În aprilie 1988, Dan Petrescu şi Liviu Cangeopol au inceput să scrie cartea "Ce-ar mai fi de spus", finalizând-o prin toamna aceluiaşi an, demonstrând astfel că şi într-o casă supravegheată de Securitate poţi dialoga liber, fără să se audă altceva decit un ţăcănit. Cartea a ajuns la Paris înregistrată pe benzi magnetice: Dan Petrescu a fost cel care a citit-o, acasă la actorul Emil Coseru, "într-o cameră cu ieşire spre curtea păsărilor, pe fondul unor cotcodăceli interminabile". A trimis-o în Franţa prin lectoriţa italiană de la Universitate, Anna Alassio, care a ascuns-o în cutia de pudra.

Liviu Cangeopol s-a alăturat Grupului de la Iaşi în aprilie 1988. Avea 32 de ani şi studiase Literele. Işi deschisese împreună cu doi prieteni (Dorel Voroneanu şi Cristi Delcea, ultimul emigrat in SUA), un studio de înregistrări în strada Vasile Alecsandri; era un fel de afacere privată, "patronată" de Cooperativa "Constructorul", cu care micii întreprinzători încheiau contractele. Prin 1984 a deschis prima videotecă din Iaşi. Cangeopol difuza filme "capitaliste" - unele contestatare, printre care "Clasa muncitoare merge in paradis" - dublate de Dan Alexe, care, refuzând repartiţia ca şi profesor într-un sat din Buzău, a trăit tot din slujbe de ocazie până in 1988, când a fugit din ţară.

"Fii mulţumit, Domnule Ceauşescu: vei rămâne in istorie!", a fost titlul sub care interviul acordat de Liviu Cangeopol apărea la 5 aprilie 1988 în Libération, interviu difuzat o zi mai târziu la Europa Liberă. Două săptămâni mai târziu este reţinut de Securitate pentru 24 de ore. Evenimentele care au urmat l-au introdus pe Liviu Cangeopol in istoria României.

Liviu Cangeopol a emigrat şi este stabilit in SUA din 1989. A locuit la New York primii 11 ani, după care, împreună cu soţia Lidia Cangeopol şi cei trei copii, s-a mutat în Atlanta, Georgia. La New York, Liviu a fost unul dintre cei mai renumiţi ziarişti şi scriitori români din exil. A publicat timp de 11 ani săptămână de săptămână articole caustice şi la obiect la adresa conducerii Romaniei post-revoluţionare. Timp de 15 ani de la revoluţie, Liviu nu a dat nici un semn cum că ar putea fi vreodată corupt sau cumpărat. Din cauza viziunii sale radicale la adresa situaţiei din România, Liviu Cangeopol continuă şi azi să fie un autor interzis în marile cotidiane ale patriei. În ultimii ani, Liviu a studiat contabilitate (4 ani) şi azi lucrează în domeniu, dar colaborează încă la două publicaţii, New York Magazin şi Romanian Times, Portland, Oregon.

text preluat de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Cangeopol

443/ ROMÂNIA SPÂNZURATĂ ÎN BAIE

450/ INTENŢII BUNE ÎN OGLINDĂ, EŞECURI DE RASUNET

451/ REALIZĂRILE ÎNTREGULUI POPOR

452/ SPAIMELE CULTURII ROMÂNE

453/ ROMÂNIA SCHIZOFRENICĂ

454/ UN CONTRACT TERFELIT

455/ MOŞTENIRE ŞI PEDEAPSĂ – CORUPEREA SPERANŢEI

456/ CAPITALISMUL DE DREAPTA

457/ OBLIGAŢIA DE ACŢIONA (FAZA PE ŢARĂ ÎN RĂZBOIUL RUDELOR BOGATE)

458/ ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI PRIN MINCIUNĂ

459/ SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN LUMINA CONCORDIEI

460/ UN RISC NEASUMAT

461/ ŢAPUL ISPĂŞITOR – UN MOD DE A VEDEA LUCRURILE

462/ ÎNCOLŢIREA BARONULUI DE CORNU