FĂT-FRUMOS GRIPAT NU SE DĂ REANIMAT

Gheorghe Bănică

După prezentarea raportului de monitorizare care ne-a lăsat în ceaţă în ceea ce priveşte stabilirea datei de aderare a României la Uniunea Europeană au apărut şi primele păreri cu privire la dimensiunea şi eficienţa acţiunilor guvernului Tăriceanu în scurta perioadă rămasă până la raportul din toamnă.

 Se ştie că actuala organigramă a guvernului este cea moştenită de la PSD-işti, fiind formată din 24 de posturi de miniştri şi zeci de agenţii guvernamentale care se calcă pe picioare, o formulă mult hulită de actualii guvernanţi în perioada când se aflau în opoziţie. Deşi la instalarea pe aceeaşi schemă premierul Eziteanu a promis că în cel mai scurt timp formula va fi schimbată în favoarea unui guvern mai restrâns şi mai eficient, timp de cinci sute de zile alianţa şi coaliţia şi-au păstrat oasele de ros negociate la sânge conform protocolului. În aprilie 2004, pe când era în opoziţie, actualul premier afirma de la tribuna parlamentului că formula stufoasă a guvernului PSD este o sursă sigură de corupţie. Dacă toamna trecută preşedintele jucător afirma că cercuri de interese economico-mafiote se învârt în jurul guvernului, iată că după demisia vicepremierului care a trişat la jocul cu Loteria, pe scaunul lăsat liber se instalează şeful conservatorilor, despre care se spune că prin firmele sale a cumpărat energie de la stat şi i-a revândut-o acestuia de patru ori mai scump; cu alte cuvinte, corupţia s-ar afla acum chiar la masa guvernului, nu îi mai dă ocol în cercuri concentrice generatoare de foloase necuvenite. Noul potenţial vicepremier reîncepe ofensiva împotriva celor care-l dau de ani de zile drept fost ofiţer de securitate şi beneficiar al unor fonduri cu origine neclară, fără ca aceştia să aducă dovezi de la instituţiile abilitate, aşa cum dealtfel a şi făcut el însuşi. Ba mai mult, declară că odată instalat în funcţie va rezolva în termene rezonabile probleme nerezolvate timp de şaisprezece ani: pensiile, medicamentele compensate şi sistemul sanitar. O avea oare de gând să-şi pună întreaga avere în slujba cetăţeanului amărât? Vom trăi şi nu vom vedea.

  După ce PD-ul a făcut un insistent joc de imagine anunţând la televizor că doreşte restructurarea guvernului care va avea 15-16 miniştri şi un număr redus la sânge de secretari de stat şi agenţii guvernamentale, iată că vine şi sorocul întâlnirii coaliţiei la masa negocierilor de luni. După târguieli ca la piaţă ce au ţinut zi de vară până-n seară s-a văzut clar că ceea ce ţinuse prima pagină săptămâni întreagi a fost un dialog al surzilor. S-a stabilit prin consens că miniştrii şi vicepremierii nu se dau duşi de pe scaunele confortabile şi profitabile, urmând ca restructurarea să se facă la nivelul secretarilor de stat şi al agenţiilor guvernamentale. Probabil că vor urma alte săptămâni pe parcursul cărora fiecare partid va demonstra că secretarii de stat care-i aparţin sunt cei mai frumoşi, cei mai deştepţi şi cei mai competenţi, şi că fără ei în structura guvernamentală s-ar pune în pericol integrarea în Uniunea Europeană.

 Se pare că pe parcursul discuţiilor din spatele uşilor închise s-a constatat fără greş că guvernul actual este un Făt-Frumos care, deşi gripat, este capabil să înghită hapurile pe care i le dă medicul de la Bruxelles pentru a înverzi până la toamnă steguleţele roşii şi galbene diagnosticate la ultima vizită medicală. Celelalte manifestări ale bolii de care suferă Făt-Frumos din Palatul Victoria (criza aviară stropită cu şampoane, dezastrul din sistemul sanitar cu bolnavi care leşină la coadă la medicamente, lipsa autostrăzilor, absenţa turiştilor pe care ni i-au luat bulgarii, scandalul energetic de care profită inclusiv membrii guvernului, miile de sinistraţi care trăiesc în corturi...) se vor rezolva în timp şi de la sine, că doar mai sunt multe sute de zile până la expirarea mandatului. Altfel spus, premierul nu doreşte să dea pasărea din mână pentru cine ştie ce o fi pe gard, pentru că o restructurare a guvernului presupune prezentarea cu noua formulă în faţa parlamentului şi s-ar putea să nu se ştie ce-i coace jucătorul de la celălalt palat. De aceea, cu un calm imperturbabil cel numit cândva Moliceanu, se conduce în continuare cu tărie după proverbul: PD-ii latră, Urseanu merge. Cu alte cuvinte: timpul trece, afacerile duduie! Dar cu ţara cum rămâne?