CU SAU FĂRĂ BANI, EU NU FAC DIN EROI CRIMINALI SAU INVERS!

Grigore L. Culian

Am început să practic (mai bine zis să învăţ) jurnalistica în anul 1994, când am fost angajat ca “om la toate” de către regretata Catalina Ligi, patroana de atunci a ziarului “Micro Magazin”, primul săptămânal de limba română din New York, fondat, cum spuneam, de tatăl ei, Marius Ligi. Făceam acolo de toate: corectură, redactare, traduceri din limba engleză în română, reportaj, fotografie şi chiar distribuţie. Mi-a plăcut foarte mult munca de redacţie şi am avut tot sprijinul din partea fostei mele patroane, o femeie cu mult bun simţ şi suflet mare, care m-a ajutat enorm, atât pe mine cât şi pe fiica mea, Andreea, angajată şi ea deşi avea pe atunci numai 17 ani.

Din păcate, trei ani mai târziu, Cătălina Ligi s-a stins prematur, la numai 46 de ani, în California, unde se mutase. Ziarul pur şi simplu a dispărut, fiind preluat ulterior (în condiţii mai mult decât misterioase) de către Marius Badea, un dentist din California, care i-a schimbat denumirea în “Meridianul Românesc”. La numai două luni după moartea doamnei Ligi, fiica mea mi-a sugerat să fac şi eu un ziar.

La început am râs, dar ea, proaspăt studentă la New York University, a insistat şi mi-a promis că mă va ajuta. Cu toate că nu aveam nici un ban, am reuşit să cumpăr un computer, un printer şi un fax, pe un card de credit al soţiei mele care a fost şi este tot timpul alături de mine în această extraordinară aventură.

Ştiţi, eu cred în semne (pe care, zic eu, unii le recunosc, alţii nu), iar semnele au fost mai multe: moartea Cătălinei Ligi; dispariţia ziarului “Micro Magazin” (la care muncisem cu atâta pasiune) sau sugestia fiicei mele au fost numai câteva dintre aceste semne. Apoi s-a mai întâmplat ceva: în Sfânta Noapte A Învierii a acelui an 1997 m-am întâlnit la Biserica “Sfântul Nicolae” din Queens (New York) cu Mircea M. Ionescu, reputatul ziarist, dramaturg şi comentator sportiv, care hotărâse să se întoarcă în România, lăsând în urma lui un excelent ziar de sport, “Lumea Sporturilor”, fondat de el şi muncit “la sânge”. Atunci Mircea mi-a propus să colaborăm, adică să introducem “Lumea Sporturilor” ca supliment în paginile New York Magazin-ului. Nu puteam refuza o ofertă venită din partea unui profesionist de talia lui Mircea M. Ionescu, mai ales că ne simpatizam reciproc, iar eu făcusem numai trei numere de ziar. Aşa am pornit la drum cu cel de la care aveam să învăţ enorm de mult.

La cursul de “publishing management” urmat la celebrul cotidian The New York Times am învăţat nu cum se face un ziar ci cum se conduce el. În ceea ce priveşte fosta mea meserie, cea de muzician, şi aici este un semn sau o legătură: ambele profesii cer talent, imaginaţie şi creativitate, la care se adaugă un volum de muncă enorm. Nu ştiu dacă eu am talent, imaginaţie sau creativitate - îi las pe alţii să aprecieze asta -, dar de muncit am muncit întotdeauna enorm. Şi în muzică şi în jurnalistică. Ca argument pot să vă spun că fac ziarul singur, de peste trei ani, fiica mea terminând între timp facultatea şi alegând o carieră profesională în finanţe.

Din păcate nu le pot face singur pe toate. Proiecte sunt destule, dar presiunea financiară mă obligă să le tot amân. Spun presiune financiară pentru că ziarul nu are “sponsori”, deşi au venit câţiva din ţară să-mi cumpere conştiinţa. I-am trimis pe toţi la plimbare. Cu sau fără bani, eu nu fac eroi din criminali sau invers! De aceea muncesc singur, fiind şi editor şi manager şi corector şi distribuitor. Nu fac asta din zgârcenie, ci pentru a ţine ziarul pe linia de plutire. Beneficiez din fericire de aportul unor editorialişti ca Liviu Cangeopol şi Gabriel Pleşea (din exil) sau Valerian Stan (din ţară), pene aspre, oameni cu coloană vertebrală. Ca să nu mai vorbesc de Constantin Dumitru cu al lui excelent supliment “Top Business”, făcut la Bucureşti, pe care eu îl numesc “România văzută din… România”.

Cred că punctul forte al ziarului este verticalitatea. Această publicaţie are o politică editorială critică şi extrem de dură împotriva comunismului şi neo-comunismului.