SOŢUL DOAMNEI BIJBOACĂ ÎN ROLUL LUI MOŞ TEACĂ

Liviu Antonesei

PNL nu-şi „strică” imaginea prin doctrină ori politici, respectabile şi cum nu se poate necesare tranziţiei capitaliste, ci prin oamenii puşi să le reprezinte, să le pună în operă. De pildă, dl. Atanasiu, ministrul nostru de război pare a fi prototipul insului în stare să compromită orice doctrină, orice fel de politici, orice partid. Ghinionul liberalilor pare a fi acela că le-a plăcut de ei! Din păcate pentru partidul premierului, amorul pare să fie reciproc!

Dincolo de faptul că nu ştie vreo limbă străină, ba chiar şi limba maternă îi provoacă dificultăţi imposibil de depăşit, într-un an şi jumătate de cînd se află la conducerea Armatei, dl. Atanasiu s-a afirmat prin cîteva fapte „de arme”, dintre care trei îl apropie mai degrabă de Moş Teacă decît de un ministru modern al Apărării, aparţinînd unei ţări din NATO. Oricare dintre acestea – şi oriunde în lume, în afară de ţările complet aproximative administrativ şi democratic – l-ar fi trimis pe dl ministru pe tuşă. La noi, D-Sa rămîne în post, bucurîndu-se în continuare de sprijinul politic al partidului care l-a „descoperit” şi al premierului care l-a numit în post. Iar după aceea, PNL şi dl. Tăriceanu se minunează că scad în sondaje şi dau vina doar pe conduita inamicală a aliaţilor, nu şi pe propriile tîmpenii, că e mai comod să vezi paiele din ochii altora decît ditai bîrnele din ochii tăi. Nu că n-ar fi lucraţi şi de democraţi şi de preşedinte, dar şi ei, nefăcîndu-şi curăţenie în casă, prea le dau motive cu toptanul!

Sosit din „România profundă” în centrul Capitalei şi instalat ministru, primul lucru ce i-a trecut prin cap acestui buldog de provincie a fost să se cupleze cu secretara, care l-a şi însoţit în varii destinaţii externe, de la Burxelles pînă în Afganistan. Cînd presa a început să se amuze copios de situaţia de pe „cîmpul de luptă”, iar „Academia Caţavencu” de pidă a avut cîteva reportaje savuroase despre idilă, ipochimenul şi-a lăsat de izbelişte nevasta de la ţară şi copiii şi s-a metamorfozat brusc, dansînd pe mesele de la Centrul Militar, în dl. Bijboacă. Sigur, D-Sa şi-a amintit de tinereţe, a devenit pacifist fără frontiere şi a aplicat deviza hippie „make love, not war”. Dar nu cred că de asta a fost pus acolo, ba din contra! Ne aşteptam de la D-Sa să mînuie tunul, nu să se iubească pe afet! Să nu-mi spuneţi că şi un fost ministru german al Apărării şi-a luat ibovnică, că nu ţine. Acela a zburat urgent din post, cu tot cu amantă, că nu l-a aşteptat cancelarul Germaniei Mari să şi-o ia de nevastă!

Dacă această „faptă de arme”, e mai degrabă comică, stîrnind rîsul nu doar pe culoarele ministerului, ci pe tot cuprinsul patriei, din cazarme în cîrciumile săteşti, următoarea e gravă de tot. Telegrama trimisă ataşaţilor militari în chestiunea retragerii din Irak a încălcat uzanţele diplomatice şi a pus în pericol credibilitatea ţării faţă de aliaţi, faţă de potenţialii inamici, ba chiar şi faţă de terţii rămaşi cu gura căscată. Încercarea de ieşire din încurcătură a multiplicat gafele, astfel încît în şedinţa CSAŢ, preşedintele l-a trimis după actele lipsă, iar consilierul pentru Apărare i-a dovedit că minte, cînd îl acuză de divulgarea vreunui secret. De altfel, dacă ar fi fost vorba de aşa ceva, ar fi trebuit să înceapă cu premierul, cel dintîi care a citat din telegrama buclucaşă.

Însă cînd eşti gafeur de vocaţie, nimic şi nimeni nu te mai poate opri. Într-o emisiune la TV, pe propria-i gură, a ieşit enormitatea că D-Sa ştie tot ce mişcă d-na Săftoiu la Cotroceni, pentru că-l informează Direcţia Generală de Informaţii a Armatei! Pe bună dreptate, consiliera preşedintelui l-a reclamat la Parchet. În puţina minte a dumisale, serviciul de informaţii militar e un fel de jucărie personală ori de partid cu ajutorul căreia îşi urmăreşte eventualii adversari. Nu înţeleg însă ce aşteaptă premierul ca să-l trimită într-o lună de miere fără sfîrşit. Să ocupe dl. Atanasiu Insula Şerpilor? Să ne retragă, cu de la sine putere, din NATO? Să declare război romulanilor? Să transforme DGIA de tot într-o poliţie politică? De fapt, cred că nici nu am eu atîta imaginaţie să-mi închipui tot ce mai e în stare să facă, tot ceea ce-i poate trece prin minte d-lui Atanasiu, căsătorit Bijboacă!