AVIARĂ CU PAŞAPORT ROMÂNESC

Cristian Hubali

Dacă America e ţara tuturor posibilităţilor, România e fără doar şi poate ţara tuturor imposibilităţilor. Peste noapte, cînd nici ciuperca n-a apucat să iasă de sub frunze, Carpaţii au fost invadaţi de gripa aviară, trezind somnul dulce al politicienilor. După cîteva zile de circ, în care s-au întreţesut tot felul de scenarii (ba că virusul a venit de la două ferme avicole lipsite de medic veterinar, ba că a fost adus cu trailerele din Ungaria şi Slovacia), boala păsărilor migratoare a dispărut ca Rumburak pe covorul fermecat. A lăsat însă în urma ei drame sociale, întrucît cei mai oropsiţi oameni şi-au văzut gospodăriile distruse.

Raziile efectuate în curţile ţăranilor de reprezentanţii Direcţiilor Sanitare ne-au amintit de sălbaticii ani comunişti. Atunci, tovarăşii de la Consiliile Populare frecventau adesea grajdurile comunale pentru a-şi lua porţia de contract, punînd mulgătoarea pe ugerul vacii ca să vadă dacă are lapte sau nu. Acum, DSV-ul, sub atenta oblăduire a Guvernului, a procedat în aceiaşi parametri de dinainte de 1989: a ridicat lumea din paturi la ore nocturne, s-a încăierat într-o horă stupidă de capturare a păsăretului, l-a incinerat şi a pus lacăt pe străzi.

Pînă la urmă, nu trebuie să ne mirăm. Statul român poate face absolut orice cu cetăţenii săi, căci de la aşa-zisa protecţie şi pînă la batjocură conştientizată e un simplu pas. Oalele sparte de inexistentul sindrom aviar le vom plăti tot noi, muritorii de rînd, nu demnitarii care vin la Parlament să doarmă, să se scobească în nas şi să-şi regleze anumite răfuieli din latrina copilăriei. Banii irosiţi pe soluţii, costumaţii şi despăgubiri ilogice puteau fi dirijaţi, de pildă, spre pensionarii cocîrjiţi de boli care stau la cozi ca pe vremea lui Ceauşescu pentru a-şi lua medicamentele compensate.

Gripa poate să reapară şi să dispară în funcţie de năravurile de la Cotroceni. Dacă vor curge în continuare telefoane pe linia fierbinte de la comisarul pentru Integrare Europeană, atunci va fi nevoie de alte păsări moarte sau de alte scenarii cu iz caragialesc pentru a scăpa de cartonaşele roşii. Un lucru e clar: sacrificiile aderării la UE nu le vor suporta nici Năstase-şase case, nici flota marinarului Băsescu, nici averile unor afacerişti murdari anchetaţi penal doar pentru ca România să primească o bulină albă la capitolul lupta împotriva corupţiei. Masa de amărîţi se va sacrifica, fiindcă structura poporului român e de-o inocenţă rară, oscilînd între bun-simţ, bădărănie şi complacere.

De frica temutului virus, politicienii au stat mai mult în carantină, în vreme ce aleşii lor au cerşit deshidradaţi, după bariere improvizate, pîine şi conserve. Aşa o fi decis partidul de guvernămînt: la început de vară, după ce s-a împovărat cu cîteva cartonaşe roşii de la UE, să ne dea şi nouă barem unul. Aviara cu paşaport românesc, care funcţionează ca-n versurile lui Eminescu: Era pe cînd nu se vedea. Azi o vedem şi nu e! Păsările migratoare s-au îndrăgostit brusc numai de România, de peisajele din Braşov şi de pe Valea Prahovei. Au ajuns chiar şi la Bucureşti, prin cotloanele unor sectoare populate de nevoiaşi. Oare vor ajunge vreodată şi în Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia sau Ungaria? Sau acolo n-au primit încă viză legală de şedere?