CU STÂNGUL ÎN DREAPTA, PNL SE AUTOSABOTEAZĂ

Liviu Antonesei

PNL-ului nu-i ajunge, probabil, că scade în sondaje, că, mai ales din pricina scandalurilor din interiorul Alianţei DA şi al coaliţiei de guvernămînt, îşi erodează imaginea, avea nevoie şi de o gafă de foarte mari proporţii.

A făcut-o! Nu mă refer atît la propunerea retragerii trupelor din Irak, o chestiune ce ar merita dezbatere publică, ci la modul imbecil în care a gestionat-o începînd cu decizia luată la crîşma Diesel - Golden Blitzul prezidenţial şi Dieselul guvernamental! S-ar putea scrie o carte despre rolul cîrciumilor în politichia românească! - şi sfîrşind cu reacţiile panicate, dezordonate şi contradictorii prin care au încercat să încheie criza cea mai recentă.

Nu ştiu dacă PNL a vrut să dea o lovitură de imagine, speculînd lipsa de popularitate a prezenţei trupelor noastre în Irak, dacă a vrut să se gudure pe lîngă liderii europeni, care nu-s fani ai intervenţiei militare de acolo sau dacă a încercat un fel de putsch împotriva preşedintelui Băsescu. Cert este că rezultatele tentativei au ieşit pe dos, aşa că putem vorbi, în cele din urmă, despre un foarte reuşit autoputsch, comis cu inconştienţa cu care liderii liberali tratează îndeobşte chestiunile propriei lor organizaţii. În fond, ca absolut toate partidele româneşti ale momentului, PNL suferă de o acută criză de lideri, ba chiar şi de oameni de calitate în general. Cînd scoţi în faţă tipi absolut antipatici, nici măcar buni de gură, precum Nicolăescu - gropar al Sănătăţii, peltic şi încrezut - , Vlădescu - contabil ratat al cărui Cod fiscal tocmai a fost întors pe dos de parlamentari -, Atanasiu - autorul sinistrei telegrame, a cărui principală problemă nu e că nu ştie limbi străine, ci că limba maternă îi este străină de tot! -, ca să nu mai amintesc de istericul Ludovic Orban ori de inconstantul şi inconsistentul Antonescu, de ce imagine poate fi vorba, cum poţi urca în sondaje? Nu mai cobor şi în teritoriu, că mă apucă groaza şi, de altfel, un Nicolăescu ori un Atanasiu - cel mai paşnic ministru de Război din lume care, lasîndu-şi nevasta şi agăţîndu-şi secretara de supt el, a aplicat principiul pacifist hippie "make love, not war"! - tocmai din teritoriu au fost promovaţi! Sigur, Cioroianu, Muscă sau Răzvan Ungureanu sînt nişte pete de culoare plăcute, dar primul e subutilizat ca vector de imagine, Mona Muscă e în gruparea dizidentă, iar de Ungureanu liberalii nu ştiu cum să scape, nu doar pentru că s-a opus în CSAT inconştientei iniţative a şefilor, dar le şi strică ansamblul groaznic de cenuşiu. Şi chiar mă abţin să folosesc numele altei culori! Ca să nu mai amintesc că îi vînează Meleşcanu postul! Mai e şi junele Boureanu, dar acesta este deja suspendat, iar acum îl paşte, laolaltă cu Raluca Turcan, excluderea.

Pe de altă parte, premierul, deja poreclit Moliceanu, după ezitările legate de anticipate, nu arată în vreun fel că poate ţine acest partid, tern, amorf şi nărăvaş totodată, în frâu. Şi mai are şi faima, puţin stimabilă acum, că ar fi omul lui Patriciu. Să-şi pună careva speranţe în Stolojan, autorul primelor lacrimi politice prezidenţiale, şi în echipa dizidentă, e iarăşi o iluzie. În cel mai bun caz, aceştia vor duce o mică parte din PNL spre fuziunea, nedorită de restul membrilor, cu PD, şi încropirea multcomentatului şi funestului partid prezidenţial. Iar după ei, potopul de bună seamă, ultimul partid istoric – şi, pînă la urmă, singurul necesar dintre toate! - urmînd să aibă soarta celorlalte două.

Mai sînt şanse de salvare? Teoretic da, dar foarte mici. Ar trebui retraşi din prim plan alde Nicolăescu, Atanasiu, Vlădescu, Orban ejusdem farinae, ar trebuie recuperată prin negocieri gruparea dizidentă - sigur că şi membrii acesteia ar trebui să priceapă că jocul lor nu e al PNL! -, ar trebui readuşi în faţă un număr de liberali cu prestigiu, eliminaţi sau retraşi din pricina atmosferei insalubre din partid. Dar, pentru asta, preşedintele Tăriceanu ar trebui să dovedească că e un adevărat lider, autonom pe deasupra, ceea ce n-a prea dovedit că poate. Sau PNL să-şi inventeze pur şi simplu un lider. Pentru că, deocamdată, nu are, oricîţi ar dori asta, oricîţi se agită, oricîţi complotează pe la colţuri. Am citit undeva sintagma "PNL, de la Brătianu la Tăriceanu". Da, se cam sperie gîndul! Şi, ca să fie limpede poziţia mea, eu am votat mereu liberal sau cu alianţele în care erau partide liberale. E clar deocamdată că, la proximele alegeri, nu prea mai am ce căuta pe la urne! Ce-aş avea de făcut acolo?