DIVIZIA BECALI

Cristian Hubali

Aureolat de cel de-al doilea titlu consecutiv câştigat de Steaua, Gigi Becali a început să scoată în maniera lui obişnuită tot felul de porumbei pe gură. Bogatul agramat din Pipera, care pînă nu demult tăcea ca sugarul ademenit de suzetă, vrea acum cu tot dinadinsul să devină preşedintele României pentru a transforma campionatul naţional de fotbal în propria păşune de oi. Deja visează cu ochii deschişi cum mioarele sale de lîngă cimitirul Ghencea vor paşte de la anul, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, cea mai bună iarbă de pe gazoanele patriei. Ca să-şi ducă planul la îndeplinire, ar fi în stare să escaladeze de mai multe ori muntele Athos şi să lase pungi cu bani pe la chiliile călugărilor. Da, patronul stelist n-are scrupule faţă de lăcaşuri, crezîndu-se mai presus decît cei mai credincioşi preoţi. Îşi închipuie că Cerurile îi vor cădea la picioare şi că îl vor încorona rege peste 22 de milioane de români. Pentru asta, e dispus să construiască sute de biserici şi de case.

Dacă n-ar fi intrat în politică, n-am mai fi auzit de el şi de binefacerile lui miraculoase. Nici de imobilele înălţate după inundaţii, nici de chiolhanurile organizate prin satele calamitate, nici de pomenile financiare pe care le dă oamenilor strînşi zi de zi fie în faţa clubului, fie în faţa vilei sale. Dar ce n-ar face Becali ca să se menţină tot timpul în centrul atenţiei? Absolut orice. Cum Ceauşescu se bucura de recoltele de grîu triplate pe micile ecrane, Becali pluteşte cu acelaşi entuziasm pe valurile sondajelor legate de Partidul Noua Generaţie. Iar, mai nou, ne-a avertizat că, dacă va fi şeful statului, atunci numai Steaua va lua campionatul! Această declaraţie, lansată imediat după ce echipa sa a obţinut victoria la Vaslui în ultima etapă, demonstrează că Becali ar putea fi un nou dictator cu diplomă în prostologie. Pe de altă parte, e ridicolă şi năimită tocmai pentru a-i mări audienţa pe canalele de televiziune.

Autoproclamîndu-se Mihai Viteazul în campania electorală din 2004, Becali are o calitate pe care o întîlnim doar în comediile amare: cînd deschide gura, îţi vine să-ţi faci aer cu batista. O fi ridicat un sat pentru năpăstuiţi, o fi realizat ceea ce n-a reuşit actualul guvern, nimeni nu-i contestă meritele, dar asta nu înseamnă că de-acum i se cuvine totul. E ca o lăcustă: a prins gustul frunzei, a pîrjolit poienile. Are un sat, care se va numi Becali Rast. Poimîine, pentru cîteva camioane de cărămidă, alte cîteva localităţi vor fi botezate cu numele lui, iar în viitor fotbalul românesc nu se va mai disputa sub egida Diviziei A, ci a Diviziei Becali.

Din păcate pentru Becali, milioanele sale în euro n-au cum să ţină locul prostiei. Dacă tot doreşte să ajungă primul om al ţării, ar fi mai indicat să pună mîna pe manualul de gramatică, să înveţe limba ţării sale şi de-abia apoi să se pretindă patriot. Căci, în situaţia de faţă, dacă-i dai să scrie o frază, ar zice că-l trimiţi la origini.

Becali de azi nu e mai inteligent decît Becali din urmă cu doi ani. Atunci, a candidat la prezidenţiale fără să aibă vreo diplomă legală de bacalaureat, exceptînd actele pe care le-a măsluit în interesul campaniei PNG. Întrebat fiind unde a încheiat liceul, Becali s-a blocat ca volanul maşinii. Asta a spus totul despre el, la fel ca şi descătuşarea sa finală: "Am fost drogat de cei de la TVR, că eu nu eram aşa de emoţionat în faţa televizorului?!"

Nu-l ajută nici banii, dar nici îmbrăcămintea. Costumele sale de zeci de mii de dolari nu pot ascunde caracterul său grobian şi nici nu-l pot îndrepta. A jignit o ziaristă, înjurînd-o chiar de ziua de 8 Martie; în urmă cu cîţiva ani l-a lovit pe prezentatorul de culoare Malonga Parfait, spunîndu-i: "Ce vrei, băi cioară?" Becali, cel care se doreşte a fi preşedinte, a şocat la acea vreme cu declaraţia: "L-am bătut, pentru că a meritat!". Acum, e stăpînit de aceleaşi porniri rasiste şi de aceleaşi principii violent-injurioase. E omu' lu' du-te-n aia mea, băga-mi-aş şi alte expresii de acest gen. E greu să ni-l închipuim pe Becali participînd la o reuniune internaţională de nivel înalt. La un summit NATO, descătuşîndu-se nervos: "Bă, ce aia mea faceţi voi aici? Sunteţi trădători de neam şi de patrie!". Lui Becali i se potrivesc de minune două versuri din Anton Pann: "Şi el de prostia-i nu avea păs mare / O lăsa în voia-i fără vreo mustrare".