Dan Gheorghilaș: Groapa

de DAN GHEORGHILAȘ

Plutesc pe apa cristalină fără să-mi pese de nimic.Nici măcar gravitația nu reușeste să mă mai tragă-n jos.M-am dezbrăcat de grijile cotidiene și le-am lăsat pe mal,sub o umbrelă protectoare,de frică să nu se înmulțească de la soare !

Dar ce e vuietul ăsta ?!  Întorc privirea și-l zăresc. Înalt de șapte metri, gonește cu viteză către mine.Tsunami în Marea Neagră? Și nici măcar n-a spus la știri ! Arunc din măini cu disperare s-ajung mai repede de unde am plecat. Dar e deja deasupra mea…Mă învărtește ca pe un fuior și mă tot duc la fund,fără putință de scăpare….

– Vecinee ! Vecinee !

Deschid ochii și sunt din nou la casa mea. Cea de la țară ! Sar ca un arc destins ce  a scăpat de-o greutate apăsătoare. Mă duc la poartă direct în pijamale ,să nu mai las un om bătrân să strige până-l doare-n gât.C-ajung și eu la vârsta dumnealui  și soarta se răzbună.

– Ce s-a-ntâmplat? Arde undeva? întreb frecîndu-mă la ochi.

– Ați dormit până mai târziu….

– Dar cât e ceasul?

– 12 fără un sfert ! Am tot dat eu târcoale ,dacă-am văzut că nu dați semn,am îndrăznit să strig,îmi spune cu  vocea sugrumată  de-atâta politețe.

– De când cu meciurile astea ,mi s-a schimbat fusul orar. Sunt mai în urmă cu vreo șase ore !

– Uitați de ce v-am deranjat, mâine schimbă conducta de apă și trebuie să săpați la stradă ,de unde v-ați legat.Bagă conducta nouă prin cea veche ca să nu mai strice și podiștile.

– Păi încape?

– Încape….Și de-asta v-am strigat ,că până mâine trebuie groapa făcută,să poată să lucreze.

– Cât de mare să fie?

– Doi lungime,unu lățime. Și din câte mi-amintesc ,săpați cam vreo doi metri înăuntru. Că e la adâncime !

– Câât? Facem cavoul chiar la poartă? Nu-i mai plătim lui popa?

– Eu v-am spus,ca să nu rămâneți fără apă.

Cineva de sus de-acolo,mi-a tulburat deja apele și-a vrut să mă avertizeze de azi-noapte. Dar,parcă era mai bine cu tsunami. Scăpam de grijile cotidiene. Dacă mă mai ținea mijlocul,o mai făceam și pe-asta.Ce mai conta o groapă pe lângă trei mii de bolțari ,făcuți de mine manual,doar cu nevasta și cu soacra? Acum să mai lucreze și-alții pentru mine.Scot telefonul,să sun după ajutoare.

– Salut primare !

– Salut profesore ! Ce te frământă ? întreabă cu gura omului umplut deasupra capului cu treburi mult mai importante.

– Mai ții minte când spuneai tu că între școală și primărie trebuie să fie o legătură strânsă ?

– Hai lasă gargara,că s-a terminat demult campania electorală. Spune repede ce vrei ,că am de rezolvat ceva.

– Trebuie să sap groapa !

– Ai vreo presimțire?

Parcă îl și văd ,frecându-și burta în semn de satisfacție.

– Am o presimțire că mâine bagă apa . Sau nu știi nimic de treaba asta? Îmi trebuie un om să sape în locul meu.

– Hai că mă jignești. Cum dracu să nu știu? Păi mișcă ceva-n comună fără mine? Îți rup un om că doar mi-ai fost profesor.

– Păi vezi ? Ți-aduci aminte că eu te-am învățat cum e cu ridicarea la putere. E cazul să îmi zici mersi.

– Îți zic mersi și pentru adunare, că-mi  dă mereu cu plus ! În cinci minute vine omul. Să îl primești cu flori !

Cinci minute înseamnă de regulă cam o juma′ de oră. Am învățat de la nevastă. Numai că ăsta apare fix,  exact după o oră. Pipernicit și tuciuriu din cap până-n picioare. Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală.

– Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei.

Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A cam uitat de păsărească !

– Uite ,din podișcă până-n stâlp. Nu chiar lângă el,că o să cadă și vine peste tine ! încerc să îl avertizez.

– I-auzi,al dracu ! Păi trebuie să-mi dai și spor de accident,mâncați-aș !

Acum a revenit din rudărie.

– Întâi fă treaba și vedem la urmă !

– Scule ai?

– Păi ai venit la muncă fără scule?

– De unde să știu eu șefule,ce treabă ai mata? Eu la primărie,căram pământ cu roaba.

– Am o lopată. E bună ?

– E bună,dar n-ajunge. Îmi trebuie târnăcop.Aici e bolovani !

Cu tîrnăcopul nu eram dotat,așa c-alerg printre vecini. Și se mai scurg în negura trecutului alte minute bune, fiindcă  îl găsesc abia pe la a patra casă.

– Ți-am adus… Eu zic să-ncepi că e cam nor la vest,mi-e frică să nu înceapă ploaia.

– Auzi șefule ,păi dumneata poți să pornești mașina asta fără să-i dai benzină ? îmi zice ,arătându-mi cu subînțeles Loganul  ,care se odihnește în curte, bucurându-se și el de soare și vacanță.

Țiganul ,tot țigan , îți cere de la obraz să fie sigur că te simți.

– Păi nu e cam cald? Dacă te înmoi și nu mai ai chef de muncă ?

– N-ai frică, am motorul pe injecție directă.Adu o cească și-n două ore suntem gata.

Aduc ceașca și dintr-o înghițitură o golește.

– Bună țuică ai ! Tare ca piatra asta pe care trebuie s-o sap eu.

Începe în sfârșit activitatea. Răsuflă greu la fiecare tîrnăcop de parc-ar sparge stânca de pe munte. Pe la al cincilea se oprește ca să se șteargă de sudoare.Privirea îi rămâne pironită pe două fete ce merg agale pe șosea.

– Mișto priveliște ai bre ,aicea la șosea. Mă mir că ai doar un copil !

– Tu câți ai ? îl întreb ca să-i îndrept privirea către pământul de la groapă.

– Șapte !

– Șapte ?? Ai umplut curtea de puradei ! Și nu ți-e greu cu atâția copii?

– Nu mi-e greu ,mîncați-aș,mi-e mai mare dragul cînd îi văd că țopăie prin curte. Haine ,se mai îmbracă unul de la altul,mâncare ,ca purceii din același troc.Și noi am fost zece și tot ne-am făcut mari. Mata ai casă mare,ai mașină ,te-ai bucurat la lucruri în loc să te bucuri de copii. Noi trăim mai simplu,de la mama natură,desculți prin curte iarna ,cu baie-n apa râului și nu ne piere rasa. Nouă nu ne trebuie atâtea fițe !

Trebuie să recunosc în sinea mea, că filosofia lui de viață e mult mai sănătoasă. Ne-am îndepărtat cu mult de natural și ne-am apropiat mai mult de E-uri,conservanți și poluare. Și ne văităm că banii nu ajung ca să mai creștem un copil.

– Ai dreptate,civilizație înseamnă până la urmă și distrugere….Dar n-aș vrea să te mai țin de vorbă că poate tu ai treabă. Nu mai e mult până diseară.

– Cald al dracu,bre ! spune suflând din ce în ce mai greu. Pe căldura asta,mi-ar trebui și-o bere rece…

– Fie,îți aduc și berea,dar sper că dai mai mult din mână decât din gură !

Aduc sticla și mă mut în casă ,la răcoare,să-l las ca să lucreze. Avantajul omului mai plin de fițe. Mă uit la știri ,dar peste tot Băsescu- Mondialul. Unii îl critică,alții îi iau apărarea,depinde ce culoare politică au vederile lor.Eu unul zic că nu poți șantaja un om cinstit.Așa că cine se aseamănă, să se adune la pârnaie ! Dar sunt prea puține pușcării ,de-aceea sunt atâția hoți în libertate. Că altă explicație mi-este rușine să o recunosc.

Mai trece cu politica o oră.Alt timp pierdut degeaba. Mă uit pe geam și nu-l zăresc.Unde-o fi dispărut? Într-un minut sunt la buza gropii din fundul căreia, țiganul doarme cu sforăieli,visând probabil, la lucruri extrem de naturale.Ca și răcoarea dinăuntru.Până la urmă , cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Dar chiar în groapa mea ?!

– Alo !

Cum naiba l-o fi chemând ,că din cauza lucrării ce nu suferea vreo amânare,am cam uitat să facem prezentările.

– Ioanee ! Nu răspunde la apel.

– Băi Vasile  ! încerc încrezător o altă variantă. Dar tot nimic.

– Alifie,scoală-te mă că avem treabă !

Zgomotul îl deranjează la urechi,așa că se întoarce pe o parte ,cu mâinile făcute pernă pe sub cap.

Ei ,asta-i prea de tot ! Mă duc la cișmea,umplu găleata și i-o arunc cu forță peste față.

– Ce? Cum? Rebecco,du-te  fă și-nchide găinile ,c-a început furtuna ! sare ca ars din groapa umplută de noroi.

– Dacă nu te apuci mai repede de treabă, o să înceapă și tornada ! strig amenințător.

După ce se scutură din cap,mă sesizeză.

– Ce dracu șefule,mi-ai dat să beau, să mă îmbeți ? Și-acuma tot matale faci scandal ?!

– Sper că-ntr-o oră o rezolvi ,să nu ne mai certăm. Nu mi-ai spus cum te cheamă ! încerc să creez o oarece apropiere mai mult ca să-mi bag firea înapoi, în locul de unde îmi iese foarte rar. Te faci frate și cu dracu′ dacă trebuie să sări groapa !

– Jagardel, dar mata fiindcă mi-ești simpatic, poți să-mi spui Jaga ! răspunde la fel de împăciutor.

Puteam să-l strig o zi întreagă și numele ăsta tot nu-l nimeream. Plec din nou în casă ,de data asta hotârat să caut o comedie ca să mă liniștesc. Dar comedia ,de foarte multe ori ,se-ntâmpla în viața noastră cea de toate zilele. Însă dacă-ți rupi piciorul, nu prea îți vine să mai râzi. Râd ceilalți care se tot amuză de felul cum ai căzut pe brânci.Nimeni nu râde de el însuși ,e mai ușor să râzi de alții.

Din nou nu se mai vede,o fi trecut din nou la somn ?! Într-un minut sunt iarași lângă groapă. Dar nici măcar groapa nu se mai vedea de-atâta apă.

– Ce naiba ai făcut ? Ai spart țeava?

– Păi de ce nu zici ,mâncați-aș ,că ai țeavă de plastic ?

Adevărul e , c-avea dreptate. Uitasem cu desăvârșire de așa ceva. Plasticul nu e ca fierul din care sar scântei,el crapă instantaneu.Și-atunci când crapă și țâșnește !

– Lasă,mâncați-aș,nu te mai supăra !  Mașină aveai,vilă aveai,piscina-ți mai lipsea. Acu o ai la poartă,să moară toți rumânii de necaz ! îmi spune-n zeflemea.

– Ieși mai repede din groapă , până nu-mi aduc aminte că și coada lopeții e bună la ceva ! urlu ,umplut de furia-mi cumplită ce-a apărut din nou la suprafață.

Iese în grabă și dispare cu mult mai repede decât a apărut. Încerc să cobor cu o cârpă să leg țeava, ca să opresc șuvoiul. Dar malul de pământ cedează și mă aruncă cu putere înăuntru. Sunt astupat de mâl până la gât ,noroiul mi-a intrat în gură și pe nas,dar mintea mea e încă limpede . Exact ca apa de la robinet.Și-n mintea mea se tot învârte o idee :

„ Să ai întotdeauna grijă ce visezi. Căci s-ar putea să ți se-ntâmple ! ”

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu