrie 1989 noi Rom\u00e2nii am p\u0103\u015fit \u00een alt\u0103 er\u0103 post-, deci ne-comunist\u0103? Cu cine \u00een frunte, vorba c\u00e2ntecului? Cu tovar\u0103\u015ful Ion R\u00e2njitorescu, Criminalul care, dup\u0103 ce i-a asasinat pe Ceau\u015fe\u015fti \u00een tain\u0103, a ucis \u015fi speran\u0163a \u00een o meritat\u0103 deschidere a \u0163\u0103rii – de dou\u0103 ori, prima: prin “alegerea” din 20 mai 1990; a doua: prin efortul spectaculos al intelectualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne, cea anticomunist\u0103 din mo\u015fi-str\u0103mo\u015fi, cu \u0163inere-de-minte egal\u0103 cu a bolovanului, pe scurt: elita na\u0163iei, chem\u00eend patria la re<\/em>-alegerea tov\u0103r\u0103\u015fiei-sale?: Liiceanu, Patapievici, Ple\u015fu, Blandiana, Doina Cornea, Adame\u015fteanu, Manolescu, \u015eu\u015far\u0103, Mih\u0103ie\u015f, Leonard Oprea\u2026 – toat\u0103 drojdia cea vestit\u0103 a Balcanului \u015fi Carpatului, prin \u015fantajul debil: \u00abDec\u00e2t o dictatur\u0103 de dreapta (cite\u015fte: dec\u00e2t C.V. Tudor), mai bine o democra\u0163ie suedez\u0103 (cite\u015fte: re-vota\u0163i-l pe Iliescu, s\u0103 ne \u0163in\u0103 el pe burt\u0103, \u00een noroi, \u00eentr-o dictatur\u0103 bol\u015fevic\u0103!) – \u00een loc s\u0103-i trimit\u0103 pe am\u00e2ndoi, “unicele alternative”, \u00een bor\u0163ile de unde ie\u015fiser\u0103? Cu interludiul catastrofal Constantinescu, active\u0163ul de partid, \u00eempins \u00een fa\u0163\u0103 de nesf\u00e2r\u015fitul strateg Coposu, de ideoloaga Blandiana, de politroaca Zoe – cel secondat \u015fi la toalet\u0103 de “domnul <\/em>M\u0103gureanu” (a\u015fa i se adresa Liiceanu bestialistului sec\u2019 \u00een primele luni ale anului 1990). Apoi, cu tovar\u0103\u015ful nostru drag \u015fi iubit \u015fi foarte preferat B\u0103sescu\u2026 Dup\u0103 aceast\u0103 nu\u00eendestuldelung\u0103 introducere, trec la r\u0103spuns: Dup\u0103 liberarea din labele Securit\u0103\u0163ii, la 6 mai 1977, de\u015fi diminuat (nu prea-prea, \u00een schimb foarte-foarte), nu m\u0103 g\u00e2ndeam la o plecare din \u0163ar\u0103. Declinasem propunerile extrem de dezinteresate ale generalului Romeo Popescu-de-la-Pa\u015fapoarte, \u00eenainte de arestare; refuzasem \u00een timpul anchetei sfaturile calde, prietene\u015fti ale altui sec: Ple\u015fi\u0163\u0103, generalul – ai fi zis c\u0103 securi\u015ftii aveau \u00een majoritate zdrobitoare grad de general! De ce declinasem ofertele\u2026 generale? Fiindc\u0103 salutar\u0103 ar fi fost plecarea din \u0163ar\u0103 nu a mea, ci a lor, comuni\u015ftii, activi\u015ftii, beli\u015ftii, securi\u015ftii (generali), ca s\u0103 se primeneasc\u0103 aerul Patriei otr\u0103vit de b\u0103\u015finile bucale, yperitice, aduse pe tancurile sovietice de evreii no\u015ftri cei dragi – \u015fi basarabeni ! (iat\u0103 \u00eenc\u0103 o trimitere la fostul meu prieten I. Vianu). Unde? Ce \u00eentrebare! La mama dracului, de unde veniser\u0103: \u00een Rusia la sateli\u0163ii ei, unde puiser\u0103 invad\u00eend lumea cu bol\u015fevismul criminal: la Pekin, la Tirana, la Phenian, la Havana\u2026<\/p>\n

Am primit \u00eens\u0103 doi zdruncin\u0103tori pumni \u00een burt\u0103 ai hot\u0103r\u00eerii de a nu pleca din \u0163ara muuult mai a mea dec\u00e2t a lui Ceau\u015fescu-\u015fi-poporul:<\/p>\n

– Congresul scriitorilor din luna mai 1977 (Forumul celor care m\u0103\u00a0excluseser\u0103 din Uniune, cu nesf\u00e2r\u015fit curaj, taman la 13 aprilie 1977, c\u00e2nd eram arestat), la propunerea lui Ceau\u015fescu de a desfiin\u0163a cenzura (sic), trec\u00eend sarcina de pe umerii tovar\u0103\u015filor cenzori de meserie-voca\u0163ie (cei care trudeau \u015fi asudau din greu c\u00e2te 26 ore din 24 numai \u015fi numai \u00een interesul literaturii rom\u00e2ne) pe ai tovar\u0103\u015filor scriitori lucr\u0103tori pe t\u0103r\u00e2m editorial (e-he, Pite\u015ftiul, Pite\u015ftiul: c\u0103ci nimeni nu-\u0163i scoate mai temeinic ochiul dec\u00e2t frate-t\u0103u; nimeni nu te cenzureaz\u0103 mai feroce dec\u00e2t “colegul de condei”)\u2026 Propunere acceptat\u0103 cu ova\u0163ii prelungite, \u00een picioare, de c\u0103tre breasla purt\u0103toare a con\u015ftiin\u0163ei scriitorului rom\u00e2n – s\u0103 fie re-privite imaginile incluse \u00een filmul “STRICT SECRET” de Mariana Sipo\u015f.\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 Atunci m-am \u00eentrebat: \u00abAce\u015ftia ni-s scriitorii?\u00bb<\/p>\n

– Al doilea pumn mi-a fost administrat \u00een plin obraz \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 din luna august, tot 1977. Aflasem (cum se afl\u0103 toate \u00een Rom\u00e2nia, dar \u015fi cum ‘se tace’ <\/em>\u00een mod asurzitor) c\u0103 \u00een Valea Jiului izbucnise o grev\u0103, c\u0103 inginerii-sufletului \u015ftiau, c\u0103 discutau despre ea, dar continuau s\u0103 bea, s\u0103 r\u00e2g\u00e2ie, s\u0103 se \u00eencaiere, s\u0103 se \u00eenjure de mam\u0103, s\u0103 se r\u00e2d\u0103, s\u0103 cad\u0103 sub mese, s\u0103 se pi\u015fe pre ei, s\u0103 se pupe, \u00een pauze s\u0103 discute d-ale lor, chestii de crea\u0163ie \u00eenalt\u0103, ce credem noi, neinginerii. Atunci mi-a fulgurat o scen\u0103: vine, ca s\u0103 folosesc eufemismul, un-tovar\u0103\u015f-necunoscut-\u00een-civil \u015fi le cere scriitorilor s\u0103 semneze un mic protest \u00eempotriva minerilor din Valea Jiului, cei care ne tulbur\u0103 procesul de construire a socialismului, \u00een vederea excluderii lor din Uniunea Minerilor (zic a\u015fa). Iar colegii mei, cobresla\u015fii, scriitorii-la-rom\u00e2ni semneaz\u0103 cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile \u015fi condamnarea, \u015fi excluderea, ar semna \u015fi cu picioarele, doar ca s\u0103 se vad\u0103 acolo-sus c\u0103 ei dau-dovad\u0103 de disciplin\u0103 de organiza\u0163ie, c\u0103 ei nu se opun \u00een\u0163eleptei politici a partidului\u2026<\/p>\n

Au urmat aproape dou\u0103 luni de derut\u0103, de fr\u0103m\u00e2ntare. Ana \u015fi cu mine eram bolnavi de ru\u015fine: “Unde ni sunt scriitorii s\u0103 ia ap\u0103rarea nescriitorilor?”, mai cu seam\u0103 ca aceia erau mineri, iar, de pild\u0103, Marele Bogza devenise autor clasicizat \u015fi prin “Mineri \u015fi c\u0103rbuni \u00een Valea Jiului”<\/strong>. Ce f\u0103cea el, Geologza? Dar Marele Marin Preda? Puii Morome\u0163ilor ajunseser\u0103 \u015fi la minele de c\u0103rbuni\u2026 Dar Ditamai Jebeleanu, acela carele “\u00een neagra ilegalitate”, ca gazetar, \u00eel ap\u0103rase pe un oarecare ucenic, ajuns ditamai Conduc\u0103tor? De ce nu c\u00e2rteau aceste “con\u015ftiin\u0163e”? De ce nu c\u00e2r\u00e2iau \u00een front? De ce nu erau ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fie? A-ha: ce, erau pro\u015fti \/ proaste? Nu. Ei erau, nu ‘scriitori’<\/em>, ci autori-de-c\u0103r\u0163i-rom\u00e2ni \/ autoare-rom\u00e2ncu\u0163e. “Unde ni este Europa liber\u0103, s\u0103 ne informeze, ca p\u00e2n\u0103 atunci, de ceea ce se petrecea \u00een\u0103untrul Rom\u00e2niei?”, fiindc\u0103 postul american t\u0103cea, de r\u0103suna v\u0103zduhul de\u2026 miraculoasa venire – dup\u0103 30 ani de a\u015fteptare \u00eenfrigurat\u0103 – a Americanului, s\u0103 ne scape de Rus.<\/p>\n

Atunci – \u00een octombrie 1977 – am \u00een\u0163eles: r\u0103m\u0103sesem singuri – f\u0103r\u0103 colegi scriitori, f\u0103r\u0103 sprijinul sonor al Europei libere. Eram deja izola\u0163i, dup\u0103 liberare, consemna\u0163i la mama dracului, tot \u00een Drumul Taberei, dar la margine de tot, “la ov\u0103z”, pe o strad\u0103 f\u0103r\u0103 nume, \u00eentr-un bloc f\u0103r\u0103 num\u0103r, lipsi\u0163i de telefon, supraveghea\u0163i de aproape. Ce era de f\u0103cut?, vorba unui rus. F\u0103c\u00eend haz de necaz, a\u015f fi putut zice: “Acum avem trei camere – a treia c\u00e2\u015ftigat\u0103 cu sudoarea frun\u0163ii mele, ‘jos, la Rahova’ – ce-ar fi s\u0103 m\u0103 ocup de mine \u015fi de familia mea, potrivit sfaturilor \u00een\u0163elepte, dezinteresate ale Organei de Stat \u015fi de Partid? Chiar dac\u0103 nu public, scriu; ascund scrisul de seci; trimit \u00een Occident – s-au adunat cinci titluri la Gallimard, trei editate, dou\u0103 \u00een curs de traducere, \u00eentr-un an mai trimit dou\u0103\u2026 Da, perspectiva nu era de aruncat, mai ales dup\u0103 trecerea prin pe-trecerea cu pricina. Ia s\u0103 se ocupe de drepturile omului \u015fi al\u0163ii, c\u0103 n-oi fi eu singurul ap\u0103r\u0103tor al lor dintre rom\u00e2ni! S\u0103 pun cap\u0103t st\u0103rii de “basarabean de serviciu”, \u0103la care, fiindc\u0103 tot nu mai are nimic de pierdut se treze\u015fte \u00een fa\u0163\u0103, c\u0103 are el ceva de spus – \u015fi dup\u0103 ce spune (sau: dup\u0103 ce nu spune) o ia peste bot \u015fi peste \u0163urloaie de la secii no\u015ftri patrio\u0163i, apoi de la colegii nu mai pu\u0163in patrio\u0163i, \u00een plus: geniali: “Ce te bagi, dom\u2019le, peste tot, \u00een toate? Vrei s\u0103 devii celebru? S\u0103 fii mereu primul? Na, poftim, fii tu primul – \u015fi singurul\u2026” S\u0103-i las pe iubi\u0163ii mei cobresla\u015fi: \u0162oiu, Titus Popovici, Dimisianu, F\u0103nu\u015f, B\u0103ie\u015fu, B\u0103ran, Dan Zamfirescu, A. Dobrescu, R\u0103c\u0103nel-Drago\u015f, Eugen Barbu cu \u00eentreaga unitate militar\u0103 a ‘S\u0103pt\u0103m\u00eenii’<\/em>: V.C. Tudor, Dinu C. Giurescu, Ciachir, Marian Popa – \u015fi alte Ilene Lucaci – s\u0103 fie \u015fi ei \/ ele – corect: doar ei – \u201ccelebri\u201d, s\u0103 nu se mai pl\u00e2ng\u0103 de uzurpare\u2026 Acestea le ziceam \u00een g\u00e2nd, nu le sonorizam. \u00cens\u0103 c\u00e2nd uneori ie\u015feam la cump\u0103r\u0103turi ori la plimbare cu copilul \u015fi \u00eent\u00e2lneam semnatari ai Apelului nostru – nu mul\u0163i, vreo trei \u00een total – iar ace\u015ftia se pl\u00e2ngeau, nu de ceea ce \u00eenduraser\u0103 ei din partea securi\u015ftilor (\u015fi a propriei familii – s\u0103 te fereasc\u0103 Dumnezeu de familia-la-rom\u00e2n, c\u00e2nd \u00eencepe ea s\u0103-\u0163i repro\u015feze c\u0103 tu faci prostiile, dar cine trage ponoasele? Nu nevasta, copilul, fratele – mai ales cumnata?), ci de faptul c\u0103 eu nu mai eram de g\u0103sit pentru a le transmite “afar\u0103” durerile, dolean\u0163ele, pentru a fi difuzate de Europa liber\u0103. Bine, eu nu aveam de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 retrag (\u00een mun\u0163i, tr\u0103g\u00eend rare focuri de arm\u0103\u2026), dar ce f\u0103ceam dac\u0103\u2026 nu m\u0103 retr\u0103geam? Nimic.<\/p>\n

[Mi-au venit \u00een minte dou\u0103 versuri din miile comise de realistsocialistul Cicerone Theodorescu; un prieten al casei venit \u00een vizit\u0103 o \u00eentreab\u0103 pe feti\u0163a poetului:<\/em>\u00a0 “Ce face tata, p\u0103pu\u015fico?”<\/em>\u00a0La care p\u0103pu\u015fica r\u0103spunde:<\/em>\u00a0“Nimica, ce s\u0103 fac\u0103 – scrie\u2026”]<\/em><\/p>\n

Ia s\u0103 mai fac-nimica \u015fi eu, c\u0103 n-o fi foc\u2026\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 Securitatea t\u0103iase toate canalele de comunicare cu Occidentul. Europa liber\u0103 dracu’ \u015ftie ce alt\u0103 treab\u0103 urgent\u0103 avea ea, numai s\u0103 nu vorbeasc\u0103 despre ‘eveniment’<\/em>: Marea Grev\u0103 din Valea Jiului. Dup\u0103 un scurt consiliu de familie am ales plecarea. Aflasem de invita\u0163iile PEN Clubului Francez care m\u0103 cooptase pe c\u00e2nd eram arestat (\u015fi pe care securitatea le re\u0163inuse), a\u015fa c\u0103\u2026 am cerut pa\u015faport. Dar acum ‘ei’ <\/em>erau cei care refuzau (\u00eent\u00e2i prin ne-primirea cer\u00e8rii, cum accentuau ei, accentuatorii seci\u2026). Cum \u00eens\u0103 mai func\u0163iona o linie de urgen\u0163\u0103, PEN Clubul a aflat c\u0103 lui Goma i-au fost re\u0163inute invita\u0163iile, drept care Goma va declara greva foamei\u2026 Ca prin minune (!) invita\u0163iile au fost g\u0103site (dar numai fotocopii ale lor), poarta Serviciului Pa\u015fapoartelor a devenit accesibil\u0103 chiar \u015fi pentru noi, bandi\u0163ii fioro\u015fi. Am depus actele pentru “o c\u0103l\u0103torie turistic\u0103 de un an”.<\/p>\n

Obiectele (pa\u015fapoartele) le-am primit, spre indignarea m\u00e2nioas\u0103 \u015fi asimetric\u0103 a lui Ple\u015fi\u0163\u0103, nu prin ei, securo\u015fii (cei cu, drept f\u0103lci: buci ro\u015fii), ci\u2026 prin Ambasada Fran\u0163ei. Francezii ne-au invitat “la vedere”, \u00een sensul propriu: \u0163ineau s\u0103 se asigure c\u0103 persoanele noastre sunt chiar ele, nu niscai “\u00eenlocuitori”. Pentru rest, fac trimitere la c\u0103r\u0163ile mele.<\/p>\n

A\u015fadar, \u00een 20 noiembrie 1977 am plecat cu avionul de Paris. \u00cen \u00eentrevederile cu “oficialii” (evident, cu to\u0163ii securi\u015fti), la \u00eentrebarea: “C\u00e2nd v\u0103\u00a0 \u00eentoarce\u0163i?” r\u0103spundeam, lini\u015ftit: “Dup\u0103 ce cade comunismul \u00een Rom\u00e2nia”.<\/p>\n

Recunosc: nu am prev\u0103zut “revolu\u0163ia de la 1989”. \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u015ei nici ne-c\u0103derea comunismului \u00een \u0163ara mea.\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 <\/em><\/p>\n

30 oct. 2007 <\/em><\/p>\n

(va urma)<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0 FLORI ST\u0102NESCU: Drag\u0103 Domnule Goma, nu voi face abeceul gomismului & antigomismului, ar fi inutil \u015fi nefiresc. Ne cunoa\u015ftem de ceva <\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":1441,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[42],"tags":[48],"coauthors":[75],"jetpack_featured_media_url":"http:\/\/www.nymagazin.com\/wp-content\/uploads\/2016\/02\/orig-e1455399440716.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4rsGx-ne","_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1440"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1440"}],"version-history":[{"count":6,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1440\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1447,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1440\/revisions\/1447"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1441"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1440"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.nymagazin.com\/en_US\/wp-json\/wp\/v2\/coauthors?post=1440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}