AL COPOS DIN GIULEŞTI ŞI NECHEZOLUL CRESCENT

Liviu Cangeopol

Prin trimiterea în judecată a vice-premierului Gheorghe Copos se marchează o cotitură fără precedent în linia de conduită a justiţiei române, care până acum evita răpusă de timiditate o confruntare cu demnitarul român în funcţie. Au fost cazuri când s-a întâmplat ca foşti deţinători de funcţii înalte să fie chemaţi să participe la diferite anchete în calitate de martor şi, uneori, chiar de posibil inculpat. Cu greu ar putea fi găsit măcar un fost dregător care să nu fi dat pe acolo.

Ca şi şeful său de partid, Dan Voiculescu, zis Crescent, mai mare-n grad şi în cont, tov Copos a fost unul dintre cei care a făcut avere în mod miraculos după evenimentele ce-au dus la îndepărtarea lui Nicolae Ceauşescu din actualitate şi introducerea lui în amintirile plăcute ale poporului nostalgic. În acelaşi ritm în care sub picioarele omului de rând prăpastia sărăciei se căsca lacom, rezervele de dolari ale tovului Copos creşteau într-o lună cât cele ale unui judeţ de mărime mijlocie într-un an.

E un loc aproape comun: proprietarul popularului club de Fotbal Rapid îşi rotunjise averea prin abilităţi penale. Nu mai rămânea decât să fie dovedit. Dar cine să se înhame la o asemenea corvoadă ingrată, când tov Copos reprezenta ce avea România modernă mai cu moţ? Adică un membru onorabil al reţelei securisto-activiste. Există un principiu în justiţie potrivit căruia hoţul să fie lăsat să-şi facă în continuare de cap, până este prins în flagrant delict cu prada cea mare. Pe baza acestui principiu, România a fost adusă la sapă de lemn, fără ca nici un mare hoţ să fi fost deferit.

Din câte ilegalităţi a comis tov Copos de-a lungul vremii, de la trafic de influenţă la contrabandă cu fotbalişti, procurorii n-au fost capabili să-l pună sub acuzare decât pentru o evaziune fiscală de circa un milioan de euro. Ceea ce duce spontan cu gândul la un alt exemplu de mafiot celebru: Al Capone, din Chicago, despre care se ştie că, deşi a înfăptuit o groază de crime, a fost răpus cu ajutorul unui contabil speriat, pentru că  nu-şi achitase impozitele pe venit ilegal.

Dacă ancheta care-l vizează pe tov Copos se va împotmoli în noroaiele acestui cap de acuzare, întreprinzătorul va ridica iar capul cu sfidare. Ca atâţia alţii. Evaziunea fiscală este o acuzaţie, la urma urmei, stimabilă, căci românul nu este obişnuit să plătească taxele către un stat hrăpăreţ şi inept. Din acest punct de vedere, s-ar putea ca tov Copos să iasă din încleştare cu aureola unui haiduc iubitor de curaj şi de dreptate. Dacă lucrurile rămân aici, atunci ne putem închipui că povestea n-a fost decât o scenetă jucată pentru publicul larg, dar mai ales cel de peste hotare, holbat să vadă cum intrăm în Europa. Ai putea crede că însuşi tov Copos a născocit scandalul. O evaziune fiscală mai prezintă şi avantajul că poate fi lesne aruncată în cârca unui contabil neglijent.

Din rechizitoriul întocmit de procurori desprindem un pasaj relevant: "Menţinerea învinuiţilor în funcţii de conducere a determinat serioase dificultăţi în stabilirea adevărului, din cauza controlului pe care aceştia îl exercitau asupra funcţionarilor din subordine şi a legăturilor pe care le aveau cu organele ierarhic superioare din sistem sau cu organele de control din cadrul sistemului.” Cu alte cuvinte, din funcţia cu care a fost omenit, tov Copos a încercat să-i încurce. Dacă s-au făcut presiuni puternice pentru a împiedica desfăşurarea anchetei înseamnă că au existat presiuni şi mai mari pentru afirmarea ei. Cine să le fi făcut? Doar două persoane cu muşchi mai tari puteau să exercite: premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu.

Potrivit procurorilor care instrumentează cazul, acum doi ani, tov Copos, în cârdăşie cu un oarecare Giuzepe, a lansat Loteriei Naţionale propunerea de a cumpăra 38 de spaţii comerciale de la firma coposiană Ana Electronic, la frumoasa sumă de 211,4 miliarde de lei vechi. Capitalistul din Giuleşti a vândut apoi 12 din cele 38 de spaţii către două familii - Ghinea şi Matei. Celelalte 24 de spaţii rămase au fost achiziţionate de SC Rom Tour GM Impex SRL, firmă administrată de numitul Giuzepe. În urma acestor înstrăinări, firma tovului Copos a primit 53,5 miliarde de lei. După zece zile, mica adunătură de capitalişti de cumetrie a vândut Loteriei Naţionale toate cele 38 de spaţii cu cu 211,4 miliarde de lei. Prin această ţesătură de pase, tov Copos a fentat plătirea taxelor către statul al cărui vice-premier patriot şi dedicat urma să ajungă doar peste câteva luni

După cum probabil n-aţi uitat, la scurt timp după atragerea rezultatelor electorale de partea Alianţei, Traian Băsescu s-a pronunţat în favoarea unor alegeri anticipate, pentru a scăpa de lipeala PUR, între timp PC, conjunctură pe care iubitul preşedinte a denumit-o “soluţia imorală.” Din păcate, făcând un joc pe care nu l-a înţeles nimeni pe deplin, premierul Tăriceanu s-a opus din răsputeri încercării de depanare, ceea ce a iscat un conflict încă nestins între dumnealui şi cel mai stimat. În repetate rânduri, liderii PC şi cotroceanul s-au acuzat în regim de reciprocitate de dogmatism totalitar, demagogie aplicată şi chiar comunism cronic. Nu este exclus ca tov Copos să fie căzut victimă colaterală acestei gâlceve.

Toate logice şi calculate, numai că locul ocupat până mai ieri de inginerul imobiliar a fost preluat, cu binecuvântare băsesciană, de liderul PC, vestitul tov Crescent. Moralitatea a căzut din lac în puţ, iar cercul prezumtivilor declanşatori ai anchetei se lărgeşte prin cooptarea tovarăşului general.

De amintit în treacăt reacţia celui mai justiţiar partid al naţiei PRM, care a pornit recent, cel puţin la nivel declarativ, să ridice o închisoare unde să fie adunaţi toţi mafioţii care au supt patria. După ce a tunat şi fulgerat cu spume la adresa corupţilor de la guvernare, vicepreşedintele executiv al salonului peremist, Lucian Bolcaş, a declarat că strânsura pe care o reprezintă este "rezervată" în privinţa procesului în care este implicat tov Copos.

Odată instalat în noua funcţie, tov Crescent a început să facă tărăboi la adresa atribuţiilor sale, pe care le vrea diferite de ale înaintaşului. Concomitent, a poruncit CNSAS să se exprime foarte ferm dacă a fost ofiţer de Securitate, colaborator sau informator. “Mi se pare normal să clarific acest trecut nebulos, creat numai de presă", a adaugat noul vice-premier. Apoi şi-a făcut reclamă: "Nu intru în Guvern fără un program foarte clar, pe obiective şi termene. Dacă a expirat termenul şi n-am rezolvat problema, demisionez.” Fără să i-o ceară nimeni, tov Crescent  şi-a fixat un termen de şase luni pentru clarificarea problemei pensiilor, un an pentru rezolvarea problemei medicamentelor şi doi ani pentru a aduce la liman situaţia asistenţei medicale.

Reprezentanţii societăţii civile au protestat împotriva numirii. Alina Mungiu, preşedintele Societăţii Academice din România, a avertizat că un Guvern cu miniştri asupra cărora planează suspiciuni că ar fi făcut afaceri îndoielnice nu poate intra în Europa. Aici mi-aş permite o îndoială: Europa ar deveni cu adevărat suspicioasă în clipa în care asemenea miniştri n-ar mai exista într-un guvern românesc. Forumul Civic Românesc şi-a exprimat temerea că numirea înlocuitorului va aduce prejudicii de imagine României cel puţin la fel de mari ca şi în cazul Copos. Coaliţia pentru o Guvernare Curată, APADOR-CH, Alianţa Civică, Academia de Advocacy, Apple, Freedom House România, GDS, Societatea Timişoara şi mulţi cetăţeni s-au exprimat pe aceeaşi linie.

Pepiniera de cadre a fostului/actualului aparat este nesecată. Tai un cap de colonel, apare altul, de general. Numai în partea cealaltă nu se înghesuie să apară cineva. Decât, cel mult, doar câte o iscoadă deghizată, pe care hainele democraţiei atârnă ca pe o sperietoare.

8 Iunie 2006