Viviana Moise/Poezie


 

S-a născut în Cluj-Napoca, în 25 Mai 1975, este de profesie economist și a publicat mai întâi pe site-ul: www.qpoem.com.  Apoi în Revista Ramuri cu poemele: ”Şcoala Altfel ” şi” Infuzie de viorele ” în Revista Sintagme Literare și Nautilus A obținut Mențiune în urma participării la Concursul Național de Poezie “Octavian Goga” ediția a XXXIII-a 2017.
Textele publicate în NYM au apărut inițial pe qpoem.com.

 

Emanuel

Întotdeauna am fost un aluat
greu de frământat, o bombă cu ceas.

Apusul și răsăritul pe malul mării îmi amintesc.

Nu după mult timp am văzut
primele fotografii cu tine.
Te-am purtat în mine ca
pe un vas de preţ.
La primele valuri am crezut că te vărs şi
îţi curge lumina pe pământ.

De bună voie m-am lăsat supusă unor teste ce
mi-au amplificat bătăile inimii. Apoi
un posibil diagnostic a sfâşiat aşteptarea.
Săptămâni şi luni când
jarul mi-a ars tălpile. Ştiam că
viaţa e un dar chiar dacă
frica îmi paraliza gândirea.

Întotdeauna am fost un aluat
greu de frământat, o bombă cu ceas.

Într-o zi am izbucnit în lacrimi şi
Te-am întrebat ce să fac. Mi-ai răspuns:
Iată, fecioara va rămâne însărcinată,
va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel
(Dumnezeu este cu noi).

Mulţumirea a răsarit ca
o floare de colţ
pe muntele credinţei.

După proba focului a
urmat proba răbdării.
O linişte cristalină a coborât în
valea plângerii.

Ai început să înoţi în apele mele,
să respirăm împreună,
să îţi simt fiecare celulă
explorând templul în care
aveai să locuieşti, pentru un timp.
Te-ai încadrat în graficul fiecărei luni, până
într-a şaptea când n-ai mai crescut. Atunci
panica mi s-a înfăşurat în
jurul gâtului, precum lasoul.
Ai vrut să mă cunoşti inaintea
termenului stabilit.

N-ai avut Sindrom Down,
cu toata precizia testelor

Eşti perfect sănătos.

Minunea mea
ţi-am pus
numele: Emanuel.
(Dumnezeu este cu noi).

 

Poezia mea

ca o rană adâncă este ziua aceasta
ca o rană adâncă este
sângerează fiecare literă de când
Cuvântul s-a făcut trup

fac o investigaţie à la carte
inspir dureros, expir cu grijă, cred
că n-aş rezista fără bronhodilatatoare
mă dor ochii deşi tensiunea intraoculară e
în limite normale
doar insuficienţa lacrimilor în cavitate

cercetez fiecare centimetru al dermei
ai intrat ca un hoţ sub pielea mea
mi-ai spart toate globulele roşii
cele albe m-au năpădit în exces
mi-a scăzut imunitatea

în agonie mi-am luat masca
am purtat-o până când sufletul
a învăţat să traverseze regulamentar
atunci ai frânat brusc
s-a luminat de ziuă
mi-ai acordat prioritate

am respirat normal
canalele lacrimale
fântâni s-au făcut
sângele a făcut slalom
printre celule
m-am născut din nou

azi

ca o mireasmă tare este ziua aceasta
ca o mireasmă tare este.

 

Oamenii de tinichea

Oamenii de tinichea
nu-și spală hainele
își pun la uscat doar
noroiul din tâmple
treaptă cu treaptă
înalță scara,
orgolii spulberate
pe câmp minat.

oamenii de tinichea
nu pun ștampila pe
buletinul de vot
nu agreează
nici o
formă de traducere
nici o
construcție grandioasă
nu brodează litere pe
tivul cuvintelor

oamenii de tinichea nu au
părul în vânt au
haine roase de molii
rupte de păsări,
un membru amputat

deasupra lor noaptea
coboară Dumnezeu
în unghiul drept al crucii
le unge ochii cu tină, verifică
compoziția lacrimilor

în Sabat face transfuzii de sânge

cu halatul apretat
intră în sală
în transplantul
de organe
are compatibilitate
sută la sută.

 

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu