„CAZUL OPREA” CA O PROBĂ CU TURNESOL

Liviu Antonesei

Există ştiri care te lasă cu gura căscată, bouche bée, cum ar spune francezul, şi te orienteaza apoi spre un fel de pesimism radical în ce priveşte evoluţia vieţii publice de la noi, făcîndu-te să crezi că nu există nici o şansă de ieşire din mlaştina Securităţii, care pare să controleze încă aproape totul. Iată, eminentul şi curajosul istoric Marius Oprea, consilier de probleme de securitatea al primului ministru şi membru al Comisiei Tismăneanu de condamnare a comunismului, nu a primit avizul ORNISS de acces la informaţiile clasificate. Pe cale de consecinţă, D-Sa nu va putea participa nici la lucrările Comunităţii Naţionale de Informaţii, în care a fost nominalizat de premier. Faptul că decizia a fost luată pe baza anchetei efectuate de SRI este, desigur relevant – arată continuitatea indiscutabilă dintre acesta şi fosta Securitate –, însă nu trebuie să uităm că aceasta a aparţineut în final ORNISS, ceea ce ridică enorme motive de suspiciune şi în privinţa esenţei securiste a acestuia. Respectivul Oficiu i-a eliberat aviz securistului Priboi, fugar prin Emiratele Arabe de frica DNA, dar nu i-a eliberat lui Marius Oprea, anchetat cu o duritate rară chiar şi pentru ei de colegii Priboiului cînd era student, la sfîrşitul anilor optzeci.

Care este, de fapt, „vina” de acum a dlui Oprea? Păi, accea că a deconstruit din 1990 încoace imaginea de „patrioată” a Securităţii şi pe cea de „băieţi buni” a membrilor acesteia, deci a „băieţilor cu ochi albaştri”. Pentru o putere puternic infuzată de structurile vechii Securităţi acesta fapt este, desigur, intolerabil. Faptul că, acum, guvernează alţii decît Iliescu, PSD-ul şi acoliţii lor este cum nu se poate mai relevant – indică faptul că puterea discretă controlează puterea aparentă, dincolo de schimbările de guvernare rezultate din alegeri. Libere, nu-i vorbă, doar că mereu e de ales între ciumă şi holeră! Şi mai indică faptul că această putere „discretă”, cînd nu e chiar „secretă”!, reprezintă singura putere reală din România.

Faptul că dl Oprea „atacă” Securitatea nu ar fi fost suficient pentru acest gest scandalos, o mulţime de oameni fac asta, cu mai mult sau mai puţin talent, de 16 ani încoace. Mai grav este altceva – D-Sa nu o atacă cu adjective, cu etichete, cu glumiţe, ci cu competenţa istoricului, prin urmare, cu documente de necontesat şi cu argumente imposibil de respins. Faptul că reuşeşte asta, că poate proceda, cum îi cere profesia, sine ira et studio, pare să-i scoată din minţi pe securişti. Cel puţin trei din cărţile D-Sale – Banalitatea răului, Securiştii partidului şi Moştenitorii Securităţii – sînt probe irefutabile că Securitatea a fost, întotdeauna şi în întregime, o poliţie politică, braţul înarmat al PCR în distrugerea României şi a poporului român şi, de asemenea că, după 1990, aceasta a rămas direct sau indirect la pîrghiile esenţiale ale puterii politice, economice, mediatice şi chiar culturale. De nu cumva şi sportive, dacă observăm aglomeraţia de foste uniforme, mai ales din fotbal, deci din zona unde se învîrt cei mai mulţi bani negri!

De altfel, după publicarea celei din urmă cărţi amintite – în care se ocupă de actualele poziţii politice, economice, de putere în general ale „băieţilor” – dl Oprea a fost ameninţat cu moartea, i-a fost hărţuită familia, a fost supus unor hărţuieli şi presiuni psihologice inimaginabile. Au trebuit să intervină importanţi istorici străini – precum Denis Deletant, Tom Gallagher etc –, printr-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Băsescu, pentru ca aceste procedee tipic securiste să înceteze. Da, tipic securiste, parcă trase la xerox după cele aplicate prietenilor mei în toamna anului 1989, pentru că refuzau să nu mă mai cunoască. Unul era ameniţat cu darea afară din slujbă, altul cu ce ar putea să-i păţească copilul etc.

Din acest motiv, atitudinea faţă de „cazul Oprea” – de la membrii ORNISS la demnitari şi de la comentatorii politici la agitatorii de pe felurite forumuri – este un revelator perfect pentru atitudinea faţă de Securitate şi continuitatea malefică a acesteia. Este ca un test cu turnesolul. Este cum nu se poate mai instructiv să urmărim reacţiile şi ecourile. O analiză de conţinut aplicată profesionist, ne-ar putea furniza surprize şocante. Deocamdată, aştept reacţia premierului – dl Oprea este consilierul şi reprezentantul dumisale, iar ORNISS se află în ograda guvernului! A trecut mai bine de o săptămînă şi n-am auzit nimic. Parcă, pentru dl Patriciu, s-a interesat chiar acolo unde nu avea voie, la justiţie! O fi prieten Dinu, dar nu şi mai prieten ar trebui să-i fie adevărul? Inclusiv cel referitor la Securitate, trecutul comunist, moştenitorii acestora? Cum aştept şi o reacţie prezidenţială, care mi-ar zdruncina convingerea că actualul locatar de la Cotroceni, ca şi dl Iliescu mai înainte, este altceva decît biata unealtă a multiubitelor de D-sa „servicii”. Dacă a putut stopa presiunile de atunci împotriva dlui Oprea, poate că reuşeşte să-i obţină şi avizul...